Sub semnul lui Martes, zeul roman al războiului, acum 110 ani a fost realizat unul dintre cele mai remarcabile mărțișoare din istoria modernă a României.
La o inițiativă a Asociației Veteranilor Războiului de Indepedență Prahoveni, susținută de Regele Carol I, Monetăria Națională a bătut într-un tiraj de o sută de mii exemplare, mărțișoare din alamă , 50.000 înnobilate prin argintare și 50.000 prin aurire, gliptica aparținând gravorului Anton Fessler. Exemplarele aurite s-au vândut cu 1 leu bucata, iar cele argintate cu 50 bani, tirajul fiind epuizat în cursul lunii februarie al acelui an zbuciumat, ce avea să aducă intrarea României în cel de-Al Doilea Război Balcanic. Astfel, a fost colectată suma de 75.000 lei, una importantă ținând cont de faptul că leul românesc era în acea perioadă la o paritate de unu la unu cu francul francez bătut în aur.
Beneficiară directă fiind flotila militară, aversul mărțișorului ilustrează un torpilor pe o mare învolburată, linia orizontului fiind marcată de razele unui glorios răsărit de soare. Pe revers este inscripționat un mesaj patriotic ce face apel la atât de des invocata spiritualitate a neamului românesc: “VOCEA POPORULUI VOCEA LUI DUMNEZEU”, încadrat într-un scut heraldic deasupra căruia tronează reprezentarea Coroanei de Oțel a României, forța mobilizatoare fiind astfel potențată de amintirea vitejiei ostașilor români din Războiul de Independență (1877 – 1878), acest simbol al autorității monarhice fiind făurit la cererea lui Carol I din oțelul țevii unui tun otoman capturat în bătălia de la Plevna (30 august 1877).
Poate părea nepotrivit să asociem un străvechi simbol amuletic cu războiul aducător de distrugeri și pieire, dar contextul geopolitic actual ne obligă a reflecta în profunzime la condiția umană. Cu mult înainte de inventarea scrisului, omul si-a exprimat trăirile și crezurile prin simboluri, iar împletirea firelor albe cu cele roșii poate reprezenta reconcilierea dualității naturii umane, una ce poate fi deopotrivă violentă (roșu), dar și pacificatoare (alb). Această interpretare ce nu se dorește a fi una eminamente științifică poate fi susținută și de faptul că, din punct de vedere calendaristic, sărbătoarea de mărțișor își are originea în celebrarea “Matronaliilor” (Matronales Feriae) care avea loc la 1 Martie, prima zi de primăvară şi prima zi a Anului Nou în calendarul roman. Conform mitologiei romane, în semn de recunoaştere a reconcilierii dintre romani şi sabini, după legendarul eveniment al “Răpirii sabinelor”, la această sărbătoare participa și zeul războiului, Martes. În sincretismului caracteristic mitologie romane, acesta nu era numai un zeu al războiului ci și un zeu agrar, personificând totodată și renașterea ciclică a naturii, fapt ce conferă mărțișorului o indisolubilă asociere cu venirea primăverii.
Dat fiind faptul că pe teritoriul României, amuleta denumită “mărțișor” este pentru prima dată menționată documentar abia în anul 1832 de către cărturarul Iordache (Gheorghe ) Golescu (n. cca.1768 – d.1848), într-unul dintre cele 7 manuscrise ce compun o monumentala lucrare lexicografică, intitulată “Condica limbii românești, alcătuită de dumnealui, Iordache Golescul Vel Dvornic al Prințipatului Valahiei, în zilele prea Înnălțatului nostru Domn Alexandru Dimitrie Ghica Voevod”, originile ancestrale ale acestui simbol nu pot fi decât bănuite. Totuși, obiceiul mărțișorului reprezentat de simbolul amuletic alb-roșu este indubitabil legat de o anumită zonă geografică, una corespuzătoare ariei de răspândire a triburilor traco-getice, pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării (cu precădere pe teritoriul României, Republicii Moldova și Bulgariei), ceea ce îi îndreptățește pe cercetători să aprecieze că originea lui este pre-romană. Orice interpretare am da acestui străvechi simbol, el nu poate fi disociat de pozitivism, de speranța într-o conviețuire interumană armonioasă, în comuniune cu natura.
“Dum spiro, spero” (Cât timp mai respir, însemnă că sper) – Cicero
Contributor: Andrei Neagu, ArtAntik Gallery, artantik.ro
*Articolul poate fi consultat şi în paginile ediţiei print Focus Press, 02.03-16-03.2023
