Există oameni care nu calcă pur și simplu pe pământ, ci par că plutesc peste el. Oameni care își spun poveștile nu prin cuvinte, ci prin mișcări, priviri și tăceri. Unul dintre acești oameni este Cristian Preda, balerin al Operei Naționale din Iași, un artist care a făcut din dans nu doar o profesie, ci o formă de existență.
Cristian Preda trăiește în ritmul pașilor de scenă, respiră prin coregrafii și se redescoperă cu fiecare rol. Cu o disciplină riguroasă și o sensibilitate rară, el a reușit să transforme o copilărie începută sub semnul exigenței în maturitatea unui artist complet, capabil să aducă pe scenă farmecul clasic și emoția autentică a baletului.
Într-o lume în care totul pare să se consume repede, Cristian rămâne un reper al perseverenței și al eleganței. Pentru el, baletul nu este doar artă, ci un mod de a trăi frumos, de a rămâne fidel pasiunii și de a inspira prin exemplu. „Baletul îmi oferă totul, sufletește”, spune el cu o sinceritate care nu lasă loc îndoielii.
Recent, publicul constănțean l-a putut vedea în „Lacul lebedelor” un spectacol de o frumusețe clasică atemporală, parte a unui turneu național care a reconfirmat valoarea și puterea baletului românesc. Cu zâmbetul său luminos și energia sa debordantă, Cristian Preda a cucerit sala, transformând seara într-un adevărat moment de grație.
În spatele aplauzelor se ascund însă ore nesfârșite de repetiții, durere, efort și luptă cu propriile limite, dar Cristian nu se plânge. Pentru el, scena este acasă, iar publicul acel combustibil care îl face să continue. Este genul de artist care nu urmărește perfecțiunea pentru aplauze, ci pentru liniștea de după cortină, când știe că a dăruit totul.
Despre echilibru, emoție, artă, disciplină și curaj, într-un dialog sincer cu unul dintre cei mai dedicați balerini ai generației sale: Cristian Preda, un nume care, prin fiecare pas, rescrie eleganța baletului românesc.
Cu o carieră construită pe muncă, devotament și pasiune, Cristi a mărturisit, în cadrul unui interviu Focus Press, cu sinceritate despre drumul anevoios al unui dansator profesionist, despre emoție, disciplină, sacrificiu și bucuria pură de a fi pe scenă.
Într-o conversație rafinată și plină de reflecție, descoperim nu doar un artist, ci un om pentru care baletul este o formă de viață. Așadar, baletul rămâne o artă complexă, vie, care continuă să inspire și să fascineze generații, în ciuda provocărilor și a trecerii timpului.
Reporter: Discutăm astăzi despre artă, emoție și devotament. Cristi, spune-ne, cum te-ai simțit aici, la Constanța?
Cristian Preda: Mă bucur că am revenit pe scena Casei de Cultură din Constanța. Publicul constănțean ne primește de fiecare dată cu multă căldură, mai ales când este vorba despre balet. Există o deschidere reală către această artă și sperăm să revenim, de ce nu, și anul viitor.
Reporter: Ce impact crezi că au astfel de spectacole asupra publicului, în special asupra tinerilor și copiilor?
Cristian Preda: Este foarte important, pentru că baletul clasic nu trece printr-o perioadă foarte bună, mai ales în această regiune. Din păcate, la Teatrul „Oleg Danovski” nu se mai susțin atât de multe spectacole de balet, iar această lipsă se simte. Sper ca astfel de evenimente să lase ceva în urmă, să inspire cât mai mulți tineri și copii să-și dorească să pășească pe urmele acestei profesii.
Reporter: Spune-ne despre rolul tău. Ce personaj ai interpretat în „Lacul lebedelor” și cum te-ai pregătit?
Cristian Preda: Am interpretat rolul bufonului. M-am pregătit intens, pentru că este unul dintre rolurile cele mai jucate și, totodată, sunt responsabil de buna dispoziție din scenă. Este un rol foarte îndrăgit de public, plin de energie și umor. Aș putea spune că este cel mai „spumos” rol al spectacolului.
Reporter: Cum gestionezi emoțiile înainte de fiecare reprezentație?
Cristian Preda: Emoțiile există, dar reușesc să le controlez destul de bine. Cred că experiența joacă un rol esențial. Cu cât înaintezi în carieră și participi la mai multe spectacole, emoțiile devin mai ușor de gestionat. Le transformi în energie pozitivă.
Reporter: Care a fost cel mai dificil aspect al rolului tău și cum l-ai depășit?
Cristian Preda: Partea tehnică este, fără îndoială, cea mai dificilă. Însă, prin exercițiu constant și disciplină, ajungi să o stăpânești. Experiența te ajută să îmbini tehnica cu expresivitatea artistică, iar atunci rolul prinde viață cu adevărat.
Reporter: De ce ai ales baletul și ce te motivează să continui această carieră?
Cristian Preda: Sincer, baletul nu a fost o alegere conștientă la început. Am început la vârsta de nouă ani, la dorința părinților. Însă, pe măsură ce am crescut, am descoperit cât de profundă este această artă. Baletul îți hrănește sufletul. Nu este o profesie care să aducă mari beneficii materiale, dar oferă o împlinire interioară uriașă.
Reporter: Ai început baletul la o vârstă fragedă. Care sunt principalele provocări în viața unui balerin profesionist?
Cristian Preda: Sunt multe provocări, atât fizice, cât și mentale. Cel mai important este să nu renunți. Baletul este o formă de viață, nu doar o profesie. Atunci când faci totul din pasiune, obstacolele devin doar etape firești în drumul tău artistic.
Reporter: Cum reușești să menții echilibrul între repetiții, spectacole și viața personală?
Cristian Preda: Baletul face parte din viața mea. Nu pot separa repetițiile sau spectacolele de existența mea zilnică. A devenit o normalitate să fiu zilnic în sala de balet sau pe scenă. Este ritmul meu firesc de viață.
Reporter: Care este mottoul după care te ghidezi?
Cristian Preda: Cred în muncă și perseverență. Sunt un om ambițios și consider că trebuie să muncești mult ca să reușești în viață, mai ales în artă, unde succesul vine doar prin dăruire totală.
Reporter: Cum vezi dansul clasic astăzi și unde se situează România din acest punct de vedere?
Cristian Preda: Este un subiect delicat. În România, dansul clasic are nevoie de o rafinare și o reînnoire a producțiilor. Repertoriul rămâne, în mare parte, același, iar spectacolele trebuie îmbunătățite. În străinătate, în special în vestul Europei, nivelul este mult mai ridicat, atât din punct de vedere tehnic, cât și vizual. Și dansul contemporan sau modern este aproape inexistent la noi, ceea ce este păcat.
Reporter: Cât de aproape este România de standardele internaționale?
Cristian Preda: Aș spune, estimativ, cam la 50%. Un spectacol de balet clasic presupune investiții mari în costume, decoruri, coregrafie, promovare. Avem nevoie de mai multe resurse și de o viziune artistică mai amplă.
Reporter: Dincolo de finanțare, ce altceva ne lipsește?
Cristian Preda: Infrastructura, în primul rând. Bucureștiul stă bine la acest capitol, dar alte orașe precum Constanța, Iași, Cluj sau Timișoara au încă nevoie de sprijin și dezvoltare. Există mult potențial, dar și mult loc de mai bine.
Reporter: Acest turneu a scos în evidență și vulnerabilitățile sistemului artistic?
Cristian Preda: Da, cred că da. Dar în același timp a arătat și potențialul uriaș pe care îl avem. Suntem într-o continuă mișcare și progres, însă avem nevoie permanentă de îmbunătățiri și de deschidere către nou.
Reporter: Ce mesaj ai pentru tinerii care visează la o carieră în balet?
Cristian Preda: Să aibă încredere în ei. Observ adesea la tineri o lipsă de curaj și de încredere. Baletul cere multe ore de muncă, disciplină și determinare, dar merită. Este nevoie de un curaj aproape inconștient, dar și de o dragoste reală pentru artă.
Reporter: Cum te-a schimbat baletul?
Cristian Preda: M-a schimbat în bine. Baletul îmi oferă totul: echilibru, emoție, sens. Este tot ce îmi doresc sufletește și cred că asta ar trebui să conteze cel mai mult pentru orice artist: să fie fericit cu ceea ce face.
Reporter: Cristi, te felicităm! Îți dorim mult succes în continuare și să strălucești la fel ca în această seară, la toate turneele viitoare!
Cristian Preda: Mulțumesc frumos!
A consemnat Alexandra VASILE
