O femeie a solicitat în instanță un ordin de protecție împotriva socrilor săi, pe motiv că este agresată verbal în permanență. Magistrații au constatat că este vorba de un litigiu asupra imobilului în care locuiesc toți, fiecare dintre ei considerând că are drepturi mai mari, iar de aici a escaladat scandalul. Judecătorii au admis parțial cererea femeii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta este nora pârâților, locuind împreună în acelaşi imobil, alături de soţul femeii, în municipiul Constanța.
De asemenea, instanța a reținut că, în prezent, între părți se derulează un litigiu vizând situația juridică a imobilului. Astfel, starea conflictuală este generată de percepția fiecăruia că deține un drept de proprietate asupra clădirii, care îi conferă și dreptul folosirii acesteia în orice mod apreciază oportun.
„Astfel, înregistrările video depuse la dosarul cauzei confirmă faptul că relaţiile dintre părţi sunt unele extrem de tensionate, tensiunile decurgând din modul în care sunt împărţite sarcinile locuinţei pe care aceștia o împart. Instanța reține faptul că acest conflict este întreținut atât de comportamentul reclamantei, cât și de cel al pârâților, aceștia adresându-și cuvinte jignitoare, în mod reciproc.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că pârâții au amenințat-o pe reclamantă și au avut un comportament agresiv față de aceasta“, potrivit magistraților care, în continuare, au reținut că, deşi reclamanta are la îndemână posibilitatea formulării unor plângeri în faţa organelor de urmărire penală, nimic nu împiedică ca aceleaşi fapte să constituie şi premisa unui ordin de protecţie, în măsura în care victima simte o stare de temere şi pericol pentru integritatea sa fizică şi psihică, cu atât mai mult cu cât procedura emiterii ordinului de protecţie este una ce se desfăşoară în faţa instanţei civile şi este distinctă şi independentă de desfăşurarea unui eventual proces penal.
În concluzie, având în vedere situaţia actuală dintre părţi, judecătorii au decis că se impune aplicarea unor măsuri de protecţie asupra reclamantei, ţinându-se cont, totodată, că măsurile solicitate nu afectează grav drepturile pârâţilor, dar pot să determine evitarea unor conflicte mai grave între părţi, existând posibilitatea ca părţile să ia contact, în mod fizic, şi să agraveze situaţia tensionată.
Totodată, magistrații au apreciat şi faptul că emiterea unui ordin de protecţie trebuie să aibă un puternic scop preventiv, respectiv să evite posibile altercaţii între părţile unui conflict, ce ar putea avea consecinţe nefaste, cu rezultate ireversibile în ceea ce priveşte vătămarea valorilor sociale protejate: viaţa, integritatea şi libertatea persoanei.
„Dispune emiterea unui ordin de protecţie pe o perioadă de 3 luni de la pronunţare, prin care instituie în sarcina pârâților următoarele obligații și interdicții: interzice pârâţilor orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta. Respinge în rest cererea, ca neîntemeiată“, potrivit judecătorilor.
Liliana BELCIUG
