Marea Britanie, Italia, Spania, Canada, America – şi lista poate continua – sunt pline de români “plecaţi de tot” din ţară. Şi-au clădit acolo noile lor vieţi, diferite de cele din România; în America s-au stabilit două cunoscute jurnaliste de la Constanţa; în Canada se află un inginer cu soţia şi cei doi copii, în Marea Britanie sunt atât de mulţi constănţeni pe care îi cunoaştem fiecare dintre noi încât ne e greu să stabilim care dintre poveşti să le prezentăm. Focus Press a stat de vorbă cu mai mulţi constănţeni care trăiesc acum în Anglia, pentru a înţelege ce i-a determinat să plece, de ce nu ar mai reveni în România şi cum se adaptează Brexit-ului – este sau nu o ameninţare pentru ei ieşirea UK din Uniunea Europeană?
Două poveşti ne-au atras atenţia în mod deosebit, mai cu seamă că este vorba despre două foste jurnaliste la Constanţa, aşadar discuţiile au venit ca de la sine: Andra (Seceleanu) Iliescu şi Corina Hrom.
“Numele meu este Corina şi am fost jurnalistă în Romania timp de 5 ani. M-am mutat în UK în 2015 după o îndelungată, zic eu, perioadă de gândire, aproape 1 an de zile, şi după ce am încercat să cântăresc bine motivele pentru care m-aş fi mutat într-o ţară străină. Eu nu am fost niciodată adepta migrării, ba dimpotrivă, până în 2014 aveam convingerea că nu o să părăsesc niciodată România şi că o să “mă descurc” şi acasă. Nu că nu m-aş fi descurcat, însă era doar atât, doar mî descurcam şi nu era de ajuns. Motivele pentru care am decis într-un final să plec din România sunt de fapt câteva la număr. Primul lucru care m-a făcut să iau această decizie este că la vremea aia logodnicul meu luase primul decizia să plece din România. La câteva luni de la plecarea lui am venit în vizită în Londra, mai vizitasem eu oraşe mari dar nici unul ca Londra. Ce mi-a plăcut, pe lângă grandoarea metropolei, au fost parcurile imense, libertatea pe care am simţit-o aici şi vizibil cu ochiul liber, oportunităţile pe care mi le-ar fi putut oferi un astfel de oraş într-o astfel de ţară, cu o super economie. Scurt, unul din motivele pentru care am lăsat România în urmă a fost logodnicul meu, actual soţ, iar un alt motiv ar fi diferenţele uriaşe de gândire şi posibilităţile pe care le oferă UK în comparaţie cu România”, ne-a explicat Corina (32 de ani).
“În decembrie 2014 am decis să îmi mut domiciliul în Londra şi în aprilie 2015 am şi făcut-o. Atunci încă nu ştiam toate motivele pe care le am acum să nu mă mai întorc acasă decât în vizită. Nu este vorba doar de bani, este vorba de mentalitatea oamenilor care deşi nu este perfectă nici aici, este totuşi mai deschisă decât în România. Nu m-aş întoarce acum acasă din cauza posibilităţilor limitate pe care le oferă România, din cauza birocraţiei şi a corupţiei, a nepotismului care s-a dezvoltat şi a cuprins ţara noastră ca o caracatiţă, dar şi din cauza preţurilor imense practicate la noi. Viaţa este scumpă şi la Londra, dar chiar şi aşa aici nu avem lipsuri şi nu calculăm fiecare bănuţ pentru fiecare factură şi zi rămasă până la următorul salariu. Deşi nu am crezut vreodată ca o să migrez, acum nu m-aş întoarce. Aici avem o viaţă normală, o viaţă care ne permite să trăim fără să avem grija zilei de mâine”, mai spune Corina.
La întrebările: şi dacă ar fi nevoită să revină în ţară? Cu ce se ocupă acum în UK, cum se descurcă cu banii? – Corina ne spune: „Sincer, îmi e teamă de gândul că ar trebui să mă întorc acasă, aşa că momentan varianta asta nu intră în calcul. Acum sunt Consultant Financiar la o companie britanică, iar uneori mai iau şi proiecte de PR, part time. Sorin, soţul meu, este IT-ist freelancer. Legat de salarii, nu vreau să dau cifre, dar veniturile sunt suficiente cât să ne permitem să plecăm într-un concediu şi să nu ne gândim la fiecare liră atunci când mergem la piaţă”.
BREXIT. „Am cunoştinte care au decis să-şi facă bagajele şi să se întoarcă acasă, dar fără să ştie de ce, fără un motiv plauzibil”
Cum e cu Brexit, vor fi nevoiţi străinii să plece, Corina Hrom ne spune: „Legat de Brexit s-a creat o isterie bazată mai mult pe dezinformarea media, aş spune eu, pentru că lucrurile nu sunt chiar atât de negre pentru cei ce locuiesc aici, în acest moment cel puţin. Am cunoştinte care au decis să-şi facă bagajele şi să se întoarcă acasă, dar fără să ştie de ce, fără un motiv plauzibil. Sunt, da, oameni speriaţi, dar fără o bază momentan, pentru că îmi e greu să cred că şi-au strâns toţi banii pentru care au venit aici şi pleacă acum, odată cu ieşirea UK-ului din UE. Economic, eu personal nu simt nici o schimbare. Oamenii care sunt deschişi la minte nu se sperie de Brexit. Şi-au facut deja planuri, şi-au luat case unii din ei, au aplicat sau aplică pentru cetăţenie şi se înrădăcinează, ca să zic aşa, aici”, conchide Corina.
“Când am încercat să ne punem pe picioare o mică afacere, ne-a îndoit ANAF-ul, care se întâmplă să îţi mai ia bani şi din greşeală. Ca să îi iei înapoi, ai de trecut prin toate încercările lui Făt Frumos”
La fel de determinată să rămână cu familia ei în Anglia este şi Andra S. Iliescu. Ea, soţul (fost jurnalist la Constanţa şi el) şi copilul s-au stabilit în Anglia, în Hinckley. Iar motivele plecării din România… “Mie, una, nu îmi lipsea nimic în România. Dar soţul, pentru a câştiga decent, trebuia să plecede acasă. Adică, când lucra în foraj, se ducea la sonde, pe unde săpau. Ca un exemplu, a lucrat aproape 1 an în Mediaş şi venea acasă vinerea, ca să plece înapoi duminica. Vlad a crescut cu tată de weekend. Nu e prea ok, nu? Apoi, când am încercat să ne punem pe picioare o mică afacere, ne-a îndoit ANAF-ul, care se întâmplă să îţi mai ia bani şi din greşeală. Ca să îi iei înapoi, ai de trecut prin toate încercările lui Făt Frumos. Cred că dacă vrei să pleci pe Lună este mai simplu de reuşit decât dacă vrei sa faci un ban cinstit în ţara aia. Iar bomboana de pe colivă a fost cand a ajuns fiul meu a ajuns la grădiniţă”, relatează Andra.
“L-am dat pe cel mic la o grădiniţă în limba engleză, pentru că acolo era sora mea educatoare. După 1 an, sora mea a plecat de acolo, şi nu tocmai în relaţii bune cu patroana. Mi s-a spus de la grădiniţă că asta nu îl afectează pe copil, că îl pot lăsa acolo în continuare. Ok, aşa că am platit taxa (1000 pe lună) şi a rămas. După încă un an, într-o zi de vara, am primit un mesaj pe whatsapp de la patroană, în care îmi spunea să nu-l mai îmbrac pe Vlad în hăinuţe noi pentru căse joacă cu ele. Asta, în condiţiile în care nu era prima oară, în 2 ani, când copilul avea hăinuîe noi pe el. Am înţeles înspre ce avea să ducă toată treaba şi temerea mi s-a confirmat când, la sfârşitul verii, m-a chemat să-mi spună că nu îl mai poate primi pe Vlad la grădi pentru că… suspans!… celelalte mămici nu sunt de acord cu astea deoarece, din moment ce sora mea plecase în condiţii nu tocmai bune, se temeau, chipurile, să nu se întoarcă… Ca să înţelegi: mămicile de acolo umblau în grup, iar la un moment dat o văzuseră într-un club, la 2 noaptea, în timpul ei liber, în concediu. Iar de aici a pornit scandalul. Asta m-a pus pe gânduri, am înţeles ce va urma la şcoală: noua modă cu copiii daţi la meditaţii începând cu clasele primare… Apoi, ce viitor avea copilul meu acolo? Nu era oare de datoria mea să încerc să îi ofer ceva mai bun? Pe scurt, am făcut pasul acesta, mai mult pentru Vlad. Şi am ales bine: Vlad e fericit că e tatăl lui acasă, şcoala e de vis…”, povesteşte Andra.
“Peisajele frumoase şi cei câţiva oameni de treabă din România nu pot oferi un viitor real uni copil”
“Oricum, concluzia este că nu era nimic bun la orizont pentru ţărişoara aceea. Iar peisajele frumoase şi cei câţiva oameni de treabă din România nu pot oferi un viitor real uni copil”, adaugă Andra.
Cum este cu Brexit? „Încep să umble pe la legi niţel, dar nimic de speriat. Este clar că vor să scape de „uscături”, dar cine nu ar vrea? Dar dacă munceşti şi îţi vezi de treaba ta, n-ai de ce te teme. Adică fără ajutor social şi alte pomeni de genul. Dacă eşti apt de muncă, munceşte. Ca şi recompensă e ok. Ca să ne înţelegem: noi nu am venit aici să ne îmbogăţim. Cine crede că poate face asta, se înşeală. Am venit să rămânem, să avem o viaţă normală, frumoasă, să fim împreună. Nu suferim să stăm în Londra, unde stăm noi e ca un fel de Valu la Constanţa. Doar că mai mare. Oamenii îţi zâmbesc pe stradă! Foarte ciudat pentru mine, la început. E linişte şi nu sunt foarte mulţi români aici”, conchide Andra povestea ei şi a familiei sale.
Mai este ceva de adăugat? Parcă te pune pe gânduri, iar alte cuvinte sunt de prisos…
Alexandra CUCU





























