Corneliu Baba, unul dintre cei mai reprezentativi pictori români ai secolului XX, s-a impus în arta contemporană românească prin portrete și compoziții de o expresivitate gravă, în care a folosit deseori o cromatică sobră, lucrările sale relevând preocuparea de a reda în adâncime psihologia figurii umane, trăirile sufletești. Între numeroasele sale creații se disting autoportretele, portretele unor mari personalități ale culturii naționale – Mihail Sadoveanu, H.K.
Zambaccian, Lucia Sturdza Bulandra – compozițiile ‘Întoarcerea de la sapă’, ‘Odihnă pe câmp’ ‘Țărani, ‘Oameni odihnindu-se’, precum și cele din seriile ‘Arlechin’, ‘Regele nebun’, ‘Spaima’, ‘Pieta’ etc., peisajele venețiene sau cele din Spania, potrivit lucrării ‘Membrii Academiei Române/1866-2003’ (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003).
S-a născut pe 18 noiembrie 1906, la Craiova, și a fost al treilea fiu al pictorului Gheorghe Baba și al Matildei Ciortuș (ambii părinți refugiați din Banat). Primele lecții de desen le ia de la tatăl său, renumit în pictura bisericească, care studiase la Academia de artă de la Viena. Anii de copilărie și adolescență i-a petrecut la Craiova și Caransebeș (orașul tatălui său), unde și-a descoperit două pasiuni: muzica și literatura. Portretele lui George Enescu, pe care I-a văzut pentru oară în 1920, pe scena Teatrului din Craiova, constituie o temă majoră în creația artistului, ce exprimă admirația si pretuirea pentru marele muzician român
În 1926, s-a mutat la București, unde a urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1927-1930) și a avut ocazia să asiste la cursurile susținute de Nae lonescu, P.P. Negulescu sau Tudor Vianu. În paralel, s-a înscris și la Academia de Arte Frumoase din București, dar nu a promovat examenul de admitere. În 1932, după terminarea stagiului militar de un an la Regimentul 7 Pionieri din Timișoara, s-a integrat într-un grup de artiști progresiști și protestatari romantici, acest fapt determinându-I să mai rămână în orașul de pe Bega.
Prima sa expoziție de pictură, susținută împreună cu tatăl său, a avut loc, în 1934, la Băile Herculane. ‘Expoziția a avut, după câte îmi amintesc, un succes frumos de public, lucrările tatălui meu de un post-impresionism decent și reținut, ale mele mai grave cu îndrăzneli încă timide ce interesau pe mulți. Între vizitatori mi-a atras atenția în special o pereche mai deosebită, un domn și o doamnă în vârstă ce se opreau de regulă la câteva din lucrările mele’, spunea artistul, conform site-ului https://www.corneliu-baba.org/.
La invitația unui influent avocat din lași, amator de pictură, Omar Popovici, și-a definitivat educația, urmând cursurile Academiei de Arte Frumoase, la clasa profesorului Nicolae Tonitza. Și-a finalizat studiile de pictură (1934-1938), după care a devenit asistent la Catedra de pictură (din 1941) și profesor (din 1946), succedându-i lui Tonitza. A deținut și funcția de director al Pinacotecii din lași. În 1950 s-a stabilit la București, unde, în 1958, rechemat în învățământul superior, a preluat Catedra de pictură din cadrul Institutului de Arte Plastice ‘Nicolae Grigorescu’, unde a rămas până la pensionare în 1977, se mai arată în volumul ‘Membrii Academiei Române/1866-2003’, potrivit AgerPres.
A.D.



























