Multe persoane se confruntă cu teama executărilor silite pentru datorii vechi, însă situația variază în funcție de bunurile deținute și de momentul în care se acționează legal. Acest subiect vizează datoriile provenite din contracte de credit de nevoi personale, facturi restante la telefonie mobilă sau alte servicii comerciale, nefiind aplicabil creanțelor fiscale precum amenzile sau impozitele, care țin de domeniul fiscalității.
Multe persoane care înregistrează datorii la bănci, IFN-uri, operatori de telefonie sau alți creditori persoane fizice și juridice consideră că dacă nu au bunuri pe numele lor, consideră că nu pot fi executate pentru recuperarea acestora. Nu vorbim doar de o manieră deplasată în privința onorării obligațiilor izvorâte din contracte de împrumut (de exemplu), ci și despre posibilitatea ocolirii acestora, mai ales că o vorbă din popor spune că ”banca nu pierde niciodată”.
Deși lipsa bunurilor sau a veniturilor blochează temporar recuperarea sumelor de bani, ignorarea problemei pe termen lung se poate transforma într-o vulnerabilitate financiară uriașă în momentul în care situația materială a debitorului se îmbunătățește.
Primele etape ale executării silite
În momentul în care o bancă, un IFN sau o firmă de recuperare a creanțelor demarează procedurile legale împotriva unui debitor, primul pas al executorului judecătoresc este să verifice situația patrimonială a acestuia prin încuviințarea executării în instanță.
Această analiză vizează exclusiv datoriile rezultate din contracte de credit pentru nevoi personale sau din facturi restante la prestatorii de servicii, cum ar fi telefonia mobilă. Așa cum arătam mai sus, aici nu sunt incluse creanțele de natură fiscală, cum ar fi impozitele neachitate sau amenzile.
Aici vine partea interesantă pentru mulți debitori. Executorul verifică bazele de date pentru a identifica bunuri mobile, imobile sau venituri salariale înregistrate pe teritoriul României. Dacă persoana executată nu deține o casă, un autoturism și nu încasează niciun venit urmăribil (salariu, pensie etc), executorul constată că nu are asupra căror bunuri să instituie măsura sechestrului sau a popririi. Doar că situația nu se încheie aici.
Ce se întâmplă cu dosarul în lipsa bunurilor
Chiar dacă la momentul interogărilor nu există bunuri care pot fi executate, dosarul nu este șters pur și simplu. Executorul va face verificări periodice pentru a surprinde o eventuală schimbare în situația financiară a persoanei vizate.
Între timp, debitorul are dreptul să părăsească țara fără nicio interdicție, poate pleca în vacanțe, are libertate deplină, întrucât verificările executorului nu coincid cu vreo măsură preventivă similară celor din dreptul penal.
Însă pe plan local, procedurile rămân deschise. Totuși, dacă trece o perioadă lungă de timp fără ca debitorul să dobândească bunuri urmăribile, executorul poate dispune închiderea dosarului din lipsă de bunuri și va restitui titlul executoriu creditorului. Doar că nici acum nu se încheie situația.
Ulterior, recuperatorul de creanțe are posibilitatea să deschidă un cu totul alt dosar de executare, reluând întregul proces.
Capcana datoriilor lăsate în așteptare
Situația devine cu adevărat critică abia după ani de zile, în special în cazurile în care debitorul decide să achiziționeze o proprietate, indiferent că vorbim despre o mașină, o casă sau un teren. Mai mult, înregistrarea unor venituri lunare, precum salariul, poate schimba situația, întrucât executorul poate institui poprire pe cont.
Despre acest risc major a explicat Vasile Zaborilă, consilier juridic și expert fiscal:
„Dacă după mult timp te angajezi sau îți cumperi o casă, executorul, care face verificări periodice, va găsi bunul și va pune imediat sechestru pe el. Problema este că o datorie care inițial era de 5.000 de lei poate ajunge, în timp, la 200.000 de lei, din cauza penalităților adunate. Dacă vrei să formulezi o contestație la executare în acel moment, pentru a suspenda vânzarea casei până se judecă procesul, ești obligat să plătești o cauțiune. Având în vedere că datoria a crescut enorm, și cauțiunea va fi la fel de mare, iar dacă nu o poți achita sau dacă pierzi procesul, riști ca imobilul să fie scos la vânzare”, ne-a precizat Vasile Zaborilă.
Limite legale și importanța acțiunilor preventive
Legislația în vigoare, mai exact Codul de Procedură Civilă, impune anumite praguri menite să protejeze parțial debitorii. De exemplu, pentru datoriile a căror valoare este mai mică de 10.000 de lei, executorul nu poate institui sechestru pe un bun imobil, cum ar fi o casă, cu excepția cazului în care debitorul nu are absolut niciun alt venit sau bun care ar putea fi urmărit.
Pentru a nu ajunge în situația de a pierde bunuri proaspăt achiziționate, este esențială o abordare preventivă. Dacă au trecut mai mult de trei ani de când datoria a devenit scadentă, aceasta ar putea fi prescrisă.
Acțiunea recomandată este consultarea unui specialist pentru a obține o hotărâre judecătorească prin care să se constate prescripția sau pentru a anula executarea pe motivul unor clauze abuzive în contractul inițial.
Tot acest demers de curățare a situației juridice trebuie realizat înainte de a cumpăra o casă sau o mașină, evitând astfel stresul sechestrului și plata unor cauțiuni imposibil de susținut.
Daniel ALBU
