Un incendiu izbucnit la hotelul „Călugărul” readucea în atenția publică o problemă serioasă a Constanței anului 1924: starea serviciului de pompieri, insuficiența echipamentelor și lipsa unei organizări capabile să facă față unor situații de urgență. Subiectul a fost abordat într-un articol intitulat „Reorganizarea serviciului de pompieri”, semnat de Horia P. Grigorescu și publicat în ziarul Dobrogea Jună, în noiembrie 1924.
Autorul pornea de la incendiul recent pentru a atrage atenția asupra vulnerabilităților unui serviciu public esențial, într-un oraș aflat în plină dezvoltare. Autorul considera că cele întâmplate la hotelul „Călugărul” reprezentau o dovadă clară a problemelor cu care se confruntau pompierii constănțeni:
„Am avut cu toții o dovadă incontestabilă a stării precare în care se găsește acest serviciu al pompierilor în Constanța, a mijloacelor absolut insuficiente de cari aceștia dispun și mai ales a lipsei de exercițiu și de pricepere, de care au dat și – dacă lucrurile vor continua astfel – vor mai da încă probe.”
Una dintre cele mai mari dificultăți era alimentarea cu apă. Constanța nu dispunea de o rețea care să asigure în permanență apa necesară intervențiilor, iar autorul atrăgea atenția asupra unei situații greu de acceptat pentru un oraș care se considera modern: „Constanța nu are apă. Nu are ea nici apă de băut – darămite apă care să curgă în permanență, ca să te ajute la stinsul unui incendiu.”
Printre soluțiile propuse se număra construirea unor rezervoare de beton, amplasate în puncte strategice ale orașului, care să poată păstra apa atunci când alimentarea era disponibilă și să o pună la dispoziția pompierilor în caz de nevoie. Însă autorul articolului considera că problema nu putea fi rezolvată doar prin investiții în infrastructură. El susținea necesitatea reorganizării radicale a serviciului și militarizarea acestuia, după modelul celor din București și Iași. În opinia sa, disciplina, pregătirea continuă și o conducere bine stabilită erau condiții esențiale pentru eficiența intervențiilor. Argumentul său era formulat fără echivoc: „Militarizarea serviciului de incendiu, ca în Capitală și la Iași, se impune ca o garanție de independență, de bună funcționare și de disciplină, de care un asemenea serviciu are absoluta nevoie.”
Articolul aducea în discuție, de asemenea, și situația financiară a instituției. Bugetul general al comunei Constanța pentru anul 1924 prevedea suma de 685.800 de lei pentru serviciul de incendiu. Din acești bani, plata celor 25 de pompieri, remunerați cu câte 1.300 de lei lunar, reprezenta 390.000 de lei anual. Autorul observa însă că, dincolo de cheltuielile cu personalul, erau necesare fonduri pentru materiale, pompe și alte dotări indispensabile.
În încheiere, propunerea sa a fost ca pompierii să beneficieze de o structură de comandă clară, de instruire permanentă și de o disciplină apropiată celei militare: „Pompierii trebuie să nu depindă de nimeni; ei trebuie să fie exercitați ostășește și disciplina e pentru pompieri, mai necesară ca oriunde. Ei nu pot fi la ordinele nimănui, decât numai a ofițerului comandant care îi instruiește, care e controlat de organele superioare militărești și care are răspunderea bunei funcționări.”
Reclama zilei: „Din cauza incendiului – Marele și cunoscutul Atelier de croitorie pariziană – Georgescu & Gavrilescu s-a mutat din clădirea distrusă de incendiu vis a vis pe strada Ștefan cel Mare no. 5 (proprietatea d-lui Șeitan). Onorata clientelă este rugată a ne încuraja și pe viitor ca și în trecut, asigurându-i atât de corectitudinea cât și de promptitudinea cu cari vor fi serviți”. (Dobrogea Jună, 1924)
Sursa foto: Darabanth Aukcioshaz, carte poștală de la sfârșitul secolului XIX
L.I.B.



























