Biserica „Naşterea Maicii Domnului” poartă amprenta a peste 100 de ani de rugăciune şi istorie. Este o biserică de referință a orașului Murfatlar, care a rezistat celor două războaie mondiale, dar şi a cutremurelor din 1940 și 1977. Ce s-a întâmplat cu turla bisericii? În urma unui cutremur, cupola bisericii a căzut în totalitate. De asemenea, tabla bisericii, fiind toată din zinc, a fost ciuruită în timpul celor două războaie mondiale. Vrednicul părinte Ioan Tobă, care slujea aici, a schimbat tabla bisericii în totalitate. În timpul celor două războaie mondiale oamenii care au mai rămas în Murfatlar s-au ascuns de frică în biserică, lăcaşul de cult devenind adăpost pentru ei.
Biserica “Nașterea Maicii Domnului” a fost ctitorită în anul 1906, când se sărbatoreau 40 de ani de la alipirea Dobrogei la țară mamă, în urma războiului de independență din anul 1877. Construcția bisericii a început în anul 1903, construită cu turle înalte după planul arhitectului D. Bănescu, pictorul pentru catapeteasmă C. Bobie, iar pentru pereți Petru Serafim. S-a lucrat timp de 3 ani la biserică, fiind realizată în formă de corabie, simbolizând Corabia lui Noe (care a salvat omenirea de la potop), îmbinată cu forma de cruce a Mântuitorului Isus Hristos. A fost sfinţită în anul 1906 de către Episcopul Pimen al Dunării de Jos.
Biserica a fost decretată monument istoric în anul 2004, prin ordin dat de ministrul Cultelor. Hramul bisericii este sărbătorit pe 8 septembrie, în ziua nașterii Sfintei Mării. Recent s-a descoperit că mozaicul din biserică este unic în ţară. Tot aici există şi două cruci pe pardoseală, una aflată în zona altarului şi alta la intrarea în biserică. Crucile sunt acoperite de o traversă tocmai pentru a nu le călca oamenii în picioare şi pentru a nu defăima semnul Sfintei Cruci. Intrarea în biserică este una spectaculoasă. Are patru coloane care se aseamănă cu stilul brâncovenesc. În zona Dobrogei sunt puţine biserici făcute din piatră. Pictura şi mozaicul sunt unice în Dobrogea.
Lăcaşul de cult ortodox este construit din piatră adusă din cariera de la Adamclisi, dar şi din piatră de calcar din oraşul Murfatlar. Biserica suferă în prezent din cauza interperiilor şi a schimbărilor climatice. Piatra a început să se macine, uşor-uşor, în exterior, iar în interior pictura a început să cadă.
Arhiepiscopia Tomisului a inclus biserica într-un program de reabilitare. Asta însemnând să fie refăcută pictura în totalitate, clopotniţa, acoperişul, iar curtea va fi reamenajată. Cel mai probabil se va recurge la fonduri europene. O echipă de experţi este aşteptată în perioada următoare să evalueze biserica, dosarul va fi înaintat la Ministerul Cultelor, pentru a fi avizat, iar apoi va intra în procesul de reabilitare. Toate aceste proceduri vor dura 2-3 ani.
Ce costuri implică operațiunea de salvare a monumentului istoric? Răspunsul l-am aflat chiar de la preotul Alexandru Gabriel Lupaşcu, parohul Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Murfatlar. Preotul a dorit să ne împărtăşească, în cadrul unui interviu Focus Press, toate proiectele minunate pe care le face, pentru că în parohia sa faptele vorbesc. Parohul a reuşit să menţină această comunitate unită. Vrednic păstor, apropiat de credincioşii săi, în decursul unui an de când a preluat parohia, preotul Alexandru Gabriel Lupaşcu a realizat activităţi misionar-sociale pentru familiile defavorizate, a înfiinţat corul „Noii ostaşi ai lui Hristos”, iniţiază copiii în arta iconografiei şi va duce la bun sfârşit şi alte proiecte benefice pentru comunitate.
Preotul Alexandru Gabriel Lupaşcu, parohul Bisericii „Naşterea Maicii Domnului” din Murfatlar 
Reporter: Părinte Lupașcu, când și unde v-ați născut?
Preotul Alexandru Gabriel Lupaşcu: M-am născut în oraşul Piatra Neamţ, în anul 1994, în data de 3 februarie.
Rep.: Ați avut pe cineva din înaintași preoți?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Nu! Nu am avut pe absolut nimeni.
„Mirosul de tămâie din biserică şi frumuseţea veşmintelor m-au atras”
Rep.: De unde această chemare a sufletului dumneavoastră către preoție? Cum a pornit totul?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Această chemare a pornit din faptul că părinţii mei adoptivi m-au dus într-o zi la biserică, într-o zi de duminică. Acel miros puternic de tămâie din biserică şi frumuseţea veşmintelor m-au atras. Acest lucru a făcut ca eu, duminică de duminică, să merg la biserică şi să fiu nelipsit. De acolo, uşor-uşor, am căpătat această dragoste către biserică şi faţă de Dumnezeu.
„Părinţii m-au îndreptat către biserică involuntar. Dumnezeu a lucrat foarte mult în viaţa mea”
Red.: Care a fost prima dumneavoastră întâlnire cu Dumnezeu? Când v-aţi dat seama că aceasta vă este menirea și de ce Constanța?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Aceasta a fost prima mea întâlnire cu Dumnezeu în biserică şi în momentul când am descoperit părinţii. Părinţii adoptivi, nu părinţii mei naturali. Când am descoperit părinţii, l-am descoperit pe Dumnezeu cu adevărat. Părinţii m-au îndreptat către biserică. Nu cu forţa. Au făcut-o involuntar. Dar m-au dus la biserică să cunosc şi eu ce înseamnă credinţa, Dumnezeu, biserica. Iată că, astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu, dorinţa asta puternică de a ajunge preot, un vis al meu de mic copil a fost realizat. Dumnezeu a lucrat foarte mult în viaţa mea. A mea personală, a familiei. Dumnezeu şi-a spus cuvântul. Am ajuns la Constanţa datorită Înalt Prea Sfinţitului Părinte Teodosie, un Arhipăstor blând, bun, rugător, îndemnat şi de dirigintele meu din seminarul de la Piatra Neamţ, să vin aici să fac studiile. Iată că am respectat cele spuse şi astăzi mi s-a îndeplinit visul.
Red.: Este necesar să adăugăm faptul că aici aţi absolvit Facultatea de Teologie, cât şi masterul.
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: La Constanţa am făcut facultatea, masterul şi acum urmez Şcoala Doctorală de Teologie.
„Ceea ce contează este faptul că toţi trăim în armonie”
Rep.: În ce an aţi venit ca preot paroh în orașul Murfatlar şi câți enoriași ortodocși aveți în parohie?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Aici am fost instalat anul trecut, în 2020, la 1 ianuarie. Am fost hirotonit în dreapta preoţie în 2019, pe 29 decembrie. O bucurie mare a fost. Am aflat în prima zi de Crăciun că pe data de 29 decembrie voi fi hirotonit preot şi că voi fi pus păstor în acelaşi timp în această parohie. Parohia noastră nu este una foarte mare. Are undeva la 1.700 de familii, dar printre acestea se află şi alte etnii religioase. Avem şi turci şi martorii lui Iehova şi penticostali şi baptişti. Ceea ce contează este faptul că toţi trăim în armonie. Contează acest lucru foarte mult, pentru noi, societatea, să trăim în armonie.
„Eu am venit cu gândul să rămân şi să fac ceva pentru enoriaşi şi pentru societatea în care locuiesc”
Rep.: Cum v-a primit comunitatea şi cum aţi perceput-o în acel moment în care aţi preluat parohia?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Comunitatea orecum, la început, văzându-mă mai tânăr, era puţin poate mai gânditoare la faptul că nu voi avea experienţa necesară preoţiei şi nu voi putea fi pe măsura aşteptărilor. În această parohie au fost preoţi care au stat ani de-a rândul, cum este părintele Aurel Lupu, 37 de ani de slujire. Această parohie a fost oarecum trecută, dacă pot să spun aşa, de preoţi şi nu au rămas. Au venit câţiva ani, au stat şi au plecat. Eu am venit cu gândul să rămân şi să fac ceva pentru enoriaşi şi pentru societatea în care locuiesc.
Rep.: Cum vi se pare relaţia tinerilor din ziua de astăzi cu biserica? Vin în acest locaş de cult? Se roagă? Vă cer ajutorul?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: În general când vorbim de relaţia tinerilor cu biserica este una aşa mai depărtată din cauza faptului că nici educaţia de acasă nu a contribuit foarte mult la acest lucru. Eu, în Murfatlar, ca preot, mi-am propus să mă apropii foarte mult de tineri. Mi-am propus să ies înaintea tinerilor. Acest lucru ne îndeamnă şi biserica şi Hristos. Chiar Hristos spune “Lăsaţi copiii să vină la mine că acestora este împărăţia cerurilor”. Acest lucru trebuie să fac şi eu, să ies înaintea lor, să fiu mereu cu braţele deschise, să-i primim cu bucurie şi să-i învăţăm cele morale şi cele religioase ale biserici.
„Ne-am chinuit sâmbătă de sâmbătă să facem activități”
Rep.: Ce ne puteți spune despre acest an dificil? Ca păstor sufletesc în această parohie ați reușit să faceți sărbătorile mai frumoase familiilor defavorizate şi n-au fost puţine. Le-ați oferit alimente, ați reuşit să înființaţi corul ,,Noii ostași ai lui Hristos“, inițiați copiii în arta iconografiei. Ce alte proiecte benefice pregătiți pentru comunitate?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Anul acesta a fost un an mai cu probleme, din cauza pandemiei de COVID. Bunul Dumnezeu a avut grijă ca să ne inspire, atât pe mine, cât şi pe cei cu care colaborez, să înfiinţăm acest cor de copii “Noii ostaşi ai lui Hristos”. Termenul de „Noii ostaşi ai lui Hristos” l-am folosit tocmai pentru că dorim să organizăm o nouă armată a lui Hristos. Ne gândim la bătrâni că mâine-poimâine ne vor părăsi și bisericile se vor goli și automat bisericile vor trebui umplute cu tineret. Ei sunt baza de mâine în care trebuie să ne punem speranța și nădejdea și automat trebuie să ieșim în întâmpinarea lor. Acest lucru l-am făcut și eu și ceilalți care conlucrează cu mine. Pandemia nu prea ne-a dat posibilitate să facem așa multe slujbe, nici activități. Părinții și-au dat acordul pentru copii să facem activități în această biserică. Ne-am chinuit sâmbătă de sâmbătă să facem activități. Părinții au semnat niște acorduri de colaborare cu noi și am continuat să facem activități. De Crăciun, de Paște și nu numai, am căutat cu acești copii să mergem și să facem fapte bune. Să învățăm ce este milostenia. Să învățăm ce este binele. Am mers în fermele 1,2 și 4 din Murfatlar, unde am găsit familii defavorizate. Am mers cu copiii, „Noii ostași ai lui Hristos”, și i-am pus pe fiecare în parte să dea cu mâna lui câte un dar celor defavorizați. Copiii au văzut ce înseamnă ca altul să nu aibă. Acest lucru eu sper că l-au învățat copiii noștri. Ei își doresc să mai facă acest lucru în continuare și noi îl vom face atâta timp cât vom avea susținere și din exteriorul parohiei. Am avut colaborare și cu părintele Cătălin Moroșan, de la Parohia „Sf. Ștefan” din Constanța, căruia îi mulțumesc. Avem în continuare proiecte de colaborare și cu o casă de copii din Constanța. Proiecte sunt, Dumnezeu să ne ajute să le ducem la îndeplinire.
„Sfânta carte ne spune că vom trăi vremuri apocaliptice și putem spune că vremurile deja au început. Tot cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece peste ele”
Rep.: Planeta este aproape blocată de o molimă, iar asta ni se întâmplă în plină epocă a tehnologiei foarte avansate. Avem explicația, parțială, din punct de vedere al științei, dar din punct de vedere al credinței putem vorbi despre vreo explicație, părinte Lupașcu?
Pr. Alexandru Gabriel Lupașcu: Este o explicație. Dacă noi considerăm că planeta este blocată, nu trebuie și noi, ca și creștini, să ne blocăm. Pandemia a pus puțin stăpânire pe noi. A căutat puțin să ne sperie. Lumea, într-adevăr, a trecut printr-o panică foarte urâtă. Noi, preoții, am căutat să ajutăm lumea să trecem peste această panică. Am căutat să-i informăm și noi despre cele necesare, despre pandemie. Am căutat să scoatem frica din inimile lor, pentru că frica este dușmanul nr. 1 al omului. Acest lucru i-a făcut pe oameni să nu mai vină nici la biserică de teama de a nu se îmbolnăvi. Cu nădejde, cu speranță și cu rugăciune ne-a apropiat Dumnezeu din nou de biserică. Sperăm să trecem și peste acest val de pandemie și peste aceste vremuri grele. Și sfânta carte ne spune că vom trăi vremuri apocaliptice și putem spune că vremurile deja au început. Tot cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece peste aceste vremuri.
„Dumnezeu este bunătate, răbdare, ne învață să facem fapte bune și în niciun caz să ne urâm aproapele”
Rep.: Sunt oameni care s-au vindecat de COVID, dar sunt și oameni care au murit de COVID. Dar de ură, prejudecăţi şi indiferenţă faţă de aproapele nostru cum putem să ne vindecăm?
Pr. Alexandru Gabriel Lupașcu: Ne putem vindeca cu rugăciune. Putem da răul la o parte. Putem da invidia la o parte şi dușmănia, dacă îl avem pe Dumnezeu cu noi. Atâta timp cât îl avem pe Dumnezeu cu noi, nu putem urî. Nu putem vorbi urât atâta timp cât suntem de partea lui Dumnezeu. Cu cât ne apropiem de Dumnezeu, toate acestea dispar. Dumnezeu este bunătate, răbdare, ne învață să facem fapte bune și în niciun caz să ne urâm aproapele. Din contră, pentru cel aflat în necaz, în suferinţă şi noi trebuie să ne întristăm. Pentru cel care se bucură trebuie să ne bucurăm şi noi pentru bucuria lui. Trebuie să ne facem părtaşi la absolut tot ce mişcă în jurul nostru. Trebuie să ne facem părtaşi atât la bucuria celui din jurul nostru, cât şi la tristeţea celui din jurul nostru. Nu să fie opus. De aceea, Bunul Dumnezeu ne îndeamnă să fim buni unii cu alţii şi să ne iubim unii cu alţii ca într-un gând cu toţii să mărturisim adevărul de credinţă.
„Trăirea asta haotică, fără Dumnezeu, fără a şti cine suntem noi ca indivizi, ne face să fim răi unii cu alţii”
Rep.: Ce lecție credeți că suntem puși să învățăm din această criză prin care trecem cu toții și care ne-a bulversat complet viețile? Simțiți o tendință mai acută de desacralizare a lumii?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: N-aş putea spune că este o desacralizare. Pot spune că oarecum trebuie să revenim cu picioarele pe pământ. Lumea deja trăia parcă haotic. Trăirea asta haotică, fără Dumnezeu, fără a şti cine suntem noi ca indivizi, ne face să fim răi unii cu alţii. Ne face să uităm de noi înşine. Ne face să uităm de cel în necaz. Ne face să uităm de alte ţări, care într-adevăr au nevoie de ajutor, de alte popoare care suferă din cauza unor molimi, foamete şi alte atrocităţi. Şi trăirea asta haotică a noastră ne-a adus în acest prag al acestei crize, pandemie şi frică şi tot ce ne încarcă negativ. Căutăm să facem în aşa fel atât noi ca şi biserică, ca şi preoţi, ca şi duhovnici, să-i întărim pe cei din jurul nostru. Să-i încurajăm pe oameni să meargă mai departe şi să înveţe ceva din această pandemie, să fie o lecţie de viaţă pentru ei şi oarecum să-şi schimbe comportamentul. Să fie mult mai atenţi cu ei şi cu cei din jurul lor.
„Nimic nu există de la noi dacă Dumnezeu nu vrea. Totul se face cu voia lui Dumnezeu”
Rep.: Ce le-ați spune celor care L-au pierdut sau sunt supărați pe Dumnezeu? Care ar fi calea spre întoarcere?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: N-aş crede că sunt oameni pierduţi. Nimeni nu este pierdut. Atâta timp cât trăim pe acest pământ cu siguranţă nu suntem pierduţi. Dacă într-adevăr Dumnezeu ne-ar fi pierdut şi ar fi vrut Dumnezeu să ne piardă. nu mai eram astăzi niciunul. Faptul că vrem sau nu vrem să recunoaştem, Dumnezeu există. Nu putem spune că Dumnezeu nu există şi că totul este de la noi înşine. Nimic nu există de la noi dacă Dumnezeu nu vrea. Totul se face cu voia lui Dumnezeu. Absolut totul. Celor care cred că fac de la sine însuşi totul, nu pot să spun decât că rătăcesc. Cei care nu rătăcesc sunt îndemnaţi să-i ajute pe cei care rătăcesc. La fel ca păstorul care îşi pierde din acele 100 de oi o oaie şi o caută să o aducă în turmă. Aşa şi noi. Trebuie să ieşim în întâmpinarea oii rătăcite şi să o aducem înapoi în turmă şi să ne bucurăm cu toţii.
„Impactul de a sluji fără oameni în biserică a fost unul destul de puternic. Îl voi ţine minte toată viaţa”
Rep.: Cât de dificil v-a fost să slujiţi fără enoriaşi în biserică?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Putem spune că pentru mine, pentru prima dată, ca şi preot, impactul de a sluji fără oameni în biserică a fost unul destul de puternic. Îl voi ţine minte toată viaţa. Şi primul meu Paşte a fost fără credincioşi în biserică. La Înviere am cântat „Hristos a Înviat” singur, în biserică. Mult mai mare este bucuria când auzi 1.000 de oameni „Hristos a Înviat!”, când bucuria lor şi bucuria lui Hristos răsună în pieptul fiecărui român. A fost destul de dificil să nu auzi şi să nu vezi bucuria din chipul omului care a postit, care şi-a dorit să se spovedească şi apoi să-l primească pe Hristos cel Înviat.
„Biserica suferă din cauza interperiilor şi a schimbărilor climatice”
Rep.: Biserica în care ne aflăm acum poartă amprenta a peste 100 de ani de rugăciune. Este o biserică de referință a orașului Murfatlar, care a avut de suferit. Ce s-a întâmplat cu turla bisericii?
Pr. Alexandra Gabriel Lupaşcu: Biserica a fost fondată în anul 1903 şi s-a sfinţit în anul 1906 de către Episcopul Pimen al Dunării de Jos. Biserica a fost construită în amintirea Războiului de Independenţă prin care Dobrogea revine la ţara mamă. Biserica a rezistat celor două războaie mondiale. În urma unui cutremur, mărturiseşte părintele Lupu, cupola bisericii a căzut în totalitate. Părintele a fost nevoit o iarnă întreagă să slujească cu o bucată de celofan pusă în turlă. Frigul, interperiile, ploaie care intra înăuntru şi-au spus cuvântul. Biserica a avut de suferit. Şi în timpul războaielor biserica a avut de suferit. Tabla bisericii, fiind toată din zinc, a fost ciuruită în timpul celor două războaie mondiale. Vrednicul părinte Ioan Tobă, care slujea aici, a schimbat în totalitate toată tabla de pe biserică. În timpul celor două războaie mondiale oamenii satului care au mai rămas s-au ascuns de frică în biserică. Au intrat în biserică împreună cu familiile lor, cu copiii, cu animalele. Ne spun istoricii că icoanele Maicii Domnului, a Mântuitorului, a Sf. Ioan, Nicolae au fost scrijelite de către copilaşi, prin joacă, fără să-şi dea seama şi astăzi ele stau mărturie în biserica noastră. Biserica este construită din piatră adusă din cariera din Adamclisi. O parte din biserica noastră a fost construită şi din piatră de calcar adusă din oraşul Murfatlar. Biserica suferă din cauza interperiilor şi a schimbărilor climatice. A început să se macine această piatră şi, uşor-uşor, în exterior, să se erodeze. Nu numai în exterior, ci şi în interior pictura a început uşor-uşor să cadă. Cu ajutorul lui Dumnezeu căutăm să facem tot ce este posibil pentru conservarea acestei biserici şi să păstrăm vie această biserică.
„Aşteptăm acum o echipă de experţi să vină să analizeze de jur împrejur toată biserica, să vadă unde se duc costurile, şi apoi să depună dosarul la Ministerul Cultelor, pentru a fi avizat”
Rep.: În prezent biserica este introdusă pe lista monumentelor istorice. Vorbiți-ne despre restaurarea bisericii? Ce costuri implică operațiunea de salvare a monumentului istoric?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Biserica a fost introdusă ca şi monument istoric în anul 2004 prin decret dat de către ministrul Cultelor. Noi am depus un dosar la Arhiepiscopie. Arhiepiscopia ne-a anunţat că biserica va intra într-un program de reabilitare. Asta însemnând să fie refăcută pictura în totalitate, acoperişul, curtea să fie reamenajată şi clopotniţa să fie şi ea refăcută. Costurile momentan nu ştim unde se duc, pentru că Arhiepiscopia ne-a promis că toate costurile vor fi incluse pe fonduri europene şi automat parohia nu va suporta niciun ban. Totul va fi din fonduri europene. Aşteptăm acum o echipă de experţi să vină să analizeze de jur împrejur toată biserica, să vadă unde se duc costurile şi apoi să depună dosarul la Ministerul Cultelor, pentru a fi avizat. Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să intre biserica în procesul de reabilitare.
Rep.: Cât credeţi că vor dura aceste proceduri normale, fireşti, legale?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Cu siguranţă 2-3 ani ne vom duce cu reabilitarea bisericii.
„Am ales să scoatem mocheta din biserică pentru faptul că mucegaiul din biserică era insuportabil”
Rep.: Ce ne puteți spune despre pardoseala bisericii?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Pardoseala bisericii acum o lună am descoperit-o. Nu ştiam ce se află în biserică, sub covor. Am ales să scoatem mocheta din biserică pentru faptul că mucegaiul din biserică era insuportabil atât pentru noi, cât şi pentru credincioşi. Dând la o parte acea traversă, am descoperit acest mozaic. După cum spun şi localnicii ar fi unic în ţară şi se păstrează la fel din anul 1903, cum a fost făcut. Nu a fost scos, ba din contră se păstrează intact. Are o frumuseţe foarte rară. Am descoperit şi două cruci pe pardoseală, una unde stau eu şi alta la intrarea în biserică. Am ales să le acoperim tocmai pentru a nu le călca în picioare şi pentru a nu defăima semnul Sfintei Cruci.
„Oamenii chiar se apropie de Dumnezeu. Să căutăm să fim mai buni, mai blânzi, mai iertători”
Rep.: Este postul Sfintei Mării. Sunt oamenii mai apropiaţi de Dumnezeu în perioada sărbătorilor sau acesta e doar un clişeu religios?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Nu! Oamenii chiar se apropie de Dumnezeu. Oamenii chiar caută să lepede toată grija cea lumească. Oamenii caută să dea la o parte răutatea, grijile vieţii. Oamenii caută să se apropie mai mult de Dumnezeu şi de Maica Domnului, pentru că este un post închinat Adormirii Maicii Domnului. Este o perioadă de post în care cu toţii suntem chemaţi să ţinem post, dar nu doar de mâncare, ci şi de fapte. Să căutăm să fim mai buni, mai blânzi, mai iertători. Mai puţin să vedem, mai puţin să auzim şi să facem fapte bune.
„Noi renaştem cu fiecare sărbătoare a hramului”
Rep.: Ca preot paroh, ce puteți să ne spuneți nouă, credincioșilor ortodocși și nu numai, despre acest post și despre hramul bisericii, sărbătorit pe 8 Septembrie, în ziua nașterii Sfintei Mării?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Îndemnul este ca toţi credincioşii să participe la acest post aşa cum pot. Sunt conştient că avem şi oameni care nu pot posti, oameni care din cauza unor boli nu pot posti. Dumnezeu îi vede pe cei care nu pot posti. Noi căutăm să îi apropiem de Hristos şi să îl redăm pe Hristos oamenilor în toate cele patru posturi de peste an. Despre sărbătoarea hramului ce se apropie putem spune că este o bucurie când ne gândim la această sărbătoare. Putem spune că şi noi renaştem cu fiecare sărbătoare a hramului. Este un moment de bucurie atât pentru noi, ca biserică, cât şi pentru localnicii acestui oraş. Această biserică a fost prima construită în această localitate şi se află chiar în centrul oraşului Murfatlar.
„Puţine biserici sunt făcute din piatră. Pictura şi mozaicul sunt unice aici în Dobrogea”
Rep.: În încheiere, ce le transmiteți celor care nu au ajuns până în prezent la Biserica Nașterea Maicii Domnului din Murfatlar și prin ce se deosebește față de alte lăcașuri de cult?
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Pot spune celor care nu au ajuns încă în această biserică faptul că nu vor regreta dacă vor ajunge aici. Se vor bucura atât de peisajul din exteriorul bisericii, cât şi de intrarea spectaculoasă pe care o are această biserică. Are patru coloane la intrare. Se aseamănă cu stilul Brăncovenesc. Pe zona Dobrogei puţine biserici sunt făcute din piatră. Pictura şi mozaicul sunt unice aici în Dobrogea. De aceea căutăm să invităm pe toţi cei care doresc să viziteze atât oraşul Murfatlar, cât şi biserica, pentru că este monument istoric şi ne bucurăm de acest lucru.
Rep.: Vă mulţumim mult!
Pr. Alexandru Gabriel Lupaşcu: Vă mulţumim şi noi şi vă mai aşteptăm.
Alexandra VASILE
