Plecat în Franța înainte de război și devenit unul dintre cei mai cunoscuți dramaturgi ai lumii, Eugen Ionescu a rămas în atenția autorităților comuniste, care au încercat să profite de faima sa sau să-l izoleze
În anii ’60, Securitatea a încercat să-l convingă să revină în România, folosindu-se de prieteni, de familie şi de montarea pieselor sale pe scenele româneşti. După ce scriitorul s-a implicat în acţiuni de solidaritate cu disidenţii, strategia s-a schimbat: instituţia a încercat să-l îndepărteze de Paul Goma şi de ceilalţi opozanţi ai regimului, inclusiv prin operaţiuni de influenţă care vizau familia şi relaţiile sale culturale, scrie News.ro.
În vara anului 1965, la Paris, Eugen Ionescu îi explica actorului Radu Beligan de ce ezita să accepte o invitaţie de a veni în România. Îi descria un scenariu care, pentru un scriitor plecat din ţară şi condamnat în contumacie cu aproape două decenii înainte, nu era doar o temere abstractă: „Aş da curs invitaţiei tale de a veni în ţară, dar ce se întâmplă dacă, într-o noapte, după ce ne-am despărţit de la un chef, mă culc, la hotel, iar când mă trezesc te caut şi mi se răspunde – care Beligan, nu cunoaştem pe nimeni cu acest nume. Caut atunci comitetul pentru cultură şi mi se răspunde – la noi la comitet de cultură, nu avem aşa ceva. Spune-mi tu, Radule, ce fac în această situaţie?”
Replica apare într-un raport al Securităţii despre întâlnirile celor doi, în cadrul unei operaţiuni care urmărea să-l determine pe dramaturg să viziteze România. Pentru ofiţerii care consemnau discuţia, întâlnirea era un pas în încercarea de a-l apropia pe scriitor de ţară. Pentru Ionescu, însă, dorul de România nu însemna că putea avea încredere în autorităţile care îl condamnaseră şi care continuau să-i urmărească relaţiile, potrivit ȘtirileProTv.
A.D.
