Puțini supraviețuitori ai lagărului de exterminare Auschwitz mai sunt în viață astăzi. Însă, deși înaintați în vârstă însă își amintesc cu groază acele clipe cumplite traite în acel loc. Printre aceștia, Alina Dabrowska, în vârstă de 97 de ani, care a povestit în cadrul unui interviu acordat pentru National Public Radio (NPR) -este o organizație media americană fără scop lucrativcu sediul la Washington, teroarea pe care a trăit-o în lagărul de exterminare.
Auschwitz-Birkenau a fost un lagăr de concentrare nazist din Polonia, care în timpul celui de -al Doilea Război Mondial a avut un rol de distrugere în rândul populației evreiești din Europa și nu numai a acesteia. Peste 1,1-1,6 milioane de oameni au fost exterminați în acest lagăr. El a fost ca în marea majoritate a lagărelor de concentrare naziste, comandat de trupele de infanterie SS. Lagărul de la Auschwitz-Birkenau a fost cel mai mare lagăr nazist din cele două războaie mondiale. Lagărele aveau ca scop distrugerea unor minorități europene ca evreii, țiganii, etc. Alte lagăre din afara teritoriului Germaniei erau folosite ca puncte de lucru sau pentru „experimente” ale doctorilor naziști. La fiecare lagăr era adăugat, la ieșire câte un crematoriu pentru cadavrele deținuților. Lângă acest crematoriu se mai afla și câte o cameră de dușuri, care avea ca scop gazarea prizonierilor. În lagărul de la Auschwitz-Birkenau aceste camere de gazare și crematoriile se aflau în interiorul lagărului deoarece lagărul a fost construit într-o localitate ocupată de germani și transformată în lagăr de concentrare. Locuitorii polonezi ai Auschwitzului, care au refuzat să fie deportați fie în Germania, fie în Austria, au fost folosiți la muncă „în folosul națiunii germane”, ei nefiind tratați ca și conaționalii lor care au acceptat să plece din Auschwitz. Ei erau folosiți la golirea camerelor de gazare, potrivit Wikipedia.
Alina Dabrowska avea 20 de ani când a auzit prima oară despre Auschwitz. Era deținută la o închisoare din Polonia ocupată de naziști, mai exact încarcerată pentru ajutorarea forțelor aliate iar într-o zi în anul 1943, în timp ce mergea pe teren a fost avertizată despre acest lucru.
I s-a spus: Te duci la Auschwitz! Știi ce fel de tabără este asta?’ ”Își amintește Dabrowska. „Ea ne-a spus că dacă cineva se împotrivește, este ucis imediat. Ne-a spus multe lucruri oribile. Niciunul dintre noi nu a crezut-o.”
Din cei 1,3 milioane de oameni care au fost trimiși la Auschwitz, aproximativ 1,1 milioane au murit în lagăr, inclusiv 960.000 de evrei. A fost cea mai mare tabără de exterminare condusă de Germania nazistă în Polonia ocupată în timpul celui de-al doilea război mondial. Armata sovietică a eliberat Auschwitz în urmă cu 75 de ani, la 27 ianuarie 1945.
Acum, la vârsta de 96 de ani, Dabrowska se numără printre mâna de supraviețuitori de la Auschwitz, încă în viață. Pentru ea, importanța împărtășirii poveștilor sale a crescut doar cu timpul. A crescut o familie și a avut o carieră împlinitoare cu ministerul de externe al Poloniei, dar abia în ultimii ani a decis să vorbească public despre amintirile lui Auschwitz care încă o bântuie. Ea și alți supraviețuitori se tem că lumea va uita ororile Holocaustului dacă poveștile lor nu vor fi făcute publice.
Când soldații germani au întemnițat-o pentru prima dată pe Dabrowska, i-au executat pe complicele ei și pe fratele ei. A petrecut un an în închisoare, iar naziștii au transferat-o în iunie 1943 la Auschwitz.
„Când am coborât din tren, am fost duși într-o sală mare, unde ne-am dezbrăcat complet”, își amintește ea. „Ne-au tăiat părul complet și ne-au tatuat numere pe brațele”.
Și-a înfășurat mâneca pentru a arăta un număr decolorat de culoare neagră ”44165”.
Revenind la povestea Alinei Dabrowska, aceasta a mai relatat: „Am observat un gard electric în jurul taberei. Ori de câte ori ne întorceam de la serviciu dimineața, de obicei, cineva era lipit de el. Dacă cineva nu mai putea să-l ia, acesta sărea peste șanț și se aruncat pe gardul electric și viața lor se termina.”
Un an mai târziu, spune ea, a suferit de frig, foame și da văzut moarte în jurul ei. Și ea s-a regăsit în fața gardului. Era pe punctul de a sari când un paznic a strigat-o. S-a întors instinctiv și nu a mai încercat-o niciodată.
„M-am concentrat să fac tot ce puteam pentru a supraviețui”, spune Dabrowska. „Am avut speranță, chiar dacă uneori un ofițer cu un baston ne selecta pe unii dintre noi pentru a merge la camera de gaz. Ceea ce mi-a lăsat cea mai neagră amintire, să urmăresc acele marșuri către camerele în care au fost uciși atât de mulți.”
Aproape 865.000 de evrei au fost trimiși în moarte în camerele de gaz la sosirea în lagăr. Dabrowska își amintește groaza de a observa trupul unei prietene printre o grămadă de cadavre ale executatului. „Am văzut-o întinsă în acel morman de corpuri goale”, spune ea, „și m-am apropiat. Acolo era ea, doar culcată acolo. I-am apucat mâna rece și așa mi-am luat rămas bun de la prietena mea”.
Alina este de părere că toată lumea trebuie să audă poveștile de la Auschwitz, mai ales noua generație, pentru că ei ne vor decide viitorul: „Acei copii vor crește într-o zi și ei vor fi cei care vor decide cum să conducă lumea”, spune ea. „Este important să vorbim despre asta pentru a dezvolta convingerea că războiul nu este un lucru bun, pentru a căuta pacea și a încerca să vorbim despre asta, pentru a crede că suntem noi cei care suntem responsabili pentru acest Pământ și pentru transmiterea ei, nedeteriorată, generațiilor următoare”, a spus Alina Dabrowska.
