Orașul de la malul mării se mândrește cu o istorie aparte, clădiri emblematice, opere de artă și locuri minunate. Se cunoște foarte bine importanța pe care a avut-o această urbe pentru strămoşii noştri, pentru că aici și-au pus amprenta într-un mod aparte. Spre exemplu, portul, faleza și simbolul acestui loc, Cazinoul. Istoria este conservată în locuri special amenajate, în imobile construite pe acest pământ tomitan de secole. Ne mândrim cu Muzeul de Istorie, Muzeul de Artă, Muzeul de Artă Populară, unde putem admira oricând toate lucrările de artă ce au fost descoperite de-a lungul timpului.
Aceste clădiri au, bineînțeles, o istorie a lor. Astăzi vom trece în revistă Muzeul de Artă, iar pentru că nimeni nu are darul de a povesti mai bine filele de istorie ce s-au revărsat peste acesta decât istoricul de artă dar și directorul muzeului, Doina Păuleanu, am vizitat-o chiar în incinta acestui loc.
Această clădire a găzduit secolul trecut prima Școala Românească care s-a numit la vremea construcției, în 1891-1893, ”Școala Principele Fedinand și Principesa Maria”. Iar pentru a-i aduce un omagiu Reginei Maria, cea care a iubit enorm urba noastră dar și arta în special, Muzeul de Artă a decis să îi aducă un omagiu și va amplasa bustul acesteia chiar în fața clădirii, în toamna acestuia an.
„Muzeul de Artă Constanța s-a deschis în această clădire în anul 1982. Până atunci fusese organizat într-un imobil construi la începutul secolului trecut, în zona Peninsulară, un imobil proiectat de marele arhitect Victor Ștefănescu, în stil neoromânesc, dar care a suferit nenumărate intervenții în timp și la cutremurul din 1977 s-a tasat în trei părți diferite și a fost demolat în cele din urmă. Sigur că a fost dificil să mutăm în primul rând lucrările din depozit, apoi să ne mutăm cu obiectele patrimoniale. Am deținut o clădire în care au fost depozitate lucrările care nu intră în expoziția de bază și sunt multe acelea. În sfârșit în 1982 ne-am mutat în această clădire dar se preconiza legătura cu prima școală românească din Constanța, care s-a numit la vremea construcției, în 1891-1893, ”Școala Principele Fedinand și Principesa Maria”. În momentul în care noi ne-am lipit de această școală, ea se numea Școala numărul 12 și a fost recontruită în zona străzii Hașdeu. În cele din urmă ni s-a dat și acea clădire iar în 1987 muzeul a fost extins în toate aceste săli. Sigur că istoria mult mai pasionantă este a clădirii de la sfârșitul secolului al 19-lea care se contruiește într-o perioadă foarte interesantă, este prima Școală Românească din Constanța, până atunci, învățământul se reorganzase, dar în clădiri improvizate și se ia hotărârea să se contruiască o școală importantă mare, la dimensiunea sperate orașului și care nu erau cele reale pentru că în 1891 Constanța era un mic orășel întins doar în partea de peninsulă. Când s-a făcut proiectul era unul tip pentru mai multe locuri, unul dintre ele în Piața Ovidiu, până atunci nu prea exista nimic în Piața Ovidiu, sau clădiri care puteau fi demolate pentru că cele mai multe erau fin chirpic, paiantă și căptușite cu scândură. Un alt amplasamant propus a fost Piața 23 Noiembrie care este de fapt zona unde se află Muzeul de Artă Populară și acolo s-a contruit Primăria și cel de-al treilea amplasament, acesta real părea cel mai improbabil pentru că era în afara orașului. Locuitorii de atunci s-au supărat pe edil pentru că au spus ”Cum să ne trimitem copii în afara orașului. Școala era în afara orașului. Deci putem să ne impaginăm dimensiunile de atunci ale urbei noastre prin intermediul acestei relații între școală și zona locuită. În cele din urmă școala se construiește iar în 1893 este dată ăn folosință și ea figurează ca școală în tot acest interval până în momentul în care a fost mutată de aici și a fost extins muzeul. Era necesar acest lucru pentru că orice școală trebuie să aibe și o curte, iar aceasta era chiar în mijlocul orașului iar copii se puteau accidenta, aici este o circulație foarte intensă, așadar nu am avut sentimentul că privăm școala de un sediu, ci pur și simplu că ea intră într-un imobil adecvat și muzeul își găsește astfel un spațiu de etalare adecvat, un spațiu care a fost gândit în relație între prin cele două clădiri pentru că iată și înălțimea clădirii noatre are 3,5 metri, așa cum este și școala făcută și aceasta era înălțimea obișnuită pe atunci. Ulterior s-a tot tot micșorat înălțimea, ajungându-se pe vremea comunismului victorios ca uneori să aibă 2 metri chiar în zonele cu un confort redus. Așadar s-a pornit de la 3,50 metri și înălțimea aceasta pe care o are muzeul în toate spațiile sale este de fapt înălțimea de secol 19 de la care am pornit. Sigur că muzeul în momentul în care a fost gândit în 82 aici era cu totul altfel organizat, în momentul în care ne-am extins și în Școala numărul 12 lucrurile s-au schimbat foarte mult. De asemenea pentru că acest nume al școlii îmi este foarte drag, el se referă la Principesa Maria devenită ulterior, Regina Maria, unul dintre cele mai importante personaje ale istoriei noatre moderne și ale istoriei noastre în general, trebuie spus că șansa, și care se întâmplă de fapt și în viața operelor de artă, a cărților și a statuilor și a oamenilor, ca bustul Reginei Maria făcut de Oscar Han și amplasat la Balcic în anul 1933, să se găsească la Cconstanța în păstrarea noastră a fost realmente un lucru care ne-a angajat și ne-a responsabilizat, ca atare vom pune în toamna acestui an în fața clădirii, bustul Reginei Maria. Avem toate aprobările, avem autorizația de construcție, astfel încât Regina Maria, care a fost o protectoare a artelor se va vedea odată în plus în forma de bronz pe care i-a dat-o Oscar Han în epocă și pe care Regina Maria a cunoscut-o și a apeciat-o, i-a plăcut acest bust pe care l-a făcut acesta în 1933, regina a murit în 1938. Acest bust îi va nemuri odată în plus virtuțile și calitățile acestei mari regine pe care iată muzeul va putea să o omagieze odată în plus prin intermediul unei opere nepereche a sculptorului nostru Oscar Han căruia Constanța îi mai datorează două monumente: Eminescu de la margine mării și cel al constructorului orașului nostru modern, a portului și a falezei care nu este nimeni altul decât marele inginer Anghel Saligny”, ne-a relatat istoricul de artă Doina Păuleanu.
Loredana MIHAI
Precizare: filmarea a avut loc înainte de data de 9 martie.#StatiAcasa !
Vezi şi:
