Inima orașului Constanța, Piața Ovidiu este astăzi un contrast trist de istorie și melancolie, clădiri în paragină care odinioară au fost giuvaiere arhitecturale şi câteva construcţii noi, făurite după gusturi îndoielnice.
Lumea veche și cea nouă se îmbină, istoria încă dăinuind pe străzile înguste din zona Peninsulară. Piața Ovidiu a purtat, înainte, numele de Piața Independenței, aşa cum toate marile oraşe îşi denumiseră pieţele după Războiul de Independenţă. Acum poartă numele marelui poet exilat în anticul Tomis.

Piața nu a suferit foarte mari schimbări până la începutul Primului Război Mondial. A rămas locul în care se găseau cele mai importante localuri, hoteluri, săli de teatru şi de cinema, spaţiu de promenadă şi de întâlniri de afaceri, politice, literare şi boeme, zona cea mai tranzitată din oraș de baroni. A fost locul perfect de amplasare a Palatului Comunal după ce în 1906 fostul sediu a fost vândut Poștei, în zona Pieții 23 Noiembrie. În această zonă se adună cele patru străzi care vin din Port și formează o fundă, “o uriașă fundă”, metaforă ce îi aparține lui Marin Ion Sadoveanu.

Construcția noului Palat Comunal începe în anul 1911, iar lucrările se termină abia în 1921, fiind sistate câtiva ani, fiind amplasat cu fața spre Piață. Stilul acestuia este o combinația între Art-Nouveau și cel brâncovenesc, arhitectul mărețului imobil fiind Victor Ștefănescu, cel care şi-a pus amprenta pe nenumărate clădiri din inima Pieții Ovidiu una dintre acestea fiind Moscheea Regală Carol I, ridicată în anul 1910. La începutul secolului XX prinde contur, iar elita orașului se strângea în acest loc, doamnele îşi etalau toaletele, era zona de promenadă, străduțele înguste aveau un aer aristocratic… În 1911 se resistematizează zona prin construcția Palatului Comunal, acolo unde azi îşi are sediul Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța. De asemenea, un edificu impunător a fost construit pe strada Traian, fiind proiectată pe col’, chiar în centrul Pieței: Casa Hrisicos. Din fericire, această clădire a fost restaurată de curând, fiindu-i redată strălucirea vremii de mult uitate. Multe dintre clădirile construite aici au fost după proiectul arhitectului șef al orașului din acea perioadă, Adolf Linz, de origine germană, format în zona austriacă. Însă acest amestec de stiluri făceau și fac Piața Ovidiu specială. Este locul cu cea mai mai încărcătură istorică a Constanței, de-a lungul timpului s-au ridicat clădiri emblematice în diferite stilul arhitecturale, care erau o încântare, sunt și astăzi, doar că par sumbre și încetul cu încetul se destramă.



Pe strada Dianei, spre exemplu, la intersecție cu strada Nicolae Titulescu găsim un astfel de contrast, chiar la colțul cu “Casa cu lei”: aici, într-un mic “pătrat” al istoriei domnesc clăriri emblematice ale zonei, una dintre acestea devenind cuibul porumbeilor, cu ferestrele sparte și bucăți din clădire lipsă, lipită de un imobil construit după cerințele zilelor noastre, care pare mai degrabă un “intrus” în zona istorică.

Tot pe N. Titulescu, lângă “Casa cu lei” mai întâlnim o clădire maestuoasă: este vorba de “Casa Theiler” sau “Casa cu apartamente” construită în stilul eclectic, în 1926. Mergând la pas pe aceeaşi stradă întâlnim şi Hotelul Intim , care a fost construit între anii 1906-1909. Fost hotel “Regina”, este o clădire în stil eclectric cu ornamente clasiciste și Art-Nouveau. Pe locul său a existat Hotel “d’ Angleterre”, locul unde a stat în iunie 1882 marele poet Mihai Eminescu, timp de 10 zile. Despre istoria ce domnește în aer în Piața Ovidiu sunt multe de spus, însă ne rămâne să sperăm că vor fi readuse la viață toate clădirile emblematice ale zonei.

Loredana MIHAI