„Un destin filologic. Dialoguri cu prof. dr. Anca Elena (Isailă) Costaru despre identitate și alteritate în cultura europeană și reprezentarea sacrului în marile religii monoteiste” este titlul cărții semnate de jurnalista Alexandra Vasile, apărută la Editura Vatra Veche, care va fi lansată pe 19 noiembrie, de la ora 15:00, la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului.
Volumul, construit în jurul personalității și activității profesoarei Anca Elena (Isailă) Costaru, depășește granițele unei simple evocări biografice, propunând o incursiune în universul filologiei, al istoriei religiilor și al culturii europene, dar și o mărturie despre puterea educației de a modela destine.
Prefața cărții, semnată de scriitorul Nicolae Băciuț, promotor cultural, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, surprinde tocmai această dublă dimensiune a lucrării: portretul unui profesor de excepție și devenirea intelectuală a unui fost elev care își regăsește, prin dialog, propriile rădăcini culturale.
Există profesori care transmit cunoștințe și profesori care schimbă, prin vocația lor, felul în care un om învață să privească lumea. Între aceștia din urmă se înscrie, în viziunea Alexandrei Vasile, prof. dr. Anca Elena (Isailă) Costaru, personalitate didactică și culturală a cărei activitate se află în centrul volumului Un destin filologic.

Cartea se naște dintr-o relație care a depășit cadrul obișnuit al întâlnirii dintre profesor și elev. Este, în același timp, o întoarcere la anii formării, o cercetare a unui parcurs profesional și o încercare de a înțelege mecanismele prin care educația devine experiență de viață.
În prefața volumului, Nicolae Băciuț subliniază caracterul aparte al acestei relații, apreciind că un dascăl de asemenea anvergură are nevoie de un elev capabil să-i recunoască și să-i valorifice contribuția. Alexandra Vasile este descrisă drept un astfel de elev, înzestrat cu sensibilitate, curiozitate și capacitatea de a transforma recunoștința într-un demers intelectual consistent.
„E adevărat, unui profesor cu astfel de calități îi trebuie un elev pe măsură, pentru a putea aprecia valoarea”, scrie scriitorul Nicolae Băciuț, în deschiderea prefeței.
Observația sa devine una dintre cheile de lectură ale cărții. Nu este vorba doar despre omagierea unui profesor, ci despre întâlnirea dintre două destine intelectuale, unite prin cultură și dorința de a înțelege lumea dincolo de aparențe.
Portretul unui profesor care a depășit granițele disciplinei
Prof. dr. Anca Elena (Isailă) Costaru este prezentată în volum ca un dascăl pentru care activitatea la catedră nu a reprezentat niciodată o simplă îndeplinire a obligațiilor profesionale. Vocația pedagogică, preocuparea pentru formarea elevilor și deschiderea către domenii diverse ale cunoașterii au definit un parcurs pe care autoarea îl reconstituie prin dialog și analiză.
Filologia, istoria religiilor, istoria culturii, folcloristica și hermeneutica se întâlnesc în universul intelectual al profesoarei, alcătuind un orizont de cercetare care depășește limitele unei singure specializări.
În lectura scriitorului Nicolae Băciuț, această disponibilitate pentru cunoaștere este una dintre trăsăturile definitorii ale profesoarei. Dincolo de pregătirea de specialitate, se află capacitatea de a pune disciplinele în dialog și de a le transforma într-un instrument de înțelegere a omului și a societății.
Prefațatorul vede în această personalitate întruchiparea unui model pedagogic tot mai greu de întâlnit într-o lume în care reperele educației par să-și piardă, uneori, consistența. Profesorul ideal nu este însă prezentat ca o figură abstractă, ci ca un om care și-a asumat responsabilitatea formării altora și care a înțeles că educația presupune, înainte de toate, implicare și vocație.
„Aproape ai sentimentul că această lucrare a conturat portretul profesorului ideal, al profesorului model”, notează Nicolae Băciuț.
Este o apreciere care pune în lumină nu doar calitățile profesionale ale Anca Elenei (Isailă) Costaru, ci și efectele pe termen lung ale unei asemenea relații pedagogice.
Deși pornește de la dorința de a restitui publicului personalitatea profesoarei sale, Alexandra Vasile construiește o lucrare cu o miză mult mai amplă.
Nicolae Băciuț remarcă faptul că volumul nu se limitează la dimensiunea omagială, ci se constituie într-o cercetare multidisciplinară, orientată către înțelegerea impactului pe care întâlnirea cu un profesor de excepție îl poate avea asupra formării unui om.
Demersul jurnalistic este dublat de o preocupare pentru clarificarea unor teme esențiale: identitatea și alteritatea, raportul dintre educație și cultură, relația dintre știință și credință, precum și reprezentările sacrului în marile religii monoteiste.
Titlul cărții anunță, de altfel, această deschidere. „Un destin filologic” nu desemnează doar traseul profesional al profesoarei, ci și un mod de a privi lumea prin intermediul limbajului, al textelor, al tradițiilor culturale și al interpretării.
Dialogurile devin astfel un spațiu de întâlnire între experiența personală și reflecția academică, între memoria formării și întrebările unei lumi contemporane marcate de diversitate culturală și religioasă.
În acest context, identitatea și alteritatea nu sunt simple concepte teoretice, ci teme care privesc direct felul în care oamenii se raportează unii la alții, își înțeleg propriile rădăcini și descoperă valorile care îi apropie, dincolo de diferențe.
Jurnalismul ca instrument al cunoașterii
Unul dintre meritele cărții, evidențiat de autorul prefeței, este capacitatea Alexandrei Vasile de a transforma dialogul într-un instrument de explorare intelectuală.
Întrebările adresate profesoarei sale nu urmăresc doar reconstituirea unor etape biografice sau profesionale. Ele pornesc dintr-o nevoie personală de înțelegere și se extind către teme de interes cultural și spiritual.
Nicolae Băciuț observă că jurnalista nu se rezumă la rolul celui care consemnează răspunsuri, ci participă activ la construirea unei conversații în care întrebările devin puncte de plecare pentru reflecție.
„Dialogul cu profesoara sa nu se rezumă la un simplu demers jurnalistic”, scrie acesta, remarcând capacitatea autoarei de a aborda teme complexe și de a le integra într-un parcurs coerent al cunoașterii.
Prefațatorul mărturisește că a descoperit în Alexandra Vasile o consistență intelectuală și o sensibilitate pentru frumos care depășesc imaginea jurnalistei entuziaste și dinamice. Este, în fond, una dintre cele mai importante dimensiuni ale volumului: transformarea unei experiențe de formare într-o lucrare care poate deveni ea însăși un instrument de educație.
O prefață despre recunoștință și responsabilitate
Textul semnat de Nicolae Băciuț aduce în prim-plan și o temă mai puțin vizibilă, dar esențială pentru înțelegerea cărții: responsabilitatea celui care scrie despre oamenii care i-au influențat devenirea.
A evalua contribuția unui profesor înseamnă, în același timp, a-ți examina propriul parcurs și a recunoaște ceea ce ai primit de la cei care te-au format.
În cazul Alexandrei Vasile, această întoarcere către profesoara sa capătă dimensiunea unui examen de conștiință. Autoarea își asumă sarcina de a restitui nu doar un profil profesional, ci și efectele unei întâlniri formative care continuă să se manifeste în propria sa activitate.

Nicolae Băciuț apreciază că acest exercițiu de recunoștință și reflecție merită calificativul magna cum laude, formulă prin care recunoaște atât valoarea cercetării, cât și maturitatea intelectuală a autoarei.
Finalul prefeței se îndreaptă, simbolic, către viitorul Alexandrei Vasile. Biografia profesoarei devine, în această perspectivă, o posibilă sursă de împlinire pentru destinul propriu al jurnalistei, care își continuă drumul având deja acumulată o importantă experiență culturală și intelectuală.
O lansare dedicată culturii și dialogului
Lansarea volumului Un destin filologic. Dialoguri cu prof. dr. Anca Elena (Isailă) Costaru despre identitate și alteritate în cultura europeană și reprezentarea sacrului în marile religii monoteiste va avea loc pe 19 noiembrie, de la ora 15:00, la Casa de Cultură din Întorsura Buzăului.
Evenimentul aduce în atenția publicului o lucrare care reunește dimensiunea biografică, cercetarea culturală și experiența jurnalistică, oferind totodată un prilej de reflecție asupra rolului profesorului în formarea generațiilor tinere.
Prin dialogurile sale, Alexandra Vasile propune o întâlnire cu un univers intelectual în care filologia se deschide către istoria culturii și a religiilor, iar experiența personală devine punct de plecare pentru întrebări mai largi despre identitate, credință și condiția umană.
Într-o vreme în care educația este adesea privită prin prisma rezultatelor imediate, cartea readuce în prim-plan o dimensiune fundamentală a actului pedagogic: capacitatea unui profesor de a lăsa urme durabile în conștiința celor pe care îi formează.
Iar prefața scriitorului Nicolae Băciuț fixează limpede această idee: uneori, cel mai profund omagiu pe care un elev îl poate aduce profesorului său este să transforme ceea ce a primit într-o nouă formă de cunoaștere, pe care să o împărtășească, la rândul său, cu ceilalți.
În cele ce urmează, redăm integral prefața semnată de scriitorul Nicolae Băciuț, o evocare sensibilă a profesoarei Anca Elena (Isailă) Costaru și o apreciere a demersului intelectual și jurnalistic al autoarei Alexandra Vasile
„Nu sunt mulți acei dascăli care să aibă parte de o recunoaștere atât de plină de gratitudine și cărora să li se dedice un studiu de carieră atât de amplu, cum are parte prof. dr. Anca Elena (Isailă) Costaru. E adevărat, unui profesor cu astfel de calități îi trebuie un elev pe măsură, pentru a putea aprecia valoarea. Ori Alexandra Elena (Găitan) Vasile este un astfel de elev, cu multe înzestrări, și care a avut șansa de a avea un profesor care să-i modeleze personalitatea, prin toate mijloacele pe care le-a avut la îndemână, la catedră și înafara ei.
Aproape ai sentimentul că această lucrare a conturat portretul profesorului ideal, al profesorului model, o categorie din ce în ce mai greu de întâlnit într-un învățământ bântuit de toate relele unei lumi care-și pierde echilibrul, sensul. E evident că prof. dr. Anca Elena (Isailă) Costaru a întrunit toate acele virtuți care au făcut din dascăl, de-a lungul vremurilor, unul dintre stâlpii societății noastre, care a vegheat la devenirea învățăceilor, nu din obligație profesională, cât din vocație.
Anvergura calităților prof. dr. Anca Elena (Isailă) Costaru era dincolo de toate așteptările celor care au avut privilegiul să-i fie elevi. Dar nu despre ea vreau să vorbesc – o face cu artă autoarea cărții -, ci despre Alexandra Vasile, așa cum o văd eu în fața celui mai important examen din viața ei. Acela de a-și examina dascălul care și-a pus amprenta pe destinul ei și de la care a învățat lucruri esențiale, care îi folosesc mereu în viața ei de toate zilele.
Aparent o carte omagială, lucrarea Alexandrei Vasile e o cercetare științifică multidisciplinară, o demonstrație a impactului pe care l-a avut asupra sa întâlnirea cu un professor de excepție, dedicat unei profesiuni de mare complexitate și responsabilitate.
Alexandra Vasile a scos cu rigoare și minuțiozitate în evidență toate zbaterile profesorului care nu s-a mulțumit cu ceea ce are de făcut în granițele unei discipline și s-a antrenat într-o aventură a cunoașterii de larg orizont: filologie, istoria religiilor, istoria culturii, folcloristică, hermeneutică, îmbogățindu-și mereu propriul univers, pentru a-l putea împărtăși cu ucenicii săi. Și nu numai!
Dialogul cu profesoara sa nu se rezumă la un simplu demers jurnalistic (deși Alexandra Vasile se dovedește un iscusit mânuitor al întrebărilor!), ci e unul interogativ legat de propriile nevoi de a înțelege lumea în diversitatea și complexitatea ei, de la educație la cultură, de la știință la credință.
Sunt plăcut surprins de multiplele disponibilități ale Alexandrei Vasile. Nu credeam că în spatele freneziei și entuziasmului ei gazetăresc, se află un om de o așa consistență intelectuală și o sensibilitate puternic reactivă la frumos.
Cu siguranță, examenul de conștiință pe care l-a dat în numele și întru numele profesoarei sale merită un magna cum laude.
Alexandra Vasile, propunând biografia unui destin, are toate șansele să-și împlinească propriul destin. Are în față timp și răstimp, iar merindea pe care-a adunat-o îi ajunge la drum lung!”
M.M.




























