Neplata salariului reprezintă o încălcare a obligațiilor contractuale ale angajatorului, care pune totodată salariatul într-o situație dificilă. În mod firesc, Codul Muncii prevede măsuri pentru protejarea drepturilor angajaților în astfel de cazuri. În primul rând, este necesar să analizezi dacă, într-adevăr, angajatorul a întârziat nejustificat plata salariului sau a refuzat efectuarea acesteia fără un motiv bine întemeiat.
Conform art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.” Dacă angajatorul nu are intenția de a discuta cu dumneavoastră în privința acestui subiect, primul pas este depunerea unei sesizări la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM), din jurisdicția sediului angajatorului. ITM are competența de a dispune măsuri pentru remedierea situației, inclusiv obligarea angajatorului la achitarea salariilor restante, scrie legalbadger
În eventualitatea în care angajatorul persistă în neplata salariului chiar și după intervenția ITM, următoarea etapă implică formularea unei acțiuni în instanță împotriva angajatorului. Procesul astfel demarat se va desfășura la tribunalul din localitatea de domiciliu a salariatului sau din zona unde își desfășoară activitatea profesională.
Ce se întâmplă când intervine prescripţia?
Prin prescripţie se stinge doar dreptul la acţiune în sens material, deci posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine, pe calea silită, îndeplinirea obligaţiei subiectului pasiv. Prescripţia nu stinge dreptul subiectiv în substanţa lui, drept care continuă să subziste, şi nici obligaţia corelativă, care va putea fi executată de bunăvoie. De asemenea, în această materie sunt aplicabile dispoziţiile din Codul civil referitoare la suspendarea sau întreruperea curgerii termenului de prescripţie.
Reglementarea prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante. Prevederile de lege criticate stabilesc, astfel, o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv.
Prescripţia este justificată?
Dispoziţia din Codul muncii, prin care se instituie un termen de prescripţie de 3 ani în materia conflictelor de muncă având ca obiect plata drepturilor salariale neacordate, are ca justificare asigurarea securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice şi necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a conflictului de muncă izvorât din neplata acestor drepturi, în interesul legitim al fiecăreia dintre părţile litigante. Prevederile de lege stabilesc, astfel, o sancţiune a pasivităţii în apărarea dreptului subiectiv.
L.M.
