Primăria Constanța refuză să acorde drept de trecere proprietarilor unui teren din zona Campus care nu au ieșire la niciun drum public, fie el rutier sau pietonal. Codul Civil reglementează servitutea de trecere, un drept al proprietarului fondului inferior, așa cum este denumită proprietatea fără cale de acces, căruia trebuie să i se asigure accesul pe proprietatea avantajată de accesul către arterele publice. Doar că în speța de față sunt invocate unele noțiuni de drept civil valabile mai mult în cazul unei confruntări între persoane fizice.
Trei persoane care dețin un teren în suprafață totală de 800 de metri pătrați în zona Campus au chemat în judecată Primăria Constanța, pentru a obține un drept de servitute de trecere pe terenul vecin ce aparține domeniului public, întrucât proprietatea lor, care a fost divizată în trei părți, nu are nicio cale de acces spre drumurile publice, nici pietonală, nici pentru mașină.
În urmă cu cinci ani, cele trei persoane au solicitat Primăriei Constanța eliberarea unui certificat de urbanism, pentru a putea analiza care poate fi destinaţia economică a terenului lor. La data de 18.12.2018, a fost emis Certificatul de urbanism nr. 4746/18.12.2018, potrivit căruia terenul nu poate avea o destinaţie economică în condiţiile în care nu are front la stradă şi acces la drumurile publice.
După ce zona a fost împânzită de construcții, singura posibilitate ar fi ca Primăria să le asigure, pe domeniul public al Unității Administrativ-Teritoriale Municipiul Constanța, o cale de acces, așa cum au cerut cele trei reclamante.
Fiind proprietarii unui lot înfundat, fără acces direct la căile de acces rutiere şi pietonale în accepţiunea legii civile, reclamantele au formulat, în 2019, o cerere pentru instituirea unui drept de superficie pe terenul învecinat cu al lor, care aparține Municipiului Constanța.
Au primit un răspuns negativ, autoritatea locală lipsindu-le, astfel, de folosinţa efectivă a dreptului lor de proprietate privind terenul rămas izolat, în condițiile în care, pentru exploatarea cestuia, reclamantele apreciază că se impune delimitarea unui culoar de trecere cu o lăţime de minimum 5 metri, care ar permite trecerea mijloacelor de transport înspre şi dinspre terenul lor.
Toate aceste motive au fost expuse într-o acțiune în instanță, prin care reclamantele au cerut recunoașterea acestui drept, de servitute de trecere, în speranța că li se va acorda acest drept și vor putea face ceva cu terenul pe care îl dețin, în sensul exploatării acestuia.
La rândul lor, reprezentanții Primăriei au cerut respingerea acțiunii, argumentând faptul că, la momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, prin contractele de vânzare succesive şi, ulterior, prin contractul de donaţie, nu se poate reţine că locul a devenit înfundat printr-un caz fortuit sau de forță majoră, pentru a avea deschisă calea formulării unei astfel de acţiuni în instanţă.
Totodată, avocații Primăriei au invocat faptul că, potrivit Codului Civil, dacă s-ar reține atribuirea dreptului de servitute în favoarea reclamantelor, calea de acces nu trebuie să stânjenească dreptul de proprietate al proprietarului fondului superior, iar cererea reclamantelor vizează obținerea unui drum cu o lățime de 5 metri pe domeniul UAT Constanța, fapt care ar provoca o stânjenire „grosolană“, ca și cum ar fi vorba despre proprietatea unui vecin persoană fizică.
În fine, trecând peste alte detalii, s-a cerut respingerea acțiunii, iar instanța de fond chiar asta a făcut. În data de 27 octombrie 2022, Judecătoria Constanța a respins acțiunea reclamantelor ca nefondată. Așa se face că dosarul a ajuns la Tribunalul Constanța, în apel, urmând ca această instanță să se pronunțe asupra acestui caz civil. Dacă, într-un final, justiția va menține poziția Primăriei, proprietarele terenului nu vor putea beneficia de niciun avantaj conferit de zona bună în care se află proprietatea lor.
Daniel ALBU
