Rugby-ul, un sport cu tradiție în România, se confruntă de ani buni cu dificultăți majore care pun în pericol dezvoltarea sa și atragerea de noi generații de jucători. În ciuda performanțelor internaționale de altădată și a pasiunii fanilor, acest sport se luptă constant cu lipsa de vizibilitate, resurse financiare insuficiente și susținere instituțională limitată.
Unul dintre principalele obstacole este finanțarea redusă. Spre deosebire de fotbal sau alte sporturi mediatizate, rugby-ul românesc primește sprijin financiar mult mai mic, ceea ce afectează organizarea competițiilor, dotarea cluburilor și remunerarea antrenorilor. Cluburile mici și mijlocii depind aproape exclusiv de contribuția membrilor sau de sponsori locali, ceea ce face imposibilă o planificare pe termen lung.
O altă provocare este lipsa infrastructurii adecvate. Multe terenuri și săli nu sunt suficient de modernizate, iar lipsa bazelor sportive specializate reduce posibilitatea de antrenamente de calitate. Aceasta afectează formarea tinerilor și menținerea standardelor competitive la nivel național și internațional.
În plus, visibilitatea sportului în mass-media și în educația fizică școlară este limitată. Majoritatea resurselor și atenției publice sunt concentrate asupra fotbalului, ceea ce face ca rugby-ul să fie adesea ignorat de autorități și de publicul larg. Această lipsă de recunoaștere afectează și recrutarea de tineri talentați, care adesea aleg sporturi mai populare sau mai mediatizate.
Rugby-ul însă nu este doar un sport, ci și o formă de educație și dezvoltare personală. Practicarea lui cultivă valori precum fair-play, disciplină, spirit de echipă și reziliență – calități esențiale pentru societate. Din păcate, dificultățile financiare și lipsa sprijinului oficial fac ca aceste beneficii să fie disponibile doar celor care pot să facă eforturi suplimentare sau să își dedice timp și resurse pentru a susține practicarea sportului.
În acest context, inițiative precum turneul „Năvodari Rugby 7’s Mania” sau implicarea unor lideri precum Marius Felix Bulearcă și Mariana Solomon sunt vitale. Ele nu doar că promovează competiția și performanța, dar și contribuie la susținerea valorilor educative și sociale ale rugby-ului. Fără astfel de proiecte, supraviețuirea acestui sport tradițional rămâne un efort constant, bazat mai mult pe pasiune decât pe suport instituțional.
Menținerea rugby-ului în România depinde astfel de o convergență între efortul comunităților locale, implicarea autorităților și vizibilitatea mediatică, pentru ca acest sport să poată continua să fie un reper de excelență, educație și fair-play.
Deputatul Marius Felix Bulearcă, vicepreședinte al Rugby Mania, a participat la turneul internațional de rugby în 7 „Năvodari Rugby 7’s Mania” și a vorbit despre pasiunea sa pentru sport și despre importanța susținerii rugby-ului în România.
„Nu aș vrea să fiu prezent ca deputat, ca om politic, pentru că nu de aceea sunt aici. Sunt aici pentru că iubesc rugbyi-ul”.
El a povestit cum s-a implicat în proiectul Rugby Mania: „Acum câțiva ani, când l-am cunoscut în mediul online inițial pe Bogdan Zaman, am zis: ‘Băi, frate, ce visează ăsta pe pereți să organizeze turnee?’ Nu știam. Mi-am dat seama că omul ăsta chiar are ceva în cap și are un suflet extraordinar, ca Ștefan cel Mare. Mic la stat, mare la sfat. Este un tip extraordinar.
A avut ideea de a atrage în jurul lui oameni care l-au ajutat să construiască acest proiect, împreună, evident cu Cristian Husea, cu doamna Marian Solomon și, foarte important, cu implicarea autorităților locale, care reprezintă un factor covârșitor în acest proiect”.

Bulearcă a subliniat dificultățile cu care se confruntă rugby-ul românesc: „După cum v-am spus, iubesc rugby. Din păcate, nu pot să fac cât mi-aș dori. Nu sunt în Comisia de Sport din Camera Deputaților, condusă de un fost conducător de club. Din păcate, asta este realitatea. Totul pentru fotbal. Ăsta este sportul românesc. Și rugby-ul se chinuie să supraviețuiască”.
El a mai explicat ce valori transmite rugby-ul: „Rugby-ul asigură un mod de viață, o educație, un spirit de echipă, un fair-play, calități care sunt necesare societății noastre în acest moment. Asta este foarte grav din punctul meu de vedere, că societatea nu ne vede, și menținerea acestui sport se face cu eforturi extraordinare din partea celor care îl practică și care iubesc sportul”.
Alexandra VASILE




























