Eduard Dopireac, îndrăgitul muzician profesionist care a cântat pentru Berlusconi, alungat de Poliția Locală: “Constanța este un oraș turistic și ar trebui să accepte și această meserie frumoasă”

0
854

Un muzician profesionist din Republica Moldova a reușit să le facă ziua mai frumoasă, măcar pentru câteva clipe, constănțenilor care l-au întâlnit pe strada Ștefan cel Mare, fermecându-i cu instrumentul zeilor, despre care se spune că unește cerul cu pământul.

Eduard Dopireac, muzician profesionist. FOTO Alexandra VASILE

Îndrăgitul basarabean Eduard Dopireac sau Edydo, cum îi spun prietenii, a cântat pentru Silvio Berlusconi, fostul premier al Italiei, are muzica în sânge și reușește să ofere oamenilor emoție. Este un artist desăvârșit, absolvent al Conservatorului din Chişinău, Facultatea de Estradă şi Jazz. Mai bine de 10 ani a cântat în Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii din Chişinău. Apoi a decis să plece în Italia, unde a cântat în diverse formaţii, abordând tot felul de genuri muzicale.

Muzicianul cunoaşte o mulţime de instrumente, de la flaut, fluier şi oboi până la chitară electrică, iar harpa i-a schimbat complet traiectoria artistică. Edydo cutreieră Europa și își câștigă existența din donațiile spectactorilor îndrăgostiți de sunetele harpei. Apreciat de o lume întreagă, Eduard Dopireac a declarat în cadrul unui interviu Focus Press că a întâmpinat dificultăți în Constanța. Poliția Locală l-a amendat pentru că nu deținea autorizația necesară pentru cântat. Tot el ne-a mărturisit că a solicitat autorizație de la Primăria Constanța, dar nimeni nu i-a oferit niciun răspuns.

Eduard Dopireac, muzician profesionist. FOTO Alexandra VASILE

Rep.: Ce înseamnă muzica pentru dumneavoastră?

Eduard Dopireac: Este viața mea!

Rep.: Ce v-a atras la acest instrument muzical? Cum l-ați descoperit? Cine v-a îndrumat spre el? 

Eduard Dopiric: Este o istorie întreagă. În Italia cântam într-o formație celtică. Am studiat muzica celtică. 

Rep.: Unde ați studiat muzica celtică?

Eduard Dopreac: În Italia, dar cântam la alte instrumente – la flaute și la chitară. Cântam în formație. 

Rep.: Ați absolvit ceva în domeniu? 

Eduard Dopireac: Conservatorul și colegiul. 

Rep.: De ce ați revenit în România? 

Eduard Dopireac: Pentru că în Italia nu este bine, ci este mai rău. 

Rep.: Ce a însemnat toată perioada aceasta de pandemie pentru dumneavoastră? 

Eduard Dopireac: Este o perioadă grea, dar supraviețuim. Mai cântăm și în stradă. Am lucrat 13 ani în Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii, dar la alte instrumente. 

Rep.: Tineretul își mai apleacă atenția asupra acestor instrumente muzicale? 

Eduard Dopireac: Da! Este ceva neobișnuit și reacționează pozitiv la acest instrument, mai ales copiii. Copiilor le place acest instrument.

Rep.: Este cel mai îndrăgit instrument al dumneavoastră?

Eduard Dopireac: De ce nu? Eu posed multe instrumente.

Rep.: Am observat că aveți și un album.

Eduard Dopireac: Am două albume cu harpa curată, muzică ambientală de relaxare, cu fundal de mare, păsări și al treilea album este cu muzică clasică.

Rep.: V-ați gândit să și predați copiilor acest instrument sau alte instrumente?

Eduard Dopireac: M-am gândit. În pandemia asta, când vine frigul, am să dau anunț la București și am să-mi iau câțiva elevi. Eu locuiesc și în București și în Italia și în Chișinău, în trei locuri, dar țara cea mai liberă cu pandemia ar fi România. Am cântat pe Lipscani și copiii vor să învețe.

Eduard Dopireac, muzician profesionist. FOTO Alexandra VASILE

Rep.: Cum percep constănțenii acest stil de muzică? Care sunt reacțiile lor?

Eduar Dopireac: Foarte bune. Din toți care mă ascultă cred că toți sunt interesați, dar cine înțelege mai profund tehnica cântării și tot ce ține de instrumente este foarte bine. Peste tot este bine primit (acest stil de muzică –n.r.).

Rep.: Ce mesaj doriți să transmiteți constănțenilor și bucureștenilor care vor să învețe un astfel de instrument?

Eduard Dopireac: Instrumentul este foarte complicat și să nu se grăbească să-l cumpere. Prețul pornește de la 3.000 de euro pentru cele mai simple harpe. Aceasta este scumpă. Este semiclasică, dar să nu se grăbească să cumpere, pentru că poate să nu reușească. Trebuie să ai foarte mare abilitate cu alte instrumente polifonice cum este acordeonul, orga sau chitara. Chitara este mai apropiată de harpă. Eu sunt chitarist și mai ușor m-am apropiat de acest instrument. Este multă muncă. O zi sau două dacă nu cânți, a treia zi este greu.

Rep.: Cum ați reușit să vă mențineți în timpul pandemiei din acest punct de vedere?

Eduard Dopireac: Eu am lucrat pe litoral, la Venus. Am fost angajat. S-a terminat sezonul și am venit aici, la un prieten, dar și să mai distrez lumea.

Rep.: Spuneați că pentru cei care vor să studeieze un astfel de instrumet nu ar trebui să se grăbească să cumpere acest instrument.

Eduard Dopireac: Am spus să nu se grăbească, pentru că s-ar putea să cumpere harpa în zadar. Nu fiecare reușește. Este mai complicat.

Rep.: Se poate găsi în România un astfel de instrument ca al dumneavoastră?

Eduard Dopireac: Nu! Trebuie dat comandă să trimită firmele care le produc din alte țări. Aceasta este austriacă. Eu am refăcut-o.

Rep.: Unde vă pot găsi copiii care vor să vă aibă ca profesor?

Eduard Dopireac: Edydo, Eduard Dopireac.

Rep.: Ce probleme ați întâmpinat ca artist stradal?

Eduard Dopireac: Aș vrea că Primăria să aibă posibilitatea să dea la muzicienii buni, 1 sau 3, cât consideră ei, autorizația pentru cântat în unele locuri, pe Ștefan cel Mare, pe bulevardul Tomis, ca poliția să nu mă mai alunge.

Rep.: Ați întâmpinat probleme?

Eduard Dopireac: Da! Au fost probleme. Nu se dă autorizație. Să facă o lege pentru muzicienii buni, nu pentru cei care cântă o melodie de dimineața până seara și nici pe aceea nu o știu corect. Eu am fost la Brașov și Sibiu și acolo am primit autorizație, dar se acordă numai la muzicienii școlați. Eu am două diplome și mi-au dat. Și în Elveția am cântat. Am două diplome, le prezint și mă lasă să cânt. În Londra dau examen. Zece piese dacă le-ai cântat acolo ești bun. Ei aleg o harpă, un flaut și instrumente exotice. Asta ridică nivelul orașului și pentru turiști este divertisment. Este interesant.

Rep.: La Constanța ce v-au spus? Din ce motiv nu vă oferă autorizație?

Eduard Dopireac: Am fost la City Park Mall, la etaj, am scris cerere și nu m-a sunat nimeni. Nu mi-au răspuns. La Buzău este Constantin Toma și mi-a dat autorizație. Știe că eu când vin nu stau mult. Cânt o oră sau maximum trei ore și am plecat. Nu stau de dimineața și până seara să plictisesc lumea de pe stradă. Eu am dat concert, am vândut 2-3 CD-uri și a fost frumos. Primarii care au fost până la Constantin Toma nu mi-au dat autorizație, deși le-am scris. Eu plec la Chișinău și traversez Buzăul, Focșani și așa mai departe. Eu nu cânt tare.

Eduard Dopireac, muzician profesionist. FOTO Alexandra VASILE

Rep.: Poliția din ce motiv v-a abordat? Ce s-a întâmplat?

Eduard Dopireac: Că nu îmi dă voie (să cânt – n.r.). Vine și îmi spune că “Trebuie să ai autorizație. Du-te și fă”. Când te duci să faci nimeni nu-ți face. Nu este frumos. Constanța este oraș turistic și ar trebui să accepte și această meserie frumoasă. Eu nu am concerte sau evenimente în fiecare seară, dar trebuie să trăiesc și eu cumva. Eu creez emoție și pentru asta iau un ban. Polițistul lucrează la stat. Nu este plătit? În Italia eu am certificat și am plătit contribuții. Eu nu am cui plăti taxa anuală ca să am voie să cânt. Nu a aprobat nici unul nimic. Fiecare primărie ori are nu are aprobare pentru muzicieni. Eu gândesc că ar trebui scoasă în evidență această întrebare la primărie.

Rep.: Cereți să fie reglementat lucrul acesta pentru cei care își doresc autorizație?

Eduard Dopireac: Să aleagă muzicienii, nu fiecare să cânte ce vrea el. Când faci în stil concert asta nu este cerșeală.

Rep.: Care sunt zonele de cântat cele mai pe sufletul dumneavoastră, să spun așa, din Constanța?

Eduard Dopireac: Aici pe Ștefan este binișor, dar să se scrie în permis că ai voie să cânți o oră pe un loc ca să nu se plictisească oamenii din jur, iar apoi să se schimbe locurile și să controleze volumul, să nu fie tare. Dacă este amplificator să fie încetișor, decibeli cât trebuie, așa ca în toată lumea. În România nu s-a realizat chestia asta. Numai în Brașov și Sibiu ai voie să cânți. În Sibiu am plătit un metru pătrat pe care îl ocup cu 1 leu, dar xerox la toate documentele m-a costat vreo 5 lei pentru autorizație.

Rep.: În ce alte județe, orașe din România ați mai întâmpinat probleme în privința autorizației?

Eduard Dopireac: Până la Craiova, inclusiv Craiova m-au lăsat fără autorizație, dar în centru nu m-au lăsat. La Timișoara se lasă și nu este problemă. Poliția trebuie să asculte care este bun și care este rău. Să fie o selecție. De ce acela care a învățat și merită să câștige un ban și să dăruiască oamenilor muzică bună nu au voie. Ar fi bună treaba asta dacă ei ar accepta. Eu am umblat în toată Europa și există artiști de stradă. În Italia eu am act. Plătesc anual 500 de euro, arăt actul și îmi dădeau voie să cânt în toate orașele.

Rep.: La Constanța lipsește dialogul cu autoritatea locală în privința autorizației?

Eduard Dopireac: Da! În sezon este multă lume în iulie și august. Acum o lună a venit Poliția Locală și m-a amendat. Prima dată nu am crezut, dar mi-a venit hârtia la București și am plătit 50 de euro.

Rep.: Sperăm ca autoritatea locală să reglementeze acest aspect.

Eduard Dopireac: Ar trebui să fim civilizați.

Alexandra VASILE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.