Variola maimuței (monkeypox) este o infecție virală rară care se poate răspândi la om și care face parte din aceeași familie virală cu variola. Nu este la prima apariție și nu constituie un motiv major de îngrijorare din partea populației, atrage atenția dr. Tudor Ciuhodaru. Tot medicul susține că prevenția este cea mai importantă.
Toți ar trebui să știm că:
1. Variola maimuței nu se transmite ușor de la om la om.
2. Riscul general pentru publicul larg este foarte scăzut (presupune un contact direct și prelungit).
3. Este endemică în Africa de Vest unde se poate transmite prin contactul direct cu animale infectate (cum ar fi șobolani, maimuțe și veverițe). Este un virus care infectează în mod natural rozătoarele mici și apoi poate trece la oameni prin zgârieturi sau vânătoare și procesare a cărnii.
4. În Europa 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐦𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐜𝐭 𝐜𝐮 𝐥𝐞𝐳𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐮 𝐟𝐥𝐮𝐢𝐝𝐞𝐥𝐞 𝐛𝐢𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐚𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐯𝐢𝐫𝐮𝐬 (așternuturile și îmbrăcămintea). În timpul epidemiei din 2022, majoritatea cazurilor de variola maimuței diagnosticate la om au fost înregistrate în rândul bărbaților care au avut contact sexual cu alți bărbați, sugerând deci că transmiterea a avut loc în timpul actului sexual. Francisco Javier Membrillo de Novales, purtător de cuvânt al Societății Spaniole de Boli Infecțioase și Microbiologie Clinică, a explicat: „Practic toate cazurile se datorează activității intime”. ,,Nu este contagios prin faptul că te afli în aceeași cameră sau când mergi cu metroul, dar acest focar pe care îl vedem în Europa pare să fie contagios prin contactul apropiat cu corpul sau prin contactul cu fluidele corporale„, spune Klara Sondén.
5. Numele este impropriu. A fost inițial izolat dintr-o maimuță dar maimuțele nu sunt gazda naturală. Virusul este endemic și afectează cel mai adesea mamifere mici din centrul și vestul Africii, în apropierea pădurilor tropicale cum ar fi șobolanii, despre care se crede că sunt rezervorul bolii. Cu toate acestea, poate infecta și maimuțele. Leziunile și umflăturile vizibile ale afecțiunii pe un grup afectat de primate de cercetare în 1958 au dus la acest nume. Subtipurile virusului variolei maimuței au fost redenumite în august 2022: clada din Bazinul Congo (Africa Centrală) a fost redenumită clada I (mortalitate de 4,9%), iar clada din Africa de Vest a fost redenumită clada II ( mortalitate de 0,6%).
6. Perioada de incubație la variola maimuței este de obicei de la 6 la 13 zile, dar poate varia de la 5 la 21 de zile.
𝐒𝐢𝐦𝐩𝐭𝐨𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐝: febră, cefalee, mialgii, curbatură, umflături, urmată de erupție la nivelul pielii, care debutează mai întâi pe față și se extinde apoi pe restul corpului, mai ales pe palme și pe tălpi.
7. Iritația provoacă mâncărimi puternice și trece prin diferite stadii înainte de a forma coajă și a se desprinde de pe piele. În urma leziunilor rămân cicatrici.
8. Majoritatea cazurilor sunt ușoare.
9. Variola maimuței este de obicei o boală autolimitată, cu simptome care durează de la 2 până la 4 săptămâni. Persoanele cu sistem imunitar slăbit din cauza unor afecțiuni medicale preexistente, a anumitor medicamente sau a unor tratamente (cum ar fi chimioterapia) pot fi mai susceptibile să facă variola maimuței și să aibă complicații.
10. Nu este la prima apariție. Marea Britanie a raportat primele cazuri în 2018, iar de atunci mai multe cazuri au fost confirmate de autoritățile sanitare. Statele Texas şi Maryland au raportat fiecare câte un caz în 2021, la pacienţi ce călătoriseră recent în Nigeria, iar ,,boala nu constituie un motiv major de îngrijorare din partea populației” spune Klara Sondén.
Rețineți:
1. Variola maimuței poate fi prevenită prin evitarea contactului apropiat cu persoanele infectate și prin bune practici de igienă + atenție suplimentară la călătoriile în zonele endemice. Cea mai expusă categorie o reprezintă profesioniștii din domeniul sănătății dar și membrii familiei unei persoane infectate ori partenerii sexuali ai acesteia.
2. Dacă credeți că este posibil să fi fost expuși la virusul variolei maimuței, izolați-vă de cei din jur și solicitați imediat asistență medicală de la furnizorul dumneavoastră de servicii medicale.
3. Cazurile nou identificate de variola maimuței trebuie supuse unei evaluări medicale pentru determinarea gravității și a factorilor de risc (de exemplu, afecțiuni preexistente sau medicamente care afectează imunitatea, infecție HIV netratată etc.). Pacienții cu forme grave ale bolii pot necesita spitalizare și/sau tratament cu medicamente antivirale.
4. În România a fost adoptat un plan de vaccinare contra variolei maimuței ce poate fi administrat, ca măsura de profilaxie post-expunere, în primele 4-14 zile de la expunere. Vaccinul se administrează în două doze la 28 de zile distanță (celor născuți înainte de 1980 li se va administra o singură doză. Vaccinul NU se administrează gravidelor și celor cu vârsta sub 18 ani).
A.V.
