Săptămâna trecută, s-a petrecut de zor de 1 și 8 Martie, cu și despre femeile din viața noastră. Să le arătăm cât le prețuim, iubim, respectăm. Cu toate acestea, citesc aproape zilnic articole despre femei bătute sau omorâte de soți, iubiți, concubini.
Au fost, iar, 1 și 8 Martie, florile și mărțișoarele s-au vândut ca pâinea caldă, restaurantele au fost pline ochi, femeile au petrecut, mai „sălbatic“ sau nu, au aruncat cu banii, iar bărbații s-au comportat cât de frumos au putut cu reprezentantele sexului frumos. Desigur, unii dintre noi am strâmbat din nas, că s-a „canibalizat“ și această sărbătoare, că suntem sclavii consumerismului, că e prea mult, că explodează Internetul de poze cu femei la petreceri etc.etc. Aspecte la care, cu siguranță, trebuie să medităm, dar care nu ne conduc la adevărata problemă.
Sărbătorim femeia, dar în același timp citesc articole sau văd știri despre alte femei bătute sau ucise de partenerii lor de viață. Și nu, aceste cazuri nu se regăsesc doar în mediul rural, așa cum probabil unii vă amăgiți! Cei care stați la bloc, nu aveți niciun apartament vecin în care parcă ar avea loc, câteodată, episoade de violență domestică?! Mi-e greu să cred, pentru că și eu m-am confruntat, uneori, cu situații în care vecinii se certau prea din cale afară și nu știam cum să reacționez: să sun la Poliție sau nu?
Dar acum nu este despre mine, nici despre motivele pentru care femeile acceptă să fie lovite din nou, nici despre cum ar trebui să acționăm când ne aflăm într-un astfel de impas, nici măcăr nu încerc să găsesc un răspuns cu privire la importanța zilei de 8 Martie de vreme ce încă există cazuri în care soțiile, iubitele, concubinele ajung să cheme Poliția, să ceară ordine de protecție în instanță, ca să scape de bătăușii din viața lor. Din păcate, vă asigur, astfel de dosare ajung foarte des în fața judecătorilor.
Sunt doar dezamăgit și mă simt neputincios pentru că știu că vina pentru astfel de violențe aparține familiilor în care acești bărbați au crescut. Și a sistemului de învățământ. Da, știu, iar acuzăm învățământul. Dar e clar că familiile care nu-și cresc copiii așa cum trebuie și bărbații care își lovesc partenerele au o crasă lipsă de educație, nu? Chiar dacă mă contraziceți, pentru că voi credeți că abuzatorii așa au văzut la părinții lor, ne întoarcem tot la educație. A acelor părinți, dar și a bătăușilor, care n-au reușit să-și schimbe viziunea, ideile în cei 13 ani obligatorii de învățământ.
Nu, nu dau vina pe cadrele didactice, în niciun caz. Ci pe instituțiile statului care nu reușesc, de la Revoluție încoace, să modernizeze sistemul de învățământ românesc. Să creeze condițiile pentru ca profesorii să poată forma, cu adevărat, OAMENI.
Deci, în final, e tot vina majorității politicienilor?! În mare parte, da. Ei, cu siguranță, vor susține contrariul, dar ei sunt cei care nu creează premisele unei societăți sănătoase, ci se folosesc de orice pentru propriul beneficiu.
Valentin ISPAS
