Președintele Comunității Elene Elpis din Constanța, Anton-Traian Antoniadis, susține că personalul medical ar trebui testat zilnic în contextul pandemiei de coronavirus. Cu atât mai mult cu cât un asistent medical șef din Spitalul Județean a fost confirmat cu noul coronavirus, în prezent fiind internat la Spitalul de Boli Infecțioase.
„Este părerea mea (bineînțeles ca ne-specialist) în cazul asistentului-șef, dacă am înțeles bine, de la Secția Medicală din Spitalul Jududețean Constanța. Am fost sunat de un amic, din fericire, nepanicat care a fost internat săptămâna trecută chiar acolo, chiar în salonul de vis-a-vis de biroul dânsului. Știți, cred, foarte bine cu câți intră în contact un astfel de cadru medical, asistente, studenți, pacienți. Lăsând la o parte toate speculațiile, cred că cea mai bună prevenție o faci în linia I, adică tocmai în spitale, policlinici, unde este clar că este primul contact cu boala. De aceea cred că indiferent de costuri, indiferent de orice, aceste cadre ar trebui testate zilnic. Nu știu câte kit-uri trebuie, dar s-ar putea să fie cea mai bună prevenție. Nu mai vorbim de măsurile poate banale, mănuși, măști pe care ar trebui să le poarte. Nu știu dacă am dreptate sau nu, dar cadrele medicale sunt avangarda, sunt linia întâi în ceea ce privește și riscul și tratarea bolii, deci ar trebui făcut orice, indiferent de costuri, de implicații. Nu poți să fii primul, să fii în linia întâi fără armă. Părerea mea!”, susține președintele Comunității Elene.

Facem precizarea că județul Constanța dispune de 120 de teste în condițiile în care Spitalul Județean funcționează cu peste 2900 de angajați. Reamintim faptul că un asistent medical din spital a fost confirmat cu noul coronavirus. Testările în cazul soției au ieșit negative. În cazul asistentului medical, Direcția de Sănătate Publică face anchetă epidemiologică.
Iată ce spune medicul infecționist Andreea Căpățână despre pandemia de coronavirus:
„Sunt medic infecţionist de peste 20 de ani, văd zilnic pacienţi bolnavi. Am lucrat în spitale mici şi în zonele cele mai sărace ale Africii. HIV/SIDA, hepatită, tuberculoză, SARS, rujeolă, pojar, pertussis, difterie… puţine sunt bolile la care nu m-am expus. Cu excepţia SARS, restul problemelor nu m-au afectat, nu m-au făcut să mă simt vulnerabil, speriat sau copleşit.
Nu mi-e teamă de COVID-19. Mai degrabă sunt îngrijorat de implicaţiile pe care le va avea această epidemie care se extinde rapid în toată lumea. Sunt, pe bună dreptate, îngrijorat în privinţa persoanelor vârstnice, cu o stare de sănătate fragilă, care au cel mai mult de suferit. Dar nu şi de COVID-19!
Teama mea cea mai mare este reprezentată de valul de panică şi frică ce a pus stăpânire pe societate, oameni care îşi fac provizii haotic, în cantităţi ridicol de mari, ca şi cum s-ar retrage într-un buncăr antiatomic într-o lume postapocaliptică.
Mi-e teamă că măştile N95 furate din spitale şi din alte unităţi medicale de urgenţă, unde chiar erau necesare, de care personalul medical avea cea mai mare nevoie, sunt acum purtate ca o fiţă, în cafenele, aeroporturi, malluri, perpetuând astfel starea de panică, de frică, de suspiciune faţă de alţi oameni.
Mi-e teamă că spitalele noastre vor fi asaltate de oameni care „cred că sunt în regulă, nu sunt infectaţi, nu au simptome”, dar s-au gândit să vină la un control, pentru că nu se ştie niciodată”… în timp ce bolnavii cu emfizem pulmonar, pneumonie, atac cerebral şi insuficienţă cardiacă vor plăti preţul timpului pierdut în Urgenţe de către medici, căutând cai verzi pe pereţi.
Mi-e teamă că restricţiile de călătorie vor fi atât de drastice încât familiile nu se vor mai reuni cu ocazia unei nunţi, înmormântări etc.
Mi-e teamă că panica va duce la prăbuşirea economiei, la falimentul multor afaceri şi, în final, totul va culmina cu recesiune globală.
Dar de ce mi-e teamă cel mai tare este mesajul pe care li-l transmitem copiilor noştri puşi în faţa unei ameninţări. În loc să îi învăţăm să fie raţionali, altruişti, empatici, le spunem să fie suspicioşi, să se teamă, să fie defensivi şi interesaţi doar de propriul lor bine.
COVID-19 nu este nici pe departe o criză pe cale să se fi răsuflat. Nici pe departe. Vom avea toţi un prieten, un membru al familiei infectat la un moment dat. Aşteptaţi-vă la asta, fiţi pregătiţi, nu vă culcaţi pe-o ureche crezând că vouă nu vi se poate întâmpla.
Adevărul este că acest virus nu face atât de mult rău. Însă comportamentul nostru şi atitudinea de tip „să-mi fie mie bine” se pot dovedi dezastruoase.
Vă implor! Temperaţi-vă frica nejustificată, nu vă panicaţi, dar educaţi-vă mental în sensul de a fi pregătiţi pentru orice. Acum avem ocazia să învăţăm, toţi, de la mic la mare, ce înseamnă igiena corectă şi ce importanţă are aceasta în prevenirea bolilor contagioase.
Să fim uniţi în această provocare, să arătăm compasiune faţă de ceilalţi, să fim răbdători şi, mai presus de toate, să căutăm mereu adevărul, să analizăm faptele şi să ne informăm din surse corecte, să nu mai dăm atenţie speculaţiilor şi mesajelor catastrofice.
Fapte, nu frică. Mâini curate. Inimi deschise.
Copiii noştri ne vor mulţumi pentru asta!”
Citiți și:
A.V.



























