Situația în care un moștenitor refuză să se prezinte poate genera complicații semnificative. Cadrul juridic aplicabil acestei problematici este reglementat de Cartea a IV-a din Codul Civil (Legea nr. 287/2009) și de Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. Conform prevederilor legale, moștenitorii beneficiază de un termen de opțiune succesorală de un an de la data deschiderii moștenirii, perioadă în care pot alege să accepte sau să renunțe la succesiune.
Codul Civil stipulează că acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Acceptarea expresă presupune asumarea explicită a calității de moștenitor prin intermediul unui înscris autentic sau sub semnătură privată. În schimb, acceptarea tacită se manifestă prin acte sau fapte care nu ar putea fi efectuate decât în calitate de moștenitor.
Legea detaliază o serie de acte care pot fi considerate ca având valoare de acceptare tacită, precum înstrăinarea drepturilor asupra moștenirii, renunțarea la moștenire în favoarea unor moștenitori determinați (ceea ce înseamnă în realitate acceptarea succesiunii, urmată de actul de dispoziție – vânzare ori donație) sau acte de dispoziție (precum vânzarea bunurilor moștenite) și administrare definitivă a bunurilor succesorale. Este important de menționat că simpla realizare a unor acte de conservare sau administrare provizorie (precum efectuarea unor reparații urgente) nu echivalează cu o acceptare tacită, cu excepția situațiilor în care din circumstanțe reiese clar intenția de asumare a calității de moștenitor.
În cazul în care un moștenitor nu își exercită dreptul de opțiune în termenul legal de un an, legea instituie o prezumție de renunțare. Prezumția de renunțare operează, după împlinirea termenului de un an de la deschiderea moștenirii, dacă succesibilul, citat în condițiile legii, nu face dovada exercitării dreptului de opțiune succesorală.
Mai mult, pentru motive întemeiate, la solicitarea oricărei persoane interesate, instanța judecătorească poate dispune reducerea termenului de opțiune succesorală, iar nerespectarea acestui termen redus echivalează, de această dată, cu o renunțare la moștenire.
În practica notarială, atunci când un moștenitor nu se prezintă la dezbaterea succesorală, notarul public va proceda la citarea acestuia, aducându-i la cunoștință necesitatea exercitării dreptului de opțiune succesorală în termenul legal. De regulă, procedura succesorală va fi continuată doar după clarificarea situației moștenitorului absent. În caz contrar, notarul public va îndruma moștenitorii să se adreseze instanței de judecată în vederea dezbaterii succesiunii și efectuării partajului succesoral, scrie legalbadger
Astfel, în multe situații, când un moștenitor nu poate fi contactat sau refuză să își exercite dreptul de opțiune, ceilalți moștenitori aleg calea instanței judecătorești. În cadrul acestei proceduri, moștenitorii absenți vor fi citați la ultima adresă cunoscută.
Codul Civil prevede, de asemenea, măsuri speciale pentru conservarea bunurilor succesorale în situații de urgență. Notarul public are autoritatea de a dispune sigilarea bunurilor sau predarea acestora unui custode. În cazuri excepționale, se poate numi un curator special pentru administrarea bunurilor succesorale.
Este important de subliniat că decăderea unui moștenitor din drepturile sale succesorale reprezintă un aspect extrem de sensibil din punct de vedere juridic. Aceasta se datorează faptului că acceptarea tacită a moștenirii poate fi dovedită în orice moment, nu doar în interiorul termenului legal de un an de la deschiderea succesiunii.
Astfel, pentru a răspunde la întrebarea “Ce este de făcut dacă un moștenitor refuză să se prezinte la succesiune?” recomandăm moștenitorilor să se adreseze instanței de judecată.
Este important ca toate părțile implicate să acționeze cu promptitudine și în conformitate cu prevederile legale pentru a-și proteja drepturile. În astfel de cazuri, se recomandă consultarea unui specialist în drept succesoral pentru gestionarea acestei problematici.
L.M.
