Pe data de 2 iulie 1924, a fost prins la Constanța un infractor înrăit din capitală, pe nume Mitrofan, fost dezertor din armata română și urmărit general pentru o seamă de infracțiuni.
Bărbatul făcea parte dintr-o organizație infracțională din București, care își avea ascunzătorile în rău-famatul cartier Mahalaua Dracului (astăzi Fundătura Chitilei). Mitrofan venise în zilele acelea să se ascundă la Constanța, întrucât Siguranța Capitalei efectua razii de amploare pentru arestarea unor criminali.
Ziarul Dacia a scris pe data de 3 iulie că, foarte probabil, Mitrofan era unul din criminalii care îl asasinaseră pe 23 iunie pe scriitorul bucureștean George Cair, caz pe care îl vom prezenta astăzi în detaliu. Informația din Dacia avea să se dovedească inexactă, dar asta nu înseamnă că prinderea lui Mitrofan a fost un caz puțin interesant. Pentru arestarea lui la Constanța a fost nevoie ca din capitală să vină inspectorul de poliție Panopol și un agent.
Cu ajutorul unor informatori locali, cei doi au reușit să dea de urma răufăcătorului. Acesta a ieșit dintr-un local și odată somat, a fugit pe plajă. Nereușind să scape de urmăritori, a intrat în mare și a încercat să se sinucidă prin înecare, pentru a scăpa astfel de temnița inevitabilă.
Panopol și agentul l-au oprit din gestul sinucigaș, l-au imobilizat și l-au dus la sediul Poliției locale. Ulterior, el a fost dus la București și deferit justiției, răspunzând pentru dezertarea din armată și pentru celelalte fapte penale de care se făcea vinovat.
În scurt timp, s-a stabilit că Mitrofan comisese o groză de infracțiuni, dar că nu era implicat în mult mediatizata asasinare a lui George Cair. Deși această faptă a fost comisă în București, ea merită a fi analizată, mai ales că a ținut prima pagină a ziarelor constănțene zile întregi.
În restaurantele, hotelurile și cârciumile orașului lui Ovidiu turiștii cumpărau ziarele locale și din capitală pentru a afla mai multe despre groaznica asasinare. Vom scrie astfel ce s-a întâmplat, cele mai multe informații fiind preluate de noi din ziarul Dimineața, publicat pe 1 iulie 1924.
George Cair (1876-1924) a fost politician, avocat, prefect al județului Dâmbovița, publicist și scriitor stabilit la București, un personaj cunoscut și apreciat în epocă. Contemporanii săi l-au considerat un intelectual rafinat, un boem pasionat de artă, un promotor al culturii, o personalitate complexă și dinamică și un bun administrator, fapt dovedit de realizările sale din timpul mandatului de prefect de județ, exercitat la Târgoviște între anii 1905-1907.
El a fost cel care a inițiat construcția edificiului Sala de Arme, din Cetatea de Scaun, imobil destinat jocurilor de societate (concursuri de tir, de sabie și de tras cu arcul), dar și un centru cultural în care aveau loc numeroase spectacole, evenimente artsitice și conferințe.
Cair era el însuși un adept al codului de onoare, un sportiv dedicat și un adept al duelului. Participant în Primul Război Mondial, Cair s-a dedicat apoi scrisului, dar a și continuat să facă politică, intrând în gruparea conservator-democrată condusă de către Take Ionescu.
Membru în Societatea Scriitorilor Români, a publicat mult, de la poezii, nuvele și schițe (în diferite reviste, ziare) și până la romane și volume distincte precum Finci, Urmașii Romei, Amurg, Într-un mirador sau Nevroză.
În noaptea de 23 spre 24 iunie 1924, la numai 48 de ani, George Cair a fost asasinat în locuința sa din Fundătura Chitilei, de către două persoane inițial necunoscute.
S-a stabilit că a fost victima unui jaf armat încheiat cu o crimă, fiind sustrase mai multe obiecte de preț, printre care un revolver cu plăsele (mânere) de smarald și un ceas de aur. Având în vedere statutul său social și faptul că era celebru și admirat în lumea bună a capitalei, Poliția a demarat o amplă anchetă, atât pentru a da de urma ucigașilor, precum și pentru a dezintegra organizațiile infracționale ce își făceau veacul în Mahalaua Dracului.
Timp de o săptămână au fost ridicați diverși infractori, dar ancheta bătea pasul pe loc. Pe 30 iunie la Siguranța Poliției a venit însă un denunțător, care a declarat că un anume Petre Novac i-a vândut ceasul de aur sustras din casa scriitorului. Arestat imediat, Novac a declarat că cel ce i-a dat spre comercializare ceasul respectiv era un fost coleg de temniță, hoțul de meserie Ion Munteanu, zis Mărcuț. Acesta a fost prins ascunzându-se în grădina Bordei și a mărturisit că a fost autorul jafului armat împreună cu Ghiță Scutelnicu, zis Sobaru, un individ foarte violent și cu fapte deosebit de grave la activ.
Poliția a reușit să-l prindă iar în momentul în care i-au arătat și pistolul recuperat de la Mărcuț, a recunoscut crima. Sobaru a declarat că i-a plăcut casa, dar că nu îl cunoștea pe Cair, bănuind însă că trebuie să fie foarte bogat. După ore de pândă, au intrat în casă la 1 și jumătate noaptea, pe când proprietarul dormea. Au scotocit prin sertare dar negăsind nimic, Sobaru l-a trezit pe Cair pentru a-i spune unde ascunde banii.
Victima a reacționat și a vrut să pună mâna pe pistol, astfel că Sobaru l-a înjunghiat de două ori în gât. Mărcuț a participat și el, administrându-i victimei mai multe lovituri de box. Cei doi criminali nu au reușit să intre în încăperea unde Cair avea seiful cu bani, astfel că au decis să fugă cu ce găsiseră.
Astfel s-a încheiat ancheta teribilei crime iar cei doi ucigași au fost deferiți justiției. Cazul a continuat să facă vâlvă luni multe și a dus la intensificarea acțiunilor poliției împotriva bandelor organizate de tâlhari și ucigași ai Bucureștiului anilor 20.
Explicație foto – Publicul bucureștean aflat în fața Siguranței Poliției pentru a-i vedea pe ucigașii scriitorului George Cair (sursă foto – ziarul Dimineața, 1 iulie 1924)
Reclama zilei – Doamna doctor în medicină Ersilia Cătescu – Nicorescu, de la Universitatea din București, Specializată în Dentistică și Boale de Gură în clinicile din Berlin, s-a stabilit în Constanța, Piața Independenței no.25. Consultații 9-12 a.m. și 4-6 p.m. (ziarul Dobrogea Jună, 1907)
L.M.
