Scrisul pare să fie o activitate dificilă, necesitând pasiune, multă documentare, timp pentru reflecţie, odihnă, linişte, izolare şi înţelegere din partea celor din jur. Un avocat scrie câteva mii de pagini, dacă nu şi mai bine, pe parcursul carierei sale. Cu alte cuvinte, scrisul este principalul instrument de lucru al avocatului. Scrisul şi vorbitul sunt cele două unelte, indispensabile dar suficiente, pentru apărarea juridică. A scrie bine pentru un avocat este obligatoriu, iar a scrie pentru a convinge judecătorul este o necesitate, mărturiseşte fostul judecător Adrian Toni Neacşu, în prezent avocat în cadrul Baroului București și Baroul Chișinău, în celebra carte “Convinge judecătorul – Tehnica şi arta convingerii instanţei”.
În facultate şi, ulterior, în institutele de formare ale profesiei juridice se pare că nu se învaţă scrierea documentelor juridice. Avocatul Neacşu (membru al International Association for Court Administration (IACA) și membru fondator al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România, asociației Societatea pentru Justiție (SoJust), Rețelei Naționale a Adunărilor Generale ale Instanțelor Judecătorești, fundației Romanian Legal Institute Information (RoLII), dar și fondatorul cunoscutului program Jurindex (în prezent RoLII.ro), care a deschis accesul la hotărârile judecătorești –n.r.) este de părere că oricât de bine te descurci la licenţă, atunci când ieşi dintr-o facultate românească, scrierea efectivă a unei cereri reconvenţionale este o necunoscută şi o probă herculeană.
Potrivit acestuia, şcoala nu-şi asumă responsabilitatea de a transmite absolvenţilor ei abilităţile şi deprinderile practice pentru succesul profesional: “Indiferent cât excelezi la drepturile reale ori la drept procesual penal, în ceea ce priveşte îndemânarea practică eşti pe cont propriu. Te vei perfecţiona ulterior, la locul de muncă, furând în timpul stagiaturii de la cei din preajma ta sau învăţând din greşeli, erori şi eşecuri în faţa instanţei”.
Scrisul juridic este personalizat, iar cererile formulate în interiorul caselor de avocatură sunt relativ diferite între ele, mai susține avocatul Neacșu. O cerere de chemare în judecată nu poate fi începută decât într-un singur fel şi oricât de diferite ar fi stilurile personale, regulile organizării logico-juridice trebuie respectate, dezvăluie același avocat. Mulţi judecători consideră concluziile ca fiind cea mai importantă parte a unei cereri juridice şi pe acestea le vor căuta prima data. Relaţia avocatului cu judecătorul presupune onestitate şi sinceritate. Judecătorul se aşteaptă la documente juridice cu argumente pe care le poate prelua uşor, la şedinţe de judecată cât mai scurte şi mai simple, urăşte incidentele din sala de judecată, orice intervenţie sau cereri juridice neanunţate şi se aşteaptă ca avocatul să fie un profesionist al dreptului şi un partener pe drumul rigorii juridice, conform avocatului Adrian Toni Neacşu.
Cum funcţionează sistemul judiciar din punct de vedere al impactului pe care îl are această criză asupra societății? Cum procedăm în starea de alertă dacă vrem să formulăm o acţiune în instanţă sau să divorţăm? Cum ne alegem avocatul care să ne reprezinte într-un proces, în contextul actual: distanțare fizică, izolare, carantină și nu numai? Cum ar trebui să fie relația dintre client și avocat? Cât de importante sunt acțiunile de prevenție, în privința reducerii numărului de litigii și a degrevării instanțelor? Care ar fi soluțiile pentru sistemul juridic românesc în cazul în care această criză se prelungește? Sunt doar câteva din întrebările adresate, în cadrul unui interviu Focus Press, avocatului Traian Alexandru Bundă din cadrul Baroului Constanţa.
Cert este faptul că judecătorul este autoritatea supremă în instanțele din România, iar rechizitoriul este actul suprem de justiție. Procesele civile și procesele penale au un parcurs asemănător, iar judecătorul este cel care decide întotdeauna asupra probelor care vor fi administrate și asupra soluțiilor date. Conform avocatului Traian Alexandru Bundă, sistemul juridic din România este un sistem de oameni, pentru oameni și cu oameni, iar instanțele sunt foarte aglomerate.
Constanţa se află în top 5 judeţe din România în privinţa numărului de dosare, iar procesele penale au cea mai mare pondere. De cele mai multe ori procesele pot să dureze ani la rând. Distanța dintre termene a devenit din ce în ce mai mare, pentru că judecătorii sunt efectiv îngropaţi în dosare. Sunt judecători, majoritatea dintre ei, care au 1.000-2.000 de dosare de judecat, potrivit avocatului Traian Alexandru Bundă, care recunoaşte că sistemul judiciar nu este perfect, însă se depun eforturi pentru ca lucrurile să intre pe un făgaş normal. Judecătoria Constanţa are anual zeci de mii de dosare. Sistemul juridic din România nu permite telemunca. Și atunci se naște întrebarea cât de repede se pot judeca 30-40 de mii de dosare în județul Constanța?
“Starea de alertă ne-a impus cumva să evităm contactul direct cu instanțele și atunci este indicat să folosim Internetul sau Poșta”
Reporter: Să luăm câteva situații punctuale: cum procedăm în starea de alertă dacă vrem să formulăm o acțiune în instanță sau calea de atac împotriva unei soluții, să divorțăm, să vizităm pe cineva în închisoare? Care sunt pașii de urmat?
Traian Alexandru Bundă: Sistemul judiciar funcționează absolut la fel, cu mențiunea că, în starea de alertă, se iau măsuri împotriva virusului. În spate lucrurile se manifestă și funcționează la fel. Adică se primesc cereri, se formulează diverse adrese, se dau termene, se judecă, se legalizează hotărâri. În față oamenii sunt invitați să vină pe rând, să nu aglomereze instanța sau să vină la ore programate, la un program mai redus cu publicul, pentru a evita aglomerația. De asemenea, nu li se permite oamenilor să stea în instanță mai mult decât au treabă sau mai mult de două-trei persoane într-o încăpere limitată. Însă, dacă vrem să dăm drumul la un proces sau o acțiune, fie că este divorț din nefericire sau fie că este o plângere contravențională, avem aceleași metode clasice standard. Depunem prin Registratură, în dublu exemplar, pentru a primi și o ștampilă cu dovada că s-a depus sau suntem încurajați să folosim Poșta convențională sau cea electronică. Suntem încurajați să folosim metode alternative. Starea de alertă ne-a impus cumva să evităm contactul direct cu instanțele și atunci este indicat să folosim Internetul sau Poșta.
“Judecătorul este autoritatea supremă în instanțele din România”
Rep.: Cum funcționează sistemul judiciar? Mă refer aici la impactul pe care îl are această criză asupra societății.
Traian Alexandru Bundă: Trebuie să facem distincția între sistemul românesc și sistemul anglo-saxon pe care îl vedem la televizor. Este clar că majoritatea oamenilor când privesc un film sau o emisiune din Statele Unite își imaginează că sistemul este asemănător. Din păcate nu este așa. Sistemul românesc este complet diferit. Sistemul nostru se bazează pe judecată de către un singur om –judecătorul sau de către un complet de judecători, în anumite situații 2-3, 5-7, 9, depinde de instanță. Noi nu avem juriu. Astfel că orice proces civil în România începe printr-o cerere de chemare în judecată. Formulăm cererea de chemare în judecată, o depunem la Registratură sau prin Poștă, după care începem să ne judecăm. În prima etapă discutăm despre etapa scrisă în care părțile primesc cererea sau se formulează întâmpinări, răspunsuri. Se primește un termen, primul termen de judecată și efectiv ne judecăm în fața judecătorului. Trebuie să ținem cont că judecătorul este autoritatea supremă în instanțele din România. Judecătorul este cel care decide asupra tuturor chestiunilor care se întâmplă într-un proces. Nu avem un juriu, nu avem niște oameni care să ia decizii pentru noi. Pur și simplu avem un judecător sau mai mulți, depinde de caz, care decide asupra probelor, asupra legalității cererii și asupra admiterii ei sau respingerii. Există și calea apelului sau a recursului. Sunt căi de atac. În măsura în care suntem nemulțumiți de soluțiile noastre, de hotărârile pe care le dau judecătorii ne vom judeca la o instanță superioară. Însă, cum spuneam, judecătorul este cel care ia deciziile. În ceea ce privește dosarele penale, acestea încep cu o plângere penală pe care o formulăm la Poliție sau la Parchet, în fața procurorului, și se continuă cu o cercetare penală sau de urmărire penală. O urmărire penală înseamnă să se adune probe în sensul de a se dovedi că fapta este de natură penală și cine a săvârșit-o. Cine este vinovat de săvârșirea infracțiunii, după care se merge în instanță. Persoana care este considerată vinovată este trimisă în judecată printr-un rechizitoriu. Rechizitoriul este actul suprem de justiție. Rechizitoriul este actul care trimite în judecată și pentru a convinge un judecător că o persoană este vinovată de săvârșirea unei infracțiuni. În rest, cele două sisteme sunt asemănătoare. Procesele civile și procesele penale au un parcurs asemănător. Judecătorul este cel care decide întotdeauna asupra probelor care vor fi administrate și asupra soluțiilor date. Diferită este doar etapa premergătoare în dosarele penale. Urmărirea penală este diferită și aparte față de procesele civile. Procesele sunt de scurtă durată sau de lungă durată. Pot fi procese de șase luni sau un an. Pot fi procese și de 2-3 ani, 5 ani sau 10 ani.
„Sistemul juridic din România este un sistem de oameni, pentru oameni și cu oameni; instanțele sunt foarte aglomerate”
Rep.: De ce există această perioadă mare de 3-6 ani, chiar și mai mult, pentru soluționarea unui proces? Care ar fi motivele?
Traian Alexandru Bundă: Sunt anumite procese complexe prin natura lor sau cu multe părți. Pot exista procese în care se judecă 10-20 sau 50 de oameni. Și atunci este complicat să-i aduni pe toți într-o singură sală de judecată. De cele mai multe ori există o lipsă de procedură. Oamenii nu sunt citați în mod corespunzător. Se dau termene, se amână sau se fac expertize. Procesele pot să dureze. Oamenii chiar dacă au dreptate sau chiar dacă sunt nemulțumiți trebuie să înțeleagă că sistemul juridic din România este un sistem de oameni, pentru oameni și cu oameni. Asta înseamnă că și cei care se ocupă de procese sunt tot oameni, inclusiv judecătorul, grefierul, părțile sau oamenii din partea administrativă. Lucrurile pot fi îngreunate de diverse situații sau factori, de diverși oameni. Instanțele sunt foarte aglomerate. Se dau termene foarte mari, la o lună, o lună și jumătate, poate și la două luni. Evident că dacă un proces are 5-6 termene, pentru că este normal să le aibă, putem discuta chiar de un an. Distanța dintre termene a devenit din ce în ce mai mare, pentru că judecătorii sunt din ce în ce mai încărcați. Există ședințe în care se judecă și câte 60-70 de dosare. Sunt judecători, majoritatea dintre ei, care au 1.000-2.000 de dosare de judecat. Evident că sunt oameni. Judecătorii au și ei limitele lor. Lucrurile se întâmplă un pic mai greu chiar dacă ne convine sau nu.
“Județul Constanța ca număr de dosare și ca aglomerare este în top 5 județe din România”
Rep.: Să înțelegem că este o presiune destul de mare și ținând cont că este și această perioadă de stare de alertă, pandemie, lucrurile s-au agravat? A crescut numărul de dosare?
Traian Alexandru Bundă: Nu! Din această perspectivă nu am resimțit nici eu în vreun fel acest lucru. Starea de alertă nu i-a determinat pe judecători să dea termene mai mari, ci dimpotrivă. Toată lumea încearcă și se fac eforturi destul de mari să se judece într-un ritm normal. Din păcate acesta este ritmul normal, chiar și înainte de pandemie era așa. Este adevărat că pandemia a schimbat un pic regulile. Acele două luni în care am avut starea de urgență a însemnat o perioadă în care 90 la sută din procese au fost suspendate de drept. S-au judecat numai procesele urgente. Evident că, după starea de urgență când s-a intrat în starea de alertă, toate acele dosare care s-au suspendat au fost reluate. S-au dat termene noi, iar instanța a fost un pic mai aglomerată. În ultimele două-trei luni lucrurile s-au echilibrat. Judecătoria Constanța are anual între 30.000 și 40.000 de dosare ceea ce înseamnă, din păcate, o situație normală. Cât de repede se pot judeca 30-40 de mii de dosare? Evident că se rămâne în urmă. Sunt dosare care se judecă mai greu. Se fac expertize care durează 3-4 sau 6 luni. Sunt martori care trebuie audiați în anumite cauze. Este complicat. Sistemul juridic nu este perfect. Însă, trebuie să înțelegem că un proces poate să dureze mai mult sau mai puțin în mod natural. Nu înseamnă că judecătorii nu își dau interesul. Nu înseamnă că se trage de timp sau că cineva are ceva cu justițiabilii și nu dorim să li se respecte drepturile. Pur și simplu este o aglomerație. Nu doar la nivelul județului Constanța, ci la nivelul întregii țări. Însă, județul Constanța ca număr de dosare și ca aglomerare este în top 5 județe din România.
Rep.: Sunteți avocat în cadrul Baroului Constanța din 2014. Ce reprezintă pentru dumneavoastră profesia pe care o practicați și care este deviza dvs.?
Traian Alexandru Bundă: Sunt în profesie din 2014. Pentru mine această meserie a fost și este singura mea sursă de venit. Este singura ocupație pe care mi-am dorit să o fac încă de când am terminat liceul și mi-am propus să merg în direcția asta. Este o profesie care îmi permite să am contact cu oamenii. Sunt o fire sociabilă. Felul meu de a fi îmi impune să întru în contact cu oamenii, să vorbesc cu ei și să încerc să le rezolv problemele. Sunt empatic din fire. Oamenii care au o problemă îmi stârnesc nevoia de a-i ajuta și de a le ușura situația. Este o profesie extraordinară, cu dificultăți, din punctul meu de vedere, cu multe neajunsuri, dar și avantaje. Nu vorbesc de avantajele financiare, ci din punct de vedere moral sau spiritual. Sunt probleme ca la orice altă profesie, sunt convins de asta. Însă, există o presiune suplimentară în momentul în care știi că în mâinile tale se află soarta unei persoane, libertatea acesteia sau un drept al acestuia. Te străduiești întotdeauna să fii cea mai bună versiune a ta, pentru ca justițiabilul sau clientul să aibă câștig de cauză și să fie mulțumit de rezultatul pe care îl obține. Eu fac această meserie cu plăcere, cu pasiune. Însă, sunt și momente în care este dificil ca în orice altă profesie. „Dacă poți ajuta un om atunci fă-o!” este deviza mea. Nu te costă nimic să fi bun.
„La Constanța, din punct de vedere statistic, sunt mai multe dosare penale decât dosare civile”
Rep.: Cu ce probleme ajung clienții la dumneavoastră?
Traian Alexandru Bundă: Nu numai la mine, dar și statistic vorbind cele mai multe dosare la instanță sunt plângeri împotriva unor procese verbale de contravenții prin care oamenii au primit amenzi. Divorțurile, din păcate, sunt un capitol foarte important, un număr mare de cazuri. Chestiuni ce țin de familie, cum ar fi stabilirea domiciliului unui copil din timpul căsătoriei sau din afara căsătoriei. Chestiuni ce țin de posesie, de proprietate în ce privește imobile, apartamente, partaj, succesiuni, dezbatere de moștenire. Acestea sunt majoritatea cazurilor și evident chestiunile penale. La Constanța, din punct de vedere statistic, sunt mai multe dosare penale decât dosare civile. Mi se pare incredibil. Majoritatea infracțiunilor pentru care există dosare și trimiteri în judecată sunt furturi, înșelăciuni, tâlhării din ce am observat eu și ce am avut eu ca avocat.
„Nu trebuie să ne alegem avocatul după criteriile greșite; după aspectul fizic sau după vechime, ci care să fie bine pregătit și să convingă judecătorul că are dreptate”
Rep.: Cum ne alegem avocatul care să ne reprezinte într-un proces, în contextul actual: distanțare fizică, izolare, carantină și nu numai?
Traian Alexandru Bundă: Trebuie să ținem cont că judecătorul este un om. Dacă și judecătorul este un om și trebuie să-l înțelegem atunci trebuie să înțelegem că și avocatul este om. Trebuie să înțelegem că oamenii au calități și defecte. Nu trebuie să ne alegem un avocat după criteriile greșite. Un client, din punctul meu de vedere, trebuie să-și aleagă avocatul în funcție de pregătirea lui profesională. Cât de bine pregătit este avocatul, dar și de felul în care comunică. Avocatul trebuie să fie o persoană care comunică bine cu clientul. Avocatul trebuie să fie o fire sociabilă, să înțeleagă natura omului, să fie empatic cu oamenii din jurul lui. Nu trebuie să ne alegem avocatul după aspectul fizic sau după vechime. Sunt foarte mulți avocați tineri care poate au mai puțini ani în spate, dar care sunt foarte bine pregătiți și care poate să-și facă treaba excelent. Este adevărat că suntem într-o societate care se bazează pe aspect fizic, pe chestiuni ce țin de înfățișare, dar este important de știut că până la urmă contează foarte mult ca un avocat să fie foarte bine pregătit. Dacă el își face treaba exemplar, nu are relevanță cum arată. De asemenea, este foarte important să alegem un avocat care să știe să fie ferm, să fie convingător. Nu trebuie să fie un avocat care să impresioneze, dimpotrivă. Trebuie să fie un avocat care să convingă judecătorul că are dreptate. Nu trebuie să alegem un avocat care este agresiv sau gălăgios. Trebuie să alegem un avocat care să fie stăpân pe el și să se poată controla în fața instanței. Trebuie să alegem un avocat care să fie concis. Sunt foarte mulți oameni care consideră că dacă un avocat vorbește mult înseamnă că știe el ce vorbește. Nu e chiar așa. Sunt situații în care nu trebuie să vorbești mult și situații în care trebuie să vorbești mai mult. Totul depinde de judecător, de cauză și de cât de complexă este cauza. În principiu trebuie să găsim un avocat care să își practice cu plăcere profesia și care să dea suficiente garanții că poate să-și îndeplinească sarcina pe care i-o dă clientului
“Avocatul nu este prietenul clientului, ci este un profesionist și trebuie tratat ca atare; clientul trebuie să fie sincer, pentru că altfel avocatul nu poate să-i facă apărarea sau nu-l poate reprezenta cu succes”
Rep.: Cum ar trebui să fie relația dintre client și avocat?
Traian Alexandru Bundă: Comunicarea este cheia pentru foarte multe situații. Trăim într-o lume în care trebuie să comunicăm cu foarte mulți oameni. Trebuie să intrăm în contact cu ei. Chiar dacă avem acum o perioadă de criză sau de pandemie unde distanțarea fizică ne împiedică. Cu toate astea, există metode de a comunica și de a păstra legătură și la distanță. Clientul trebuie să aibă o legătură destul de apropiată cu avocatul pe care și-l alege. Adică să comunice eficient. Nu mult, nici puțin. Avocatul trebuie să comunice eficient. Chiar dacă nu vorbesc în fiecare zi, faptul că se întâlnesc la ceva timp sau au o discuție telefonică, pentru că este absolut normal să discute și prin telefon, discuția trebuie să fie astfel încât să se înțeleagă. Un avocat trebuie să știe să-i explice clientului, să se facă înțeles de către client. Un client trebuie să înțeleagă că și avocatul este om. Avocatul are un program de funcționare, are o viață personală și avocatul este un profesionist. Asta înseamnă că avocatul nu se implică emoțional în viață clientului, ci se implică doar ca timp și cunoștințe. Deși trebuie să existe o comunicare strânsă, se impune și o distanță. Avocatul nu este prietenul clientului, ci este un profesionist și trebuie tratat ca atare. Sunt momente în care avocatul va fi indisponibil sau va fi aglomerat și nu trebuie să considerăm că nu vrea să comunice cu clientul. Este adevărat că și avocatul trebuie să-și manifeste disponibilitatea și să fie sociabil și să păstreze o legătură apropiată cu clientul domniei sale. Însă, legătură sau relația dintre client și avocat trebuie să fie guvernată de comunicare, de disponibilitate și de sinceritate. Nu știu dacă toți colegii mei gândesc în felul acesta, dar eu apreciez când un client este sincer cu mine și când îmi spune absolut tot ce are de spus legat de problema lui. Nu despre viața lui privată, pentru că aceea nu este o problemă care să-l intereseze pe avocat. În momentul în care un client are o problemă trebuie să fie sincer, pentru că altfel avocatul nu poate să-i facă apărarea sau nu-l poate reprezenta cu succes dacă nu cunoaște toate informațiile. Clientul trebuie să înțeleagă că atunci când comunică cu avocatul lui trebuie să îi ofere toate informațiile necesare, utile, importante pentru procesul dumnealui, să nu ascundă ceva sau să nu omită crezând că nu este important. Nu trebuie să cădem în extrema opusă și să avem discuții interminabile despre lucruri neimportante, pentru că până la urmă trebuie să fie o relație bazată pe profesionalism.
“Nu este o relație de amiciție în care ne facem favoruri unul celuilalt”
Rep.: Sinceritatea ar fi cheia succesului în ceea ce privește activitatea dumneavoastră, pentru a câștiga procesele? Ar mai fi și alte aspecte?
Traian Alexandru Bundă: Comunicarea cred că este mai importantă. Însă, pe locul doi este sinceritatea. De asemenea, profesionalismul este foarte important și modul în care tratezi clientul cu respect, iar clientul trebuie să te trateze tot cu respect. Să nu uităm că este o relație profesională în care un avocat este plătit pentru a-și face treaba. Nu este o prietenie, nu este o relație de amiciție în care ne facem favoruri unul celuilalt. Un client angajează un avocat, plătindu-l pentru serviciile lui și trebuie să înțeleagă că avocatul este un profesionist care își va face treaba pentru suma potrivită.
“Am fost nevoit să refuz clienți, pentru că nu aveau nicio șansă și nu aveam cum să-i ajut. Am preferat să fiu sincer față de mie, față de profesia pe care o practic și să nu accept un client doar pentru beneficiul financiar”
Rep. Ați fost vreodată în situația de a refuza anumite procese? Din ce motive?
Traian Alexandru Bundă: Mă bazez foarte mult pe sinceritate. Obiceiul meu este de a-i transmite clientului meu care sunt cu adevărat șansele de a câștiga sau de a obține ceea ce și-a propus. Oamenii nu sunt întotdeauna complet informați. Nici eu nu știu foarte multe despre mecanică și motoare, dar mă duc la un mecanic sau la un service auto. Oamenii cunosc parțial informațiile. Ei se așteaptă la un anumit rezultat folosindu-se de informații parțiale. În momentul în care te duci la un avocat el îți va spune tot ceea ce înseamnă și ce reprezintă un proces. Avocatul îți va spune ce implică un proces, ce costuri înseamnă. Din perspectiva aceasta eu mi-am format obiceiul de a expune clientului toate variantele și posibilitatea reală procentual vorbind de a obține ce și-a propus. În măsura în care nu este absolut nicio șansă ca acea situație să se rezolve eu îi voi spune clientului în față. Am fost nevoit să refuz clienți, pentru că nu aveau nicio șansă și nu aveam cum să-i ajut. Am preferat să fiu sincer față de mine, față de profesia pe care o practic și să nu accept un client doar pentru beneficiul financiar.
“Foarte multe din conflicte se pot rezolva prin mediere, notariat sau prin tranzacție; din punct de vedere penal legiuitorul a permis părților să se împace”
Rep.: Cât de importante sunt acțiunile de prevenție, în privința reducerii numărului de litigii și a degrevării instanțelor? Spuneați că județul Constanța se află într-un top 5 județe din punctul acesta de vedere.
Traian Alexandru Bundă: Este extrem de importantsă avem prevenție. Este extrem de important să înțelegem că există alternative, dacă există un conflict. Una din alternative este medierea, o profesie foarte frumoasă, dar care, din punctul meu de vedere, nu are un cadru legal puternic. Nu există o lege care să permită mediatorilor o putere mai mare din punct de vedere al deciziilor. Medierea există. Este posibil să rezolvi un conflict și prin mediere. Foarte multe din conflicte, nu chiar toate, se pot rezolva și prin notariat sau prin tranzacție. Este adevărat că tranzacția implică un nou proces în instanță. Însă, este un proces prin care un judecător poate lua act de înțelegerea dintre părți. Nu este un proces complicat. Există doar o înțelegere care se transformă într-o hotărâre judecătorească. Alternative există. Se pot rezolva foarte multe probleme prin convenții notariale sau prin împăcări. Din punct de vedere penal, în momentul în care cineva săvârșește o anumită infracțiune, nu se întâmplă la toate, dar la unele dintre ele da, cum ar fi înșelăciunea sau furtul calificat și furtul simplu, legiuitorul a permis părților să se împace. Adică să rezolve conflictul de bună voie. Procesul penal încetează față de făptuitor sau față de inculpat, dacă există împăcarea și s-a rezolvat acel conflict. Este foarte important, din punctul meu de vedere, ca oamenii să înțeleagă că orice conflict se poate rezolva și în alt mod. Nu este obligatoriu să se meargă în instanță. Asta înseamnă să se manifeste o disponibilitate pentru negociere. Oamenii să înțeleagă că într-o negociere trebuie să existe concesii și pretenții la care să renunți și la care să nu renunți.
“Noi nu mai avem voie să ne întâlnim cu clienții în clădirea Baroului Constanța; a fost destul de dificil să păstrăm legătura cu clienții din punct de vedere fizic”
Rep.: Care au fost provocările din ultima perioadă în ceea ce privește profesia dvs.?
Traian Alexandru Bundă: Complicat a fost să explicăm oamenilor că trebuie să stea acasă. Mă refer la clienți, la justițiabili. Era dificil pentru ei să înțeleagă faptul că nu mai este necesar să vină în fața instanței. În continuare este dificil să înțeleagă și cumva este normal Se pot rezolva lucrurile și prin Poștă sau prin e-mail. Oamenii au tendința să vină, să vadă cu ochii lor ce se întâmplă la un proces, probabil pentru a fi convinși că tot ceea se s-a întâmplat a fost corect. Oamenii au trebuit să se distanțeze un pic de procese, iar acest lucru a deranjat, cumva pe bună dreptate. Suntem obișnuiți și înțelegem că un proces este o chestiune importantă, este o chestiune gravă, trebuie să fim prezenți acolo, să ne spunem punctul de vedere. Cu toate astea, oamenii trebuie să înțeleagă că pot angaja un avocat pentru a le expune punctul de vedere sau pot să-și manifeste punctul de vedere în scris. A fost complicat ca oamenii să înțeleagă acest lucru. De asemenea, a fost destul de dificil să păstrăm legătura cu clienții din punct de vedere fizic. Întâlnirile și discuțiile la telefon au fost din ce în ce mai rare. Am trecut de la a ne întâlni, la a comunica în scris sau prin telefon. Este greu să păstrezi legătura telefonic cu toți clienții într-o singură zi. Din păcate asta a însemnat ca legăturile să fie un pic mai rare, să nu se poată comunica la fel de des, iar clienții au dezvoltat o anumită frustrare din punctul acesta de vedere. Noi (avocații –n.r.) nu mai avem voie să ne întâlnim cu clienții în clădirea Baroului Constanța. Sunt impuse anumite reguli din cauza virusului. Asta a însemnat să ne întâlnim în alte locații sau în aer liber. Poate părea puțin ciudat. Cum să te întâlnești cu avocatul tău în parc sau pe stradă? Dar iată că ne forțează și pe noi chestia (pandemia –n.r.) asta, pentru că nu putem să-i primim la birou pe toți. Nu putem să mai primim atâția oameni. Vrem și noi puțină distanțare fizică, pentru că intrăm în contact cu foarte multe persoane.
“Ne putem relua activitatea în cadrul Baroului și acolo unde funcționăm fiecare, dacă nu vom avea probleme cu virusul”
Rep.: Acest lucru este posibil acum, în perioada verii, dar cum se va proceda în momentul în care va fi iarnă în privința întâlnirilor, dacă se va prelungi această stare de alertă?
Traian Alexandru Bundă: Putem discuta despre două ipoteze, ipoteza în care nu vom mai avea probleme din punct de vedere medical al virusului și ipoteza în care vom avea în continuare probleme. Ne putem relua activitatea în cadrul Baroului și acolo unde funcționăm fiecare, dacă nu vom avea probleme cu virusul. În măsura în care nu vom depăși acest virus și nu îl vom combate atunci probabil că vom trece din ce în ce mai mult la comunicarea prin telefon, mesaje, e-mail-uri, orice comunicare la distanță.
“Judecătorilor nu le permite legea să decidă la ei acasă și să dea o hotărâre la ei acasă, ci în clădirea Judecătoriei sau a Tribunului în care muncește fiecare”
Rep.: Sistemul juridic de la noi permite telemunca?
Traian Alexandru Bundă: Din punctul meu de vedere nu. Sunt lucruri pe care le putem face de acasă, dar sunt lucruri pe care nu le putem face. Ca avocat nu pot să stau la birou și să întru în conferință cu judecătorul sau cu instanța. Sunt lucruri pe care trebuie să le discut de acolo, să le fac acolo în mod fizic. Este adevărat că există posibilitatea să se dezvolte cât mai mult acest aspect. Însă, în momentul acesta este greu să se facă telemuncă sau videoconferință. Judecătorilor, din păcate, nu le permite legea să decidă la ei acasă și să dea o hotărâre la ei acasă, ci în clădirea Judecătoriei sau a Tribunului în care muncește fiecare. Sunt hotărâri pe care trebuie să le semneze, documente pe care trebuie să le scrie olograf sau să le semneze pentru oameni, inclusiv personalul adiacent: grefieri sau alte persoane care trebuie să-și facă fizic treaba acolo. Din păcate, deocamdată, nu putem să facem muncă de acasă în sistemul juridic.
“Nu există spațiu suficient pentru a crea distanțarea fizică, iar lucrurile se complică; să ajutăm grefierii și judecătorii să creeze mai multe dosare electronice pe care oamenii să le poată studia din față calculatorului de acasă”
Rep.: Care ar fi soluțiile pentru sistemul juridic românesc în cazul în care această criză se prelungește?
Traian Alexandru Bundă: Am putea să manifestăm, din punctul meu de vedere, un pic de disponibilitate și să creăm un sistem mult mai facil. Din punct de vedere al programului de funcționare am putea să stabilim un program cu mai multe ore de funcționare, dar separate, să existe o oarecare distanțare. În loc să avem 3 ore de program noi putem să punem 4 sau 5 pe parcursul întregii zile, cu pauză de câte o oră în anumite intervale. Putem să creăm spații mai aerisite pentru studiul de dosare sau pentru program de arhivă. În momentul de față este o problemă cu spațiul în cadrul instanțelor. Nu există spațiu suficient pentru a crea distanțarea fizică, iar lucrurile se complică. Am putea să creăm noi spații sau să folosim spații care anterior erau folosite pentru altceva în scopul de a comunica mai bine cu justițiabilii, cu publicul. Mare parte din program se duce acolo, în lucrul cu publicul. De asemenea, putem să facem sisteme electronice mai bune, să ajutăm grefierii și judecătorii să creeze mai multe dosare electronice pe care oamenii să le poată studia din față calculatorului de acasă. De asemenea, putem să creăm mai multe locuri de muncă pentru lucrul cu publicul. Să facem mai multe ghișee, mai multe spații, pentru a se lucra cu publicul. Astfel, în loc să intre două persoane într-o încăpere mică și să ai o coadă de 10-20 de oameni afară, să lucreze mai multe persoane cu publicul. Ar fi necesar să poată intra 4-5 persoane deodată într-un spațiu mai mare și mai bine aerisit, să nu se mai creeze aglomerație. De asemenea, cred că am putea îmbunătății sistemul de comunicare de la distanță cu instanțele, e-mail.
Rep.: Ce presupune digitalizarea sistemului juridic?
Traian Alexandru Bundă: În primul rând ar însemna, după cum spuneam, digitalizarea tuturor dosarelor de instanță. Astfel, să fie scanate toate documentele și oamenii să poată să studieze dosarele de acasă. Lucrul acesta deja s-a implementat. Însă, ar trebui puțin îmbunătățit sistemul, pentru că deocamdată este destul de greoi.
“Trebuie să punem preț pe sănătate și să înțelegem că este necesar să depășim un moment de criză din punct de vedere al virusului; nu vrea nimeni să alunge oamenii din sală de judecată”
Rep.: Care ar fi situația la Constanța din acest punct de vedere?
Traian Alexandru Bundă: Tribunalul Constanța și mai ales Curtea de Apel Constanța fac eforturi foarte mari pe care trebuie să le apreciem, pentru a scana cât mai multe documente. Dosarele sunt foarte mari, sunt foarte multe documente și este dificil. Oamenii aceea au și alte atribuții și nu le pot face pe toate într-un program normal de funcționare. La Judecătoria Constanța sistemul este încă un pic deficitar. Nu sunt atât de multe documente scanate. Însă, există loc de mai bine. Digitalizarea ar însemna și teleconferințe exact cum se presupune că ar trebui să avem și acum. Adică să avem cât mai multe persoane care ar trebui să intra în videoconferință cu instanța în timpul procesului. Mă refer aici la justițiabili, la avocați, la părțile implicate în proces, să nu mai străbată atâția kilometri pe drum sau să nu mai fie nevoie să între în sală, să vorbească, față în față, cu judecătorul. Știu că poate nu este agreat de toată lumea sau sunt oameni care consideră că ne distanțăm foarte mult și nu mai avem partea umană dintr-un proces. Este adevărat, dar din punctul meu de vedere trebuie să punem preț pe sănătate și, în privința priorităților, să înțelegem că este necesar să depășim un moment de criză din punct de vedere al virusului. Orice măsură care ne poate ajuta să depășim momentul, păstrând drepturile oamenilor la un proces echitabil, cred că ar trebui îmbrățișată cu mai multă ușurință. Sunt în avantajul nostru aceste măsuri. Nu vrea nimeni să alunge oamenii din sală de judecată, ci pur și simplu este în avantajul nostru din punct de vedere al sănătății.
„Sistemul juridic merge într-o direcție potrivită; digitalizarea peste 10 sau chiar 30 de ani va fi suficient de îmbunătățită încă să nu mai fie nevoie să pierdem foarte mult timp în față instanțelor sau pe la arhive”
Rep.: În încheiere aș dori să îmi spuneți cum vedeți dvs. sistemul juridic peste 10 sau 30 de ani?
Traian Alexandru Bundă: Sistemul juridic merge într-o direcție potrivită. Eu apreciez că sunt din ce în ce mai mulți judecători care dezvoltă abilitățile necesare pentru a se înțelege cu părțile și pentru a le înțelege problemele. De asemenea, digitalizarea de care vorbeam mai devreme cred că este la început, dar peste 10 sau chiar 30 de ani va fi suficient de îmbunătățită încă lucrurile să fie din ce în ce mai simple, să nu mai fie nevoie să pierdem foarte mult timp în față instanțelor sau pe la arhive. Cred că lucrurile se duc în direcția bună. Evident că asta înseamnă să lucrăm cu toții, să fie o colaborare și din partea judecătorilor, a avocaților și a părților. Trebuie să înțelegem că suntem oameni și avem limitele noastre. Fiecare poate schimba ceva începând fiecare cu el însuși.
Rep. : Vă mulțumim foarte mult!
Traian Alexandru Bundă: Și eu vă mulțumesc!
Alexandra VASILE
