„Sunt un Orb” este un spectacol în care maestrul Horațiu Mălăele combină perfect inteligența și umorul, pune în valoare întreaga sa măreție și carismă, garantează emoții imprevizibile: lacrimi, tristețe, surâs, burlesc, fantezie.
Râzi până la leșin, zâmbești scrâșnit, rânjești sarcastic. Și nu în ultimul rând, iei parte la un mare act de creație. Vino, vezi, rămâi încântat! Spectacolul are loc la Casa de Cultura a Sindicatelor Constanta, pe 25 august de la ora 20.00.
Conceput sub forma unui monolog alcătuit din poezii și proză scurtă de Emil Brumaru, Marin Sorescu, Nichita Stănescu și diferite momente de teatru memorabile, one man show-ul pune în valoare întreaga măiestrie și carismă a unuia dintre dintre cei mai iubiți artiști ai scenei românești. De altfel, spectacolul va avea loc cu casa închisă, capacitatea sălii fiind epuizată în câteva zile de la anunțarea reprezentației.
„Sunt un orb” s-a jucat, cu același succes de public, și la Washington, după premiera americană a filmului Moromeții 2, în care Horațiu Mălăele deține rolul principal. Filmul a fost unul dintre capetele de afiș ale Festivalului de Film Românesc (Romanian Film Festival – Reinventing Realism), organizat de Ambasada României în SUA, ICR New York și Galeria Națională de Artă a Statelor Unite.
Horaţiu Mălăele s-a născut în satul Tahomir din Târgu-Jiu. Are amintiri plăcute despre „părinţii lui olteni”, despre casă şi bunici. Pentru el, copilăria e „cadoul pe care ni-l face viaţa pentru ce vom avea de îndurat”. Mălăele a ajuns la Bucureşti într-un moment de glorie al teatrului românesc. A jucat primul rol în 1974, la Studioul Casandra, intepretându-l pe Fabinard, în spectacolul „Pălăria florentină” de Eugène Labiche, în regia lui Ovidiu Schumacher. A continuat apoi să interpreteze roluri pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, unde a fost încurajat şi promovat de regizoarea Cătălina Buzoianu.
„Cu Horaţiu, spectacolul e întotdeauna un act de creaţie plin de surprize. L-am considerat întotdeauna fenomenal. Prietenia noastră are la bază o comunicare artistică exemplară, respect şi multă iubire.Horaţiu se impune ca artist total, deconcertant, mereu imprevizibil, într-un carusel ameţitor: lacrimă, tristeţe, surâs, burlesc, fantezie poetică. Râzi până la leşin, zâmbeşti scrâşnit, rânjeşti sarcastic. E provocator. Ca actor a atins culmile desăvârşirii”, a apreciat Cătălina Buzoianu, în cartea „O poveste cu Horaţiu”, de Doina Papp, apărută la Editura All.
Locul de suflet al lui Mălăele a fost, însă, Teatrul Nottara, unde a interpretat roluri în spectacole de renume, printre care „Karamazovii”, în regia lui Dan Micu (1981), „Aceşti îngeri trişti”, montat de Mircea Cornişteanu (1983), „Scapino”, în regia lui Alexandru Dabija (1985), „Puricele”, în regie proprie, în 1993. Mai târziu, a făcut roluri excepţionale la Teatrele Naţional, Odeon, Bulandra şi Comedie. Cu mentori de seamă precum actorii Octavian Cotescu, George Constantin, Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Victor Rebengiuc, dar şi regizorii acelor vremuri – Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esrig -, Horaţiu Mălăele a devenit el însuşi un „spectacol, un artist-spectacol, care are la-ndemână toate mijloacele acestei arte complexe ce pivotează în jurul axei personalităţii sale”.
A.V.
