Dr. Corina Manolea, expert în infertilitatea cuplului, și-a început pregătirea prin rezidențiat în obstetrică și ginecologie la Spitalul Filantropia București, în 2004, iar în 2010 a devenit medic specialist obstetrician ginecolog. Anul următor, a început supraspecializarea în tratamentul infertilității cuplului și reproducere asistată în Israel, iar acum coordonează activitatea medicală în cadrul clinicii Umana Fertility din București. În cadrul interviului de mai jos, medicul ne-a vorbit despre cauzele infertilității, mai ales la femei, una dintre acestea, deloc de neglijat, fiind vârsta! De ce a ales să îmbrace halatul alb, cum se împacă viața profesională cu cea privată, când ar trebui să apelăm la un specialist, puteți afla în rândurile de mai jos.
Reporter: Ce v-a determinat să alegeți o carieră în medicină, să îmbrăcați halatul alb?
Dr. Corina MANOLEA: Uitându-mă în urmă și conectând punctele, îmi e destul de clar acum că pasiunea pentru medicină a înmugurit pentru mine începând cu clasa a V-a, atunci când am luat pentru prima oară contact atât cu biologia botanică, la momentul respectiv, cât și, mai ales, cu profesoara de Biologie, domnișoara Neagu. Atât cu biologia, cât și cu profesorul am simțit o chimie instantanee. Deși profesoara era privită drept severă și intolerantă la ignoranță și superficialitate, mie îmi plăcea foarte mult faptul că mă inspira să citesc dincolo de manual și a lucrat cu curiozitatea pe care o aveam și mi-a sporit-o foarte mult. Și așa s-a născut pasiunea pentru biologie, botanică, zoologie, anatomie umană, toate la un loc.
Apoi a fost mama, care mi-a sesizat pasiunea pentru acest tip de științe, chimie, biologie. Mi-a sesizat abilitățile de comunicare și îmi spunea tot timpul cât de minunat este să fii medic și să fii în slujba oamenilor pe care să ai capacitatea, după o muncă îndelungată, să-i ajuți în cele mai grele momente din viața lor, dar câteodată și în cele mai fericite momente din viața lor. Așa cum, de multe ori, se întâmplă pentru noi, ca ginecologi. Întâmplător, una dintre cele mai bune prietene ale mamei era obstetrician ginecolog, o femeie foarte ocupată, cu o pacientură mare și diversă, și cred că, undeva prin clasa a IX-a, am asistat, alături de ea, la prima naștere. A fost o naștere complicată, cu o suferință fetală acută și în momentul în care copilul a început să plângă, după un interval foarte lung, mi-au dat lacrimile și am știut că asta vreau să fac, așa vreau să fiu: rapidă, hotărâtă, cu multe cunoștințe și să pot să ajut oamenii și să fac o diferență. Cred că acest cumul de factori mi-a instilat și mi-a fundamentat pasiunea pentru această știință și artă numită medicină.
Reporter.: De cât timp practicați această meserie și de ce ați ales infertilitatea?
Dr. Corina MANOLEA Practic, mi-am început pregătirea prin rezidențiat în obstetrică și ginecologie la Spitalul Filantropia București, în 2004, iar în 2010 am devenit medic specialist obstetrician ginecolog, pentru ca, imediat în anul următor, să mă îmbarc în a face supraspecializare în tratamentul infertilității cuplului și reproducere asistată în Israel.
De ce am ales această cale? Tot dintr-un cumul de factori. În primul rând, una dintre materiile mele preferate în rezidențiat a fost endocrinologia – știința hormonilor, care mi se părea fascinantă, mi se părea fascinant să învăț despre hormoni și despre felul în care ei se integrează și, practic, interacționează cu restul corpului uman. Plus că medicina reproductivă are drept pilon principal endocrinologia reproductivă, știința hormonilor care guvernează fertilitatea. Un al doilea lucru care a fost determinant: se întâmpla către sfârșitul rezidențiatului, 2008 – 2009, când în multele gărzi pe care le făceam într-un serviciu foarte aglomerat de obstetrică și ginecologie, cu minimum 15-20 de nașteri pe zi, am început să observ la Camera de Gardă nu doar gravide care veneau să-și urmărească sarcina sau să nască, ci și o altă categorie de paciente, mult mai tăcute, care de obicei nu acuzau o durere fizică, ci veneau să caute ajutor, pentru că de un an, doi sau mult mai mulți, nu reușeau să conceapă o sarcină pe cale naturală. Plecau, de obicei, cu o rețetă de acid folic în mână și cu încurajarea și recomandarea de a continua să încerce. La momentul respectiv, existau specialiști în fertilitate în România care se puteau număra pe degetele unei singure mâini, iar centre de reproducere asistată în București era unul singur, un centru public, la Panait Sârbu. Aceste două lucruri cred că au fost determinante în a mă face să-mi aleg această supraspecializare.
Reporter: Mai este valabilă vorba „o lume a bărbaților“? Dacă ați perceput asta și dacă da, cum ați putut face față?
Dr. Corina MANOLEA: Da, în mod tradițional, medicina este unul dintre sectoarele văzute drept o lume a bărbaților. Practic, până în urmă cu mai puțin de 100 de ani, femeile doctor erau o raritate și nu erau neapărat privite cu cei mai buni ochi, fiind mai degrabă privite drept atipice. Aceste lucruri s-au schimbat și studii recente, din 2020 – 2023, arată că, în societățile vestice, o treime sau chiar peste o treime dintre doctori sunt femei. Analiza studenților la Medicină, de exemplu, din Statele Unite, arată încă și mai bine: 55% dintre studenții la Medicină sunt reprezentați de către femei, ceea ce ne spune că femeile sunt din ce în ce mai prevalente în medicină, din ce în ce mai importante în medicină și sunt, de asemenea, studii care arată că un doctor femeie are tendința să petreacă semnificativ mai mult timp cu pacienții săi. Are tendința să petreacă mai mult timp studiind dosarele pacienților înainte de a lua o decizie și, de asemenea, dă dovadă de mult mai multă înțelegere și empatie față de pacienții săi.
Nu pot să spun că am simțit, neapărat, faptul că mă aflu într-o lume a bărbaților. Sigur că au existat și astfel de momente, dar nu aș spune ceva chiar major, însă tuturor studenților la Medicină sau femeilor doctor le-aș reaminti că, dacă vreodată se simt într-o lume a bărbaților, să se uite înăuntru și să-și dea seama că puterea lor constă, de fapt, în ceea ce le diferențiază de bărbați. Acest lucru este o calitate, nu este un defect, și anume mai multă empatie, mai multă răbdare, mai multă meticulozitate și aplecare către dosarele pacientului și către partea sufletească a pacientului.
Reporter: Sunteți o femeie de carieră, o femeie de succes și suntem siguri că aceste aspecte vă ocupă mult timp. Cum se împacă viața profesională cu cea personală?
Dr. Corina MANOLEA: Într-adevăr, pentru femei, în medicină, unul dintre cele mai provocatoare și mai grele aspecte este să mențină o balanță corectă între viața personală și viața profesională, și carieră. Acest lucru este foarte dificil de realizat și, de multe ori, este imposibil. O să fiu onestă și o să o spun. Eu sunt norocoasă să am un copil, am un băiețel în vârstă de 8 ani, conceput târziu. Da, așa cum se întâmplă în breasla noastră. La 36 de ani. Însă, sunt norocoasă pentru că văd în calitatea mea de doctor de fertilitate foarte multe femei doctor care mi se adresează în jur de 40 +, chiar 45 de ani, pentru primul lor copil. Și-au cheltuit cei mai fertili ani pe studiu, iar în momentul în care ajung în cabinet și le explic că fertilitatea s-a dus și opțiunile lor de a-și întemeia o familie sunt limitate, constat cât de mult le afectează și cât de mult și-ar dori să dea ceasul înapoi.
Este dificil. Tatăl copilului meu este și el doctor. Cel puțin la fel de ocupat ca și mine și, ca să fiu cinstită, ar trebui să răspund că, de fapt, dintotdeauna am integrat viața personală, cumva, în viața profesională și că, și în momentul de față, amândoi suntem doctori maturi și cu foarte multe lucruri de făcut în afara îngrijirii pacienților, mă refer la cercetare, mă refer la publicații, la organizarea de întâlniri științifice, scrierea de ghiduri și așa mai departe. Sunt foarte multe lucruri pe care un doctor le face în afara cabinetului, un doctor pasionat de meseria sa. Ar trebui să răspund cinstit și să spun că, și în momentul de față. atât în cazul meu, cât și în cazul tatălui copilului meu, pacientele mele și urgențele lui primează întotdeauna, iar viața personală se va învârti și se va adapta în jurul lor. Cu toate acestea, avem viață personală și cu cât timpul liber este mai limitat, de multe ori ni se pare că cu atât este mai mai intens și profităm la maximum de el. Avem un copil care este pasionat, încă de la o vârstă foarte mică, de două lucruri: de arhitectură și călătorii, așa încât, fără să vrem, suntem forțați să ne găsim puțin timp încât să putem călători și să-i satisfacem pasiunea de a vedea clădiri și monumente și, în general, lucruri legate de arhitectură în lumea întreagă.
Reporter: Revenind la cariera dumneavoastră, vorbiți-ne puțin despre infertilitatea la femei. Care sunt cele mai dese cauze?
Dr. Corina MANOLEA: În jumătate dintre cazurile de infertilitate de cuplu sunt cauze care țin de factorul feminin, deci de partenera din acel cuplu, și sunt variate. Ele pot fi cauze care țin de alterări, de probleme ovariene, de exemplu sindromul ovarelor polichistice cu tulburări de ovulație, probleme la nivelul trompelor uterine, trompe blocate sau trompe absente în urma unor sarcini extrauterine. De asemenea, endometrioza este un factor pe care îl vedem într-o creștere din ce în ce mai alarmantă și aș trage un semnal de alarmă cu privire la infertilitatea indusă de vârstă, despre care am început să vorbim din ce în ce mai mult. Și aici ne referim la femei care sunt sănătoase, care nu au nici o boală cronică și nicio problemă, dar care, pur și simplu, din cauza vârstei pe care o au ovarele lor, sunt în mod natural infertile. Cam toate femeile ajung să fie în mod natural infertile în jurul vârstei de 45 de ani. Șansa de a obține o sarcină la această vârstă, folosind ovocite proprii, și dincolo de această vârstă este aproape nulă și aș trage acest semnal de alarmă, pentru că încă nu există suficientă conștientizare cu privire la infertilitatea feminină indusă de vârstă. Iar în zilele noastre, femeile sigur că se lasă atrase și prioritizează alte aspecte ale vieții lor și ale carierei lor, și amână foarte mult data nașterii primului lor copil. Iar acest lucru duce la o îmbătrânire reproductivă și la o scădere extrem de accentuată între 30 și 40 de ani a capacității fertile.
Reporter: Ce sfaturi aveți pentru femeile care își doresc un copil, cât timp să încerce până să ajungă la medic?
Dr. Corina MANOLEA: Este ca în orice domeniu, dar atunci când vine vorba de fertilitate, care este efemeră, este foarte important să avem informația. Pentru că, dacă avem informația, putem să facem alegeri corecte, în cunoștință de cauză. Ce înseamnă să avem informația? Înseamnă că o femeie care a depășit 30 de ani și care încă nu are în plan, în curând, să își întemeieze o familie, să nască un copil, este foarte important ca ea să știe cum stă din punct de vedere reproductiv. În esență, ce rezervă ovariană are, adică care este numărul de ovule pe care ea le mai are în interiorul ovarelor sale la acea vârstă și, de asemenea, să știe dacă există anumite probleme sau patologii reproductive. De exemplu: polipi uterini, fibroame uterine, endometrioză, adenomioză. Majoritatea acestor patologii nu dau simptome, mai puțin endometrioza, care se manifestă prin durere, deși și endometrioza poate să fie silențioasă, iar aceste lucruri, necunoscute la timp și netratate la timp, pot să presupună un preț greu de plătit la momentul la care femeia respectivă își va fi găsit un partener, își va fi setat dorința de a avea un copil și a-și întemeia o familie. Deci, este foarte important ca femeile care au depășit 30 de ani și nu au încă un copil să știe cum arată din punct de vedere reproductiv. Este important în acest caz, între 30 și 35 de ani, să facem o vizită unui specialist în fertilitate, care să poată să ne evalueze fertilitatea și nu doar atât, să ne facă și o predicție asupra șanselor noastre de a obține o sarcină pe cale naturală și o predicție cu privire la vârsta la care estimează că ne vom pierde capacitatea fertilă și vom intra la menopauză, pentru că se cunoaște că aceste lucruri sunt individuale și diferă de la o femeie la alta.
În ceea ce privește cuplurile care încearcă să conceapă și nu reușesc pe cale naturală, recomandarea este să nu aștepte mai mult de un an. Dacă vârsta partenerei este peste 35-38 de ani, le recomandăm să nu mai aștepte nici măcar cele șase luni stipulate de ghiduri, ci să se prezinte pentru a li se face de urgență o evaluare a fertilității și a scuti timp prețios, pentru că după 35-38 de ani, practic, mai avem doar câțiva ani, ultimii ani de fertilitate feminină, când putem să profităm și să obținem o sarcină.
La Umana Fertility, clinica pe care o coordonez din punct de vedere medical, aplicăm o abordare individualizată în fiecare caz în parte, încercăm să evaluăm fertilitatea fiecăruia și să emitem aceste predicții despre care vă spuneam, atât cu privire la șansele de a obține o sarcină pe cale naturală sau printr-un tratament, cât și cu privire la vârsta la care anticipăm pierderea fertilității și intrarea la menopauză.
Reporter: Un mesaj pentru cititorii Focus Press, vă rugăm
Dr. Corina MANOLEA: Mesajul meu către cititori este unul foarte simplu și direct: aveți grijă de fertilitatea voastră pentru că, deși cu toții sau aproape cu toții ne naștem fertili și suntem capabili să avem copii, odată cu trecerea timpului, mai ales pentru femei, fertilitatea se estompează pentru ca, între 40 și 45 de ani, să dispară. Aveți grijă de fertilitatea voastră, mergeți la un medic specializat în tratamente de fertilitate, pentru a vă face o evaluare așa încât, în caz că vreți să amânați momentul în care aveți primul vostru copil, să luați decizia în cunoștință de cauză.
a consemnat Liliana BELCIUG
