Surse din interiorul Curții Constituționale descriu o dispută fără precedent legată de motivarea deciziei prin care legea privind pensiile de serviciu ale magistraților a fost declarată neconstituțională, transmite știripesurse.ro.
Potrivit acestor relatări, paragrafele 191–220 ar fi fost introduse în documentul final fără acordul celor cinci judecători care au format majoritatea ce a votat soluția de neconstituționalitate extrinsecă. Judecătorii ar fi aflat conținutul final abia după publicare, susțin aceleași surse, și ar fi fost „șocați” de apariția unor considerente care ating fondul, în condițiile în care soluția s-a întemeiat exclusiv pe lipsa avizului CSM.
Fragmentele contestate ar fi cele care discută, în termeni generali, urgența bugetară, raportarea la PNRR și marja de apreciere a legiuitorului în materia pensiilor de serviciu, teme invocate politic ulterior ca o „validare” pe fond a proiectului guvernamental.
În urma publicării, mesaje oficiale și comentarii publice au susținut că „CCR a spus că legea e în regulă, lipsește doar avizul CSM”, interpretare pe care judecătorii majoritari o consideră eronată și rezultatul acelor pasaje neasumate. Decizia majoritară a fost pronunțată de judecătorii Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Bogdan Licu, Mihai Busuioc și Mihaela Cochină. Gheorghe Stan a semnat o opinie concurentă la aceeași soluție. Opinia separată a fost semnată de Simina Tănăsescu (președinta CCR), Iulia Scântei, Csaba Asztalos și Dacian Dragoș.
Erată cerută, erată abandonată
Judecătorii din majoritate ar fi cerut emiterea unei erate pentru îndreptarea unei „erori materiale” și republicarea deciziei în forma agreată, fără paragrafele contestate. Între timp, în presă au apărut atacuri concertate la adresa judecătoarei Mihaela Cochină, care a înclinat balanța la vot împotriva legii, pe tema locuinței de serviciu. Aceleași surse susțin că, după aceste episoade, judecătoarea nu ar mai fi susținut rectificarea, alăturându-se celor patru colegi din minoritate, astfel încât decizia a rămas neschimbată.
Relatările indică două zile de tensiuni în interiorul Curții, cu acuzații, replici dure și chiar amenințări cu plângeri penale, pe fondul conflictului privind forma motivării. În centrul controverselor ar fi atribuirea paternității unor pasaje judecătoarei Laura-Iliana Scântei, despre care interlocutorii noștri spun că ar fi apropiată de premierul Bolojan, alături de care a apărut și la evenimentul recent de la Catedrala Neamului. De asemenea,sursele vorbesc existența unor presiuni politice pentru urgentarea motivării, respectiv o grăbire a calendarului intern.
Ce spune decizia și unde s-au aprins spiritele
Decizia Curții a anulat legea în ansamblu pe temeiul extrinsec al nerespectării procedurii de avizare la CSM, calificată ca garanție cu valență constituțională a independenței justiției. Considerentele detaliate pe această zonă au vizat solicitarea prematură a avizului, imposibilitatea comprimării termenului de 30 de zile și afectarea rolului CSM, concluzii din care a decurs respingerea actului normativ înainte de intrarea sa în vigoare. Pasajele contestate sunt cele care, deși neinfluențând dispozitivul, schițează la nivel de principiu o compatibilitate a procedurii de angajare a răspunderii Guvernului cu Constituția și o justificare macro a „recalibrărilor” în sistemul pensiilor de serviciu.
Această includere a alimentat interpretări politice potrivit cărora legea ar fi „bună pe fond” și ar fi căzut doar dintr-o eroare procedurală, interpretări pe care o parte a judecătorilor le contestă ferm. Faptul că decizia nu intră în analiza detaliată a fondului nu echivalează cu o validare, iar orice viitoare inițiativă trebuie să treacă de un control de constituționalitate integral, nu doar de procedura avizului. Până la un anunț oficial din partea Curții, situația rămâne blocată între versiuni ireconciliabile despre drumul parcurs de motivare până la publicare.
Cum s-a ajuns aici: legea, adoptarea și opoziția din magistratură
Legea privind modificarea pensiilor de serviciu ale magistraților a fost adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului, mișcare contestată de Înalta Curte și de organizațiile profesionale. În paralel, în sistemul judiciar au avut loc adunări generale, proteste și poziții publice critice față de schimbarea condițiilor de pensionare, a formulei de calcul și a plafonării, cu accent pe riscul afectării independenței justiției și pe instabilitatea normativă. Sesizarea ÎCCJ a împletit aceste critici cu atacuri la procedură, invocând încălcarea rolului CSM în circuitul de avizare.
În motivarea publicată, Curtea a reținut temeinicia exclusiv a motivelor extrinseci legate de aviz și a anulat legea în ansamblu, fără a tranșa criticile intrinseci privind cuantumul, vârsta și vechimea sau presupusa discriminare dintre generații de magistrați. Din acest hiatus s-a născut disputa de acum. Unii actori politici invocă paragrafele 191–220 pentru a susține că fondul ar fi, în linii mari, compatibil cu Constituția. O parte dintre judecătorii majoritari susțin, potrivit surselor, că acele pasaje nu le aparțin sau nu au fost agreate, iar controlul de fond rămâne deschis pentru o eventuală viitoare lege.
Ce urmează
Solicitarea de erată, abandonată între timp, lasă în picioare forma actuală a motivării, însoțită de o criză de încredere între judecători, alimentată de suspiciuni privind circuitul intern al documentului. Dincolo de conflictele de culise, efectul practic rămâne același, legea nu intră în vigoare, iar puterea executivă este obligată, dacă revine cu un nou proiect, să parcurgă procedura de avizare la CSM în condițiile stabilite de Curte.
Paragrafele care ar fi fost introduse „pe șest” în motivare nu pot fi invocate ca jurisprudență a Curții în cazul unei viitoare analize pe fond a unui nou proiect.
D.A.
