Situat în centrul Constanței, la intersecția Bulevardului Tomis cu Ferdinand, la 100 de metri de plaja Modern, Hotelul Grand reprezintă un simbol al orașului, fiind unul dintre primele hoteluri din municipiu.
În prezent, etajele 1 și 2 ale hotelului sunt scoase la vânzare, ultimul preț fiind acela de 800.000 de euro.
”Se vând etajele 1 si 2 ale imobilului, cu o suprafață utilă de 800 metri pătrați (400 mp. pe nivel) și terasa superioară de 500 metri pătrați, având o vedere panoramică asupra orașului, peninsulei și a portului Tomis. Cele 2 etaje cuprind 36 de camere, 8 grupuri sanitare, spații anexe, două intrări (una pentru mijloace auto). Imobilul a fost renovat în totalitate în 2012, atât în interior cât și exterior, păstrând splendoarea arhitecturală a fațadelor.
Înălțimea camerelor- 4 metri, parchet, gresie și faianță, aer condiționat. Grad de închiriere de 50%, pe segmentul office!”, este anunţul postat de o firmă de imobiliare.
Trebuie menționat faptul că acesta a fost primul hotel care a beneficiat de electricitate și încălzire centrală în orașul de la malul mării.
Scurt istoric al clădirii
Un important afacerist de origine greacă, Stavro Dumitru, a cumpărat în anul 1912 de la Primăria Constanța un teren cu o suprafață totală de 1.450 de metri pătrați.
Preţul terenului a fost de 98.870,50 de lei, iar 8 ani mai târziu, în 1920, s-au deschis ușile hotelului care a devenit, în scurt timp, unul dintre reperele de seamă ale orașului Constanţa, Grand Hotel. Construcţia a durat 5 ani, planurile fiind executate de arhitectul francez Edgar de Goue.
După moartea acestuia, hotelul a ajuns în proprietatea fiului Dumitru St. Dumitriu care avea un spirit imobiliar dezvoltat, moștenit bineînțeles de la tatăl său.
Din nefericire însă, grandioasa clădire, ce era foarte reprezentativă pentru oraș și povestea ei fabuloasă avea să-și afle sfârșitul odată cu preluarea puterii de către comuniști în România, iar la acea vreme imobilul își pierde ornamentele bogate de pe fațadă. Însă, a fost recăpătat ani mai târziu de urmașii acestuia.
Loredana MIHAI’
