Îngrijorare mare în comunitatea religioasă, după ce mai mulți preoți le-au cerut enoriașilor, prin intermediul rețelei de socializare Facebook, să se roage pentru preotul Cătălin Moroșan.
Slujitorul Domnului este internat în stare critică la Secția Anestezie Terapie Intensivă din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sf. Apostol Andrei Constanța, după ce ar fi ingerat o „substanță necunoscută”. Motivul real nu se cunoaște. Însă, recent acesta a fost înlăturat din fincțiile de paroh al Bisericii Sf. Ștefan din Constanța și de administrator al centrului de tratament din Costinești, iar Arhiepiscopia Tomisului nu dorește să comenteze și să facă lumină în acest caz.
„Uniți pentru părintele Cătălin Moroșan. În aceste momente de grea încercare pentru dumnealui și pentru famiilia sa, să ne amintim de dățile în care fiecare din noi am avut nevoie de rugăciunile sale și de ajutorul său, acum dumnealui are nevoie de ajutorul nostru și de rugăciunile noastre. Părinte drag, vă iubim!„, a menționat o enoriașă.
„Fac un apel către toți părinții din listă, dar și către frățiile voastre. Părintele Cătălin, bun părinte și un model pentru mine, se află în comă. Vă rog din suflet, purtați-l zilele acestea în rugăciune! Rugăciune specială! Să ne rugăm împreună pentru Părintele Cătălin cu Acoperământul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Pantelimon, Acatistul Sfântului Ion Botezătorul”, este îndemnul preoților.
Toți cei care l-au cunoscut pe preotul Moroșan au numai cuvinte de laudă: „Domnul să îl țină în viață pe tânărul și inocentul preot Catalin Morosan! L-am cunoscut acum 6 ani la o conferință (era încă student) și mi-am dat seama că este un om de o excepțională calitate. Pentru rugăciunile familiei, ale enoriașilor și ale prietenilor, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului care lucrează prin oameni, părintele Cătălin să își revină deplin în simțiri și să aibă parte numai de sănătate și bucurie!”
Preotul Alexandru Lungu, slujitor la Parohia „Așezământul de bătrâni” Sfântul Apostol Andrei Fălticeni, afirmă că: „Părintele Cătălin este un om cu care m-am intersectat în perioada seminarului și mai târziu în facultate. Nu este ceea ce se poate numi un prieten din anturajul restrâns al vieții mele, dar mă leagă de dânsul slujirea lui Hristos.
Am tot văzut apeluri la rugăciune zilele acestea și multe necunoscute din spatele acestei nefericite situații în care a ajuns. Se află de câteva zile bune la Terapie Intensivă și pare-se cu șanse mici de izbândă. Dar ce este viața omului dacă nu praf suflat de vânt? Și dacă vântul este adierea Duhului Sfânt, Acela care dă viață și face să răsară soarele și peste cei buni cât și peste cei răi, oare nu avem oare datoria să ne încăpățânăm din când în când să îi cerem lui Dumnezeu și minuni? Nu ca mod de ispitere și ca semn al iubirii Sale nesfârșite pentru ființa Sa, coroană a creației.
Părintele și-a luat într-o zi amintirile și speranțele le-a înghesuit într-o desagă și a pornit călătoria spre Marea Albastră. Speranțele lui sunt acum in fiecare rugăciune înălțată din vreun altar smerit sau cămară de prieten, cu care a împărțit lacrimi sau zâmbete, pe vreo verandă prafuită în copilărie sau în anii acestei tinereți pline de năduf și ispite.
Preoția este când pisc, când vale, dar niciodată drum lin și neted. Poate Dumnezeul Iubirii să-și întoarcă fața de la dragostea noastră pentru aproapele, dacă ne vom strânge mii de inimi laolaltă și vom forma sute de cruci înălunțuite de împreunarea palmelor noastre la rugăciune, pentru un frate aflat astăzi în abis? Să ne rugăm și să implorăm încă o minune, doar Dumnezeul Nostru nu își va întoarce Fața de la atâtea rugi fierbinți. Rugați-vă, e tot ce ne rămâne când știința ne măsoară șansele în procente„.
A.V.
Citemte și:
