Într-un an cu producții de cereale record, fermierii spun că rămân tot mai săraci din cauza prețurilor în scădere în raport cu costurile de producție tot mai mari. Potrivit datelor asociației LAPAR, costurile de la înființarea culturii și până la recoltare au crescut cu circa 20% în România, în condițiile în care în toată lumea, inclusiv în Europa prețurile de productie au scăzut. Aceasta și din cauza liberalizării prețurilor la energia electrică de la 1 iulie, conform economica.net
Creșterea tarifelor la energia electrică, începând cu data de 1 iulie, pune o presiune foarte mare asupra agriculturii și industriei alimentare, atrage atenția asociația LAPAR care reprezintă interesele fermierilor.
Potrivit sursei citate, în România, costurile de la înființarea culturii și până la recoltare au crescut cu circa 20% în condițiile în care în toată lumea, inclusiv în Europa prețurile de productie au scazut. Iar aceasta în contextul în care prețul cerealelor este în scădere, pe fondul supraproducției.
Din estimările Ministerului Agriculturii și România va avea anul acesta o producție record, de peste 14 milioane de tone. Producții mari vor avea însă și Rusia și Germania dar și alte state ale lumii.
„În timp ce prețul de vânzare al recoltelor agricole stagnează de câțiva ani, prețurile inputurilor au explodat ( semințe, fertilizatori, utilaje agricole, mâna de lucru etc). Guvernul actual, ca și celelalte, de altfel, nu are un plan pentru a sprijini sectorul agricol care vin după câțiva ani de secetă care a provocat pierderi mari. Mulți fermieri și-au vândut fermele sau au intrat in insolventa, multe ferme sunt executate de creditori. Doritori să cumpere terenurile agricole sunt foarte mulți, mai ales fondurile de investiții al căror unic scop este să-l vândă mai departe în profit și, în nici un caz, să dezvolte afaceri în agricultură. România riscă să piardă astfel controlul a peste 50% din suprafața agricolă a țării. Este un semnal de alarmă care ar trebui să dea de gândit celor care astăzi conduc țara”, transmkite LAPAR potrivit căruia agricultorii, în special cei din sectorul pomiculturii, viticulturii și legumiculturii, au fost afectați grav de creșterea tarifelor la energia electrică, deoarece folosesc echipamente consumatoare de energie precum depozitele frigorifice, linii de sortare și sere, ceea ce le-a crescut semnificativ costurile operaționale.
Fermierii nu își permit să-și ducă marfa în silozuri
O soluție ar fi, mai spun fermierii, depozitarea cerealelor până când prețul va crește, dar acest lucru implică însilozarea care a devenit scumpă din cauza prețului mai mare la energie electrică.
„Creșterea exagerată a tarifelor la energie, scoate din piață fermierii care ar dori să-și păstreze recoltele în silozuri în așteptarea unor prețuri mai bune. Costul însilozării, care are o componentă de cost legată de energia electrică importantă, este exagerat de mare, așa că singura opțiune este vânzarea recoltei imediat chiar din lan”, explică LAPAR care se plânge și de practica traderilor de cereale.
„Statul plătește subvenții fermierilor din fonduri europene și de la bugetul de stat ( dar mult mai mici decât ceea ce primesc fermierii din Occident, dar ]n schimb cu foarte multe constrângeri care nu au nici o justificare), iar o mare parte din recoltă este cumpărată imediat, la prețuri derizorii, de marii traderi internaționali de cereale și alte produse agricole. Cel mai mare profit îl obțin acești traderi internaționale care controlează la nivel global comerțul cu cereale. Cereale care se întorc, într-o mare parte, în România sub formă de produse finite. Nu avem o industrie alimentară dezvoltată pentru că marile grupuri de interese nu vor acest lucru. România trebuie să fie doar o piață de desfacere pentru produsele alimentare.”
“Astăzi se plătesc subvenții, dar rezultatul este zero pentru că nimeni nu este interesat să vadă ce produc aceste subvenții. Din 9,7 milioane de hectare, cât reprezintă teritoriul arabil al țării, 4,7 milioane de hectare sunt nefiscalizate. Proprietarii acestor terenuri se află, practic, în afara consultanței pe care ar trebui să o primească de la MADR, APIA, institutele de cercetare, Agenția Națională Fitosanitară etc. Și atunci, ne mai mirăm că agricultura românească este una neperformantă falimentara? Să mai spunem că industria chimică a României nu mai există. Petrochimia e în aceeași situație. Și lucrurile stau la fel în toate sectoarele legate de agricultură, de la producătorii de utilaje la cei de semințe. În această situație, totul este cumpărat de la alții, la prețurile dictate de ei. Producția se duce către aceleași entități, dar, evident, la prețurile dictate de ele. În acest context, nu mai putem decât să constatăm că agricultura României a devenit un sector captiv, care depinde de alții. Scumpirea exagerată a energiei electrice, cresterea taxelor si impozitelor, cresterea salariilor (pentru a stimula consumul)fara a exista un raport legat de productivitatea muncii nu este decât încă un brânci dat agriculturii si economiei românești de către cei care conduc România spre faliment”, a declarat Nicu Vasile, Președintele LAPAR.
A.C.
