Bunurile proprietate publică, în condițiile legii organice, pot fi concesionate, închiriate sau date în administrarea regiilor autonome ori instituțiilor publice. Totodată, aceste bunuri pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituția României.
În conformitate cu prevederile art. 866 din Codul civil drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă cu titlu gratuit.
Concesiunea reprezintă, astfel, contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică (concedentul) permite unei persoane fizice sau juridice private (concesionarului) să exercite posesia și folosința asupra unui bun ce aparține domeniului public al statului ori a unității administrativ-teritoriale, în condițiile legii și ale contractului de concesiune. Concedentul transferă drepturile sale asupra unui serviciu public unei alte persoane și anume asupra concesionarului, pe o perioadă determinată și în schimbul unei redevențe.
Referitor la părțile contractului de concesiune, acestea sunt concedentul și concesionarul. În calitate de concedent pot acționa statul, reprezentat prin ministere sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale. La nivel local, pot avea calitatea de concedent unitățile administrativ-teritoriale (județ, comună, oraș sau municipiu), județele fiind reprezentate de președintele consiliului județean, în timp ce comunele, orașele și municipiile sunt reprezentate de către primari.
Concesionarul, pe de altă parte, poate fi orice persoană fizică sau juridică care îndeplinește criteriile stabilite prin documentația de atribuire și care își asumă exploatarea bunului pe riscul și răspunderea sa. Legislația nu impune restricții privind naționalitatea sau forma juridică de organizare a concesionarului, aplicând principiul nediscriminării și al tratamentului egal. Cu toate acestea, concesionarul trebuie să demonstreze că deține capacitatea tehnică și financiară necesară pentru exploatarea eficientă a bunului concesionat.
Inițierea procedurii de concesionare poate avea loc fie la inițiativa concedentului, fie ca urmare a unei propuneri venite din partea unei persoane interesate, și însușite de către concedent. În cazul propunerilor externe, acestea trebuie să fie fundamentate din punct de vedere economic, financiar, social și de mediu. Propunerea de concesionare trebuie să cuprindă datele de identificare, manifestarea fermă a intenției, obiectul concesiunii și un plan de afaceri detaliat care să demonstreze viabilitatea proiectului de concesiune.
O etapă importantă în procesul de concesionare o reprezintă elaborarea studiului de oportunitate. Prin acesta se oferă o analiză completă a tuturor aspectelor relevante pentru concesiune, incluzând descrierea și identificarea detaliată a bunului, justificarea economică și socială a concesiunii, analiza impactului asupra mediului, precum și estimări privind nivelul minim al redevenței, procedura de atribuire și durata estimată a concesiunii. Concedentul are obligația de a întocmi acest studiu în termen de 30 de zile de la însușirea propunerii de concesionare.
În baza studiului de oportunitate, concedentul elaborează documentația de atribuire, care include caietul de sarcini și toate informațiile necesare potențialilor ofertanți. Acestea trebuie să conțină informații detaliate privind obiectul concesiunii, condițiile generale, criteriile de valabilitate ale ofertelor și clauzele contractuale esențiale.
Atribuirea contractului de concesiune se realizează, ca regulă generală, prin procedura licitației publice. Aceasta începe prin publicarea unui anunț de licitație în Monitorul Oficial, într-un cotidian național și unul local, precum și pe pagina de internet a autorității. Anunțul trebuie să conțină toate informațiile relevante pentru potențialii ofertanți și să acorde un termen suficient pentru pregătirea și elaborarea ofertelor, scrie legalbadger
Ofertele se depun în două plicuri sigilate – unul exterior conținând documentele de calificare și unul interior cu oferta propriu-zisă. Evaluarea ofertelor este realizată de o comisie specializată, formată din minimum cinci membri, care analizează atât aspectele formale cât și cele de fond ale propunerilor primite, și selectează ofertele pe baza criteriilor stabilite în documentația de atribuire. Procesul de evaluare trebuie să fie documentat în detaliu, iar deciziile comisiei trebuie să fie motivate corespunzător.
Un aspect important al contractului de concesiune îl reprezintă clasificarea bunurilor implicate în două categorii distincte: bunurile de retur ce revin de plin drept, gratuit şi libere de orice sarcini concedentului la încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică (bunurile care au făcut obiectul concesiunii, precum şi cele care au rezultat în urma investiţiilor impuse prin caietul de sarcini)și bunurile proprii care la încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică rămân în proprietatea concesionarului (bunurile care au aparţinut concesionarului şi au fost utilizate de către acesta pe durata concesiunii).
Contractul de concesiune poate înceta în mai multe situații:
- la expirarea duratei stabilite;
- prin epuizarea bunului concesionat;
- pentru motive de interes național sau local;
- prin reziliere pentru nerespectarea obligațiilor contractuale;
- în caz de forță majoră sau imposibilitate obiectivă de exploatare.
L.M.




























