Legea nr. 268/2024, publicată în Monitorul Oficial la data de 31 octombrie 2024 și în vigoare începând cu data de 3 noiembrie 2024, introduce modificări semnificative pentru regimul taxelor judiciare de timbru prevăzut de OUG nr. 80/2013, precum și cu privire la instituția ajutorului public judiciar reglementat de OUG nr. 51/2008.
Modificările aduse prin Legea nr. 268/2024 asupra OUG nr. 80/2013 vizează introducerea unor noi cazuri de restituire a taxelor, precum și modalitatea de calcul a unor taxe judiciare de timbru, printre care și cele privitoare la partajul judiciar, rezultând reduceri semnificative ale costurilor suportate de justițiabili.
Intervenția legiuitorului în această materie este una mai mult decât binevenită, în contextul în care sumele considerabile la care se putea ajunge conform prevederilor versiunii anterioare a legii, puneau la îndoială însăși accesul la justiție al cetățenilor, componentă a dreptului la un proces echitabil, garantat atât de Constituția României, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Cu toate că, potrivit OUG nr. 51/2008, persoanele fizice pot beneficia de ajutor public judiciar și sub forma scutirii, reducerii, eșalonării sau amânării de la plata taxelor judiciare, taxele pentru partaj deveneau împovărătoare în special pentru cei care, deși nu realizau venituri ridicate, totuși nu îndeplineau condițiile pentru acordarea ajutorului public judiciar.
Cum arată noile taxe de timbru?
Preliminar, din analiza prevederilor în vigoare, observăm că noul text al art. 5 din OUG 80/2013, modificat de Legea 268/2024, dispune că:
„(1) În materia partajului judiciar, se taxează cu jumătate din taxa stabilită potrivit art. 3 alin. (1) cererile care privesc:
a) stabilirea bunurilor supuse împărțelii, la valoarea acestora;
b) creanțele pe care coproprietarii le au unii față de alții, născute din starea de proprietate comună, la valoarea creanțelor a căror recunoaștere se solicită;
c) raportul donațiilor, la valoarea bunurilor al căror raport se solicită;
d) reducțiunea liberalităților excesive, la valoarea părții de rezervă supusă reîntregirii prin reducțiunea liberalităților;
e) partajul propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia, la valoarea masei partajabile.
(2) Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute la alin. (1) se formulează în cadrul aceleiași acțiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă, stabilită potrivit alin. (1), calculată la valoarea cea mai mare.
(3) Cererile privind stabilirea calității de coproprietar și stabilirea cotei-părți ce se cuvine fiecărui coproprietar, precum și cererile privind stabilirea calității de moștenitor și a cotei-părți ce se cuvine fiecărui moștenitor se taxează cu 50 lei pentru fiecare coproprietar sau, după caz, moștenitor.”
În continuare, art. 3 alin. (1) al OUG 80/2013, a cărui formă a rămas neschimbată, prevede că:
„Acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse la instanțele judecătorești, se taxează astfel:
a) până la valoarea de 500 lei – 8%, dar nu mai puțin de 20 lei;
b) între 501 lei și 5.000 lei – 40 lei + 7% pentru ce depășește 500 lei;
c) între 5.001 lei și 25.000 lei – 355 lei + 5% pentru ce depășește 5.000 lei;
d) între 25.001 lei și 50.000 lei – 1.355 lei + 3% pentru ce depășește 25.000 lei;
e) între 50.001 lei și 250.000 lei – 2.105 lei +2% pentru ce depășește 50.000 lei;
f) peste 250.000 lei – 6.105 lei + 1% pentru ce depăşeşte 250.000 lei.”
Din coroborarea celor două texte de lege, putem deduce că una sau mai multe cereri dintre cele enumerate la art. 5 pct. a)-e) ale OUG 80/2013, vor fi taxate, spre exemplu, cu 4% din valoarea bunurilor/creanțelor, dar nu mai puțin de 10 lei pentru bunuri/creanțe în valoare de până la 500 de lei sau cu 3.052,5 lei + 0.5% din suma care depășește 250.000 de lei, pentru bunuri/ creanțe care depășesc 250.000 de lei. La aceste valori, se vor putea adăuga câte 50 de lei per coproprietar, respectiv per moștenitor, în cazurile în care se va solicita și stabilirea calității de coproprietar sau moștenitor și a cotei-părți aferente, aceste capete de cerere nefiind avute în vedere de art. 5 alin. (2) OUG 80/2013 privind pluralitatea de cereri.
Prin comparație cu cele de mai sus, înainte de modificarea conținutului art. 5 din OUG 80/2013, acesta prevedea următoarea modalitate de calcul:
„(1) Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel:
a) stabilirea bunurilor supuse împărţelii – 3% din valoarea acestora;
b) stabilirea calităţii de coproprietar şi stabilirea cotei-părţi ce se cuvine fiecărui coproprietar – 50 lei pentru fiecare coproprietar;
c) creanţe pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, născute din starea de proprietate comună – 3% din valoarea creanţelor a căror recunoaştere se solicită;
d) cererea de raport – 3% din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită;
e) cererea de reducţiune a liberalităţilor excesive – 3% din valoarea părţii de rezervă supusă reîntregirii prin reducţiunea liberalităţilor;
f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia – 3% din valoarea masei partajabile.
(2) Dacă cererile în materia partajului judiciar prevăzute de alin. (1) se formulează în cadrul aceleiaşi acţiuni, aceasta se taxează cu o singură taxă de 5% din valoarea masei partajabile.”
Astfel, o singură cerere dintre cele limitativ enumerate era taxată cu 3% din valoare, în timp ce mai multe cereri, indiferent de numărul lor, erau taxate cu 5% din valoarea masei partajabile. Chiar dacă modalitatea de calcul prevăzută de legea ieșită din vigoare pare a fi una mai simplă, sumele rezultate erau mult superioare celor calculate potrivit noilor dispoziții.
Cât de semnificative sunt, de fapt, diferențele aduse? Citește în articolul legalbager
Putem vorbi acum despre taxe de 902,5 RON în loc de 1.200 RON pentru partajul unui bun de valoare mai mică, despre taxe de 1.302,5 RON în loc de 2.605 RON, sau chiar despre taxe de 4.302,5 RON în loc de 15.000 RON. Deși diferențele efective fluctuează, cert este că modificările legislative au adus reduceri semnificative, în beneficiul justițiabililor.
L.M.
