Potrivit Codului Muncii, vechimea în muncă reprezintă perioada în care salariatul, în baza unui contract individual de muncă, și-a exercitat activitatea în calitate de salariat. Vechimea în muncă reprezintă mai mult decât o simplă consecință a raportului de muncă, putând aduce beneficii salariatului în funcție de condițiile prevăzute de lege sau stabilite de părți. Sporul se va acorda în cazul în care persoana în cauză îndeplinește condiția de a avea vechimea în muncă necesară.
Pentru a determina în concret acest interval, se va avea în vedere perioada efectivă în care activitatea profesională s-a desfășurat în temeiul contractului de muncă, indiferent de orele efectiv lucrate și se va plăți în luna următoare împlinirii acesteia. Potrivit codului muncii, absențele nemotivate și concediile fără plată se scad din vechimea în muncă. Pe de altă parte, stagiile de formare profesională fără plată care se acordă în baza articolului 155 și 156 din Codul Muncii, perioada de probă, perioada în care angajatul este în concediu de îngrijitor, acordând îngrijiri unei rude sau persoane apropiate aflate la nevoie din cauze medicale, nu se vor scădea din această perioadă.
Sporul de vechime este obligatoriu?
Pe de-o parte, în ceea ce privește sectorul bugetar, Legea 153/2017 are în vedere sporul de muncă și modul de calcul de care bugetarii pot beneficia ca și supliment la suma de bani primită cu titlu de salariu în urma experienței acumulate de-a lungul anilor în domeniul în care profesează. Astfel, în cazul în care te afli într-o astfel de poziție, în funcție de anii de muncă, vei beneficia de un procent din salariul de bază, conform articolului 10 din legea specială antemenționată, care prevede următoarele cote:
- între 3 și 5 ani, sporul de vechime este de 7,5% din salariul de bază;
- între 5 și 10 ani, sporul de vechime este de 5% din salariul de bază;
- între 10 și 15 ani, sporul de vechime este de 5% din salariul de bază;
- între 15 și 20 ani, sporul de vechime este de 2,5% din salariul de bază;
- peste 20 de ani, sporul de vechime este de 2,5% din salariul de bază.
Pe de altă parte, în spațiul privat reglementările nu sunt la fel de clare. Deși Codul Muncii nu prevede expres, angajatorul, în baza contractului de muncă poate acorda o sumă de bani care să suplimenteze remunerația pe care angajatul o primește. Acest lucru este posibil în cazul în care înainte de încheierea contractului, acest aspect a fost negociat de către părți, iar prin înserarea unei astfel de clauze în contractul de muncă, angajatorul va fi ținut să acorde în mod obligatoriu sporul de vechime astfel cum au prevăzut părțile, scrie legalbadger
Deși nu este obligatoriu, angajatorul poate oferi angajatului un astfel de spor în funcție de perioada în care acesta a desfășurat anterior activitatea în calitate de angajat în domeniul pe care îl exercită, termenul și cotele nefiind însă determinate precum cele din domeniul public.
Rportându-ne la reglementările actuale, putem identifica o discrepanță în ceea ce privește modul de salarizare a persoanelor care exercită anumite funcții în cadrul aparatelor de stat, și cei din domeniul privat care își desfășoară activitatea într-un cadru în care voința părților va fi decisivă. Astfel, bugetarii vor fi ținuți în ceea ce privește termenele si cotele procentuale aplicate asupra drepturilor salariale, sporurile fiind aplicate conform prevederilor legale. În ceea ce privește angajații din sectoarele private, aceștia dețin o libertate în ceea ce privește obligativitatea și condițiile operative ale sporului de vechime.
L.M.
