FOTO Poveste de viață: Cornelia Andriescu, de la psihoterapeut ABA, la pompier servant în cadrul ISU Dobrogea

Cornelia Andriescu este la bază psihoterapeut, mamă a două fetițe și în prezent este pompier – sergent major în cadrul ISU Dobrogea. Nu o vei găsi însă în spatele unui birou ci în cazarmă, mereu în stare de alertă, mereu gata să sară în costumul de protecție și să meargă alături de colegii săi acolo unde este nevoie de ei: accidente rutiere, incendii sau alte situații ce necesită prezența pompierilor militari.

Cornelia este încadrată în echipele operative ale ISU Dobrogea, la Detașamentul de Pompieri Midia-Năvodari, și a acceptat să vorbească cu FOCUSPRESS despre această alegere, ce a însemnat pentru ea, dar și despre provocările acestei meserii.

Am remarcat-o la incendiul din Năvodari din luna mai, când flăcările au cuprins mansarda unui bloc.  

„Am fost să iau fetița cea mare de la școală, apoi ne-am dus puțin la cumpărături. Nu a trecut mult timp și am fost anunțată că trebuie să mă prezint la muncă. Am ajuns cu fetița la subunitate, m-am schimbat în prezante (costum special – n.r.) și am rugat-o să mă aștepte până mă întorc.

La locul  intervenției am găsit o desfășurare mare de forțe, mulți colegi care intrau, alții care ieșeau pentru că se termina aerul din butelii, moment în care m-am îndreptat rapid să îi ajut la schimbarea buteliei de la aparatul de respirat pe toți cei care ieșeau și aveau nevoie de o altă butelie. Le stivuiam pe cele goale, împreună cu un alt coleg, apoi le transportam la subunitate pentru a le încărca și a asigura necesarul.

După lichidare, alături de alți colegi, am strâns o mare parte din baza materială, ținând evidența în legătură cu ce materiale a intervenit fiecare subunitate“, ne-a povestit Cornelia Andriescu înainte de începerea interviului.

Reporter: Pentru început, spuneți-ne câte ceva despre femeia Cornelia Andriescu. Sunteți una dintre cele care au reușit să rupă o barieră… Ce ați făcut înainte de a fi pompier? Sunteți căsătorită, copii?

Cornelia Andriescu: Sunt absolventă a facultății de Psihologie, sunt căsătorită, am două fetițe, de 7 și 5 ani, iar înainte de a intra în corpul subofițerilor pompieri am profesat ca psihoterapeut ABA, în cadrul unui centru de sprijin pentru copii cu autism.

Rep.: De cât timp sunteți angajată în cadrul ISU Dobrogea și ce v-a determinat să alegeți această meserie?  

Cornelia Andriescu: Îmi desfășor activitatea în cadrul ISU Dobrogea, Stația Midia-Năvodari din octombrie 2020. Această alegere a avut la bază dorința de a lucra cu oamenii, de a le fi alături în situații dificile dar totodată și preferința de a lucra într-un mediu organizat, cum este cel militar.

Rep.: După încadrare, cum v-au primit colegii? Au fost reținuți, reticenți ?

Cornelia Andriescu: Am reușit să mă integrez foarte repede în colectiv. Cu siguranță a existat și scepticism în rândul colegilor, însă odată cu trecerea timpului, participând la diverse intervenții, am demonstrat că pot face față oricărei situații.

Rep.: Care a fost prima intervenție la care ați participat? Ce sentimente v-au încercat atunci, vă mai amintiți?

Cornelia Andriescu: Prima misiune la care am participat a fost în cadrul unui accident rutier, fără persoane încarcerate. Încadram autospeciala ca servant 3, iar pe drumul spre locul intervenției îi întrebam pe ceilalți membrii ai echipajului despre diverse scenarii  pe care le putem întâlni la fața locului și modul în care putem acționa. Îmi doream să fiu pregătită pentru orice scenariu.

Rep.: Cât a durat până când ați reușit să fiți parte din echipă, să participați la misiuni fără a avea gândul că nu veți ști ce să faceți?

Cornelia Andriescu: M-am simțit parte din echipă încă de la început. Nu m-am gândit niciodată că nu voi ști ce să fac, ci la cum trebuie să adaptez cunoștințele teoretice pentru a se plia cât mai bine pe situația practică. Pe parcurs, acumulând experiență, totul devine mai ușor.

Rep.: Despre colegi am vorbit, dar să ne spuneți, familia, prietenii, ce părere au avut când au auzit de planuri? Vă întreabă despre misiuni ?

Cornelia Andriescu: Apropiații nu au fost uimiți de alegerea mea, deoarece mă cunosc și știu că îmi plac provocările. Atunci când află din media despre diverse intervenții din raionul de competență sunt curioși să afle cum a fost, cum se văd lucrurile din postura de “salvator”.

Rep.: Ce planuri aveți pentru viitor? Peste cinci ani să spunem, vă vedeți tot luptând cu focul?

Cornelia Andriescu: Practic cu drag această meserie, întâlnesc permanent atât oameni cât și situații noi, din care mereu am ceva de învățat… deci îmi doresc să continui în această direcție.

• 

• 

• 

• 

• 

Cătălin SCHIPOR