O femeie a solicitat un ordin de protecție în instanță, la Judecătoria Medgidia, pe numele soțului ei, pe motiv că a agresat-o întrucât nu a încheiat relația cu alt bărbat. Magistrații au analizat întregul material probator și au respins cererea.
În fapt, reclamanta a precizat în cadrul probei cu interogatoriu că a fost victima unei agresiuni din partea soţului la data de 28.06.2024, după ce acesta a descoperit faptul că reclamanta a continuat să aibă discuţii pe telefon cu un alt bărbat, fiind supărat pentru că reclamanta, deşi i-a promis, nu a încheiat relaţia cu acela.
A arătat că soţul a prins-o de braţe după care i-a dat câteva palme peste faţă, dar aceasta a reuşit să pareze loviturile prin acoperirea feţei cu mâinile.
A arătat că a mai fost un episod de acest gen în urmă cu aproximativ o lună de zile, când a primit o palmă de la sol.
Cu privire la incidentul din data de 28.06.2024, invocat de reclamantă, bărbatul arată că a fost supărat pentru că a aflat că reclamanta nu a încheiat relaţia pe care o avea aceasta cu un alt bărbat. Acesta a recunoscut că a prins-o de mâini, însă nu a lovit-o nici atunci şi nici înainte, pentru că ţine la ea.
Analizând întregul material probator, magistrații Judecătoriei Medgidia au respins cerere de emitere a unui ordin de protecție, la data de 1 iulie 2024.
”Starea de pericol la care face trimitere art. 38 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, presupune ca aceasta să fie actuală, concretă, iminentă, impunându-se luarea unor măsuri urgente pentru înlăturarea sa şi pentru prevenirea unor atingeri aduse vieţii, integrităţii fizice sau psihice, ori libertăţii victimei. Astfel, Legea nr. 217/2003 reglementează emiterea unui ordin de protecţie în scopul înlăturării unei stări de pericol la care este expusă o persoană, procedura fiind una specială, prin care legiuitorul urmăreşte luarea cu celeritate, pe un anumit termen, a unor măsuri care să aibă drept scop prevenirea producerii unui prejudiciu persoanei care solicită protecţie. În speţă, însă, nu sunt întrunite toate condiţiile impuse de normă pentru a fi dispusă această măsură cu caracter urgent, menită să justifice o atare intervenţie rapidă, provizorie, intruzivă, cu consecinţa limitării dreptului la viaţă privată. Astfel, în concret, instanţa reţine că deşi reclamanta susţine că ar fi fost victima unei agresiuni fizice din partea soţului la data de 28.06.2024, aceasta nu a făcut dovada celor susţinute prin cererea de chemare în judecată. Cu privire la incidentul din data de 28.06.2024, părţile au prezent perspective diferite, şi prin urmare instanţa nu poate specula cu privire la ce s-a întâmplat în realitate – raportat la probatoriul administrat în cauză. Totodată, raportat la perioada mare de timp când cei doi sunt căsătoriţi, în lipsa unor indicii din care să rezulte că pârâtul ar fi avut un astfel de comportament în trecut, se poate aprecia că este un eveniment izolat, iar la acest moment nu sunt indicii că acesta s-ar putea repeta în viitor, cu atât mai mult cu cât reclamanta a părăsit locuinţa ###### ######## ## #####, plecând într-o altă localitate. Instanța subliniază, astfel cum a arătat anterior, că ordinul de protecție reprezintă o măsură cu caracter urgent, menită să înlăture o stare de pericol concretă în care s-ar afla victima, însă în speță acest aspect nu a fost dovedit”, potrivit magistraților.
Liliana BELCIUG
