Cutremurul din 4 martie 1977 a fost cel mai mare dezastru natural al României comuniste, iar prin amploarea pagubelor și prin impactul emoțional legat de numărul celor care și-au pierdut viața, inclusiv mari personalități, a marcat generații întregi. Imaginea de ansamblu asupra acelor evenimente tragice s-a conturat mult mai clar după căderea regimului Ceaușescu; accesul la arhivele de partid, ale Securității și ale Miliției a permis confirmarea multor aspecte deja cunoscute din gura lumii, dar și altele absolut surprinzătoare, scrie presa națională.
Documentele desecretizate din arhiva CNSAS au arătat nu doar amploarea reală a dezastrului, ci și felul în care instituțiile statului au instrumentalizat tragedia. De altfel, faptul că Securitatea s-a aflat în prima linie a fost confimat chiar în revista de uz intern a instituției, care a descris situașia creată după cutremurl din 4 martie 1977 ca fiind “cu totul ieșită din comun”.
„Rețeaua informativă – rezident, informatori, colaboratori, oameni ai muncii, pe sprijinul cărora se conta de obicei în structura de rezistență a muncii noastre de securitate, ca să utilizăm o expresie la ordinea zilei, părea, cel puțin în primele momente după cutremur, greu de abordat.
Și totuși, situația concretă nu era într-atât de complicată pe cât o arătau aparențele. În acest sens, ofițerii de securitate au trecut direct (sub acoperiri plauzibile, ca muncitori, intelectuali sau pur si simplu ca militari)la executarrea sarcinilor ce le reveneau și erau impuse de noua situație în obiective și probleme specifice, la liniștirea unor indivizi cuprinși de panica, la combatrea unor zvonuri, etc.”, scria revista Securitatea în martie 1977, într-un editorial adăugat pe ultima sută de metri, după ce numărul curent a fost reținut de la tipar.
Articolul subliniază eroismul „cadrelor securității statului, (care…) s-au dovedit… mai presus de stihia nimicitoare”. Fără a pune la îndoailă faptul că au existat numeroase astfel de gesturi din partea oamenilor de bună credință din instituții de forță ale statului, pe ansamblu intervenția reală a fost mai degrabă haotică și insuficientă.
Inginerii de construcții, spaima sistemului. Orice critică la adresa „prețioaselor indicații” trebuia înăbușite din fașă
Documentele interne ale Securității completează puzzle ul istoric, restituind acele elemente pe care autoritățile acelor vremuri le țineau ascunse: regimul Ceaușescu a deturnat reacțiile umane în scopuri de propagandă, prezentând solidaritatea populației ca rezultat al „unității socialiste”.
În realitate, după o scurtă perioadă de efort intens și sincer, prioritatea statului s-a mutat spre cosmetizarea urmărilor, stoparea opiniilor critice legate de lucrările de refacere și valorificarea cât mai amplă a simpatiei manifestate de lumea întreagă. Așa se face că opiniile unor oameni de specialitate, care mai degrabă ar fi trebuit luate în seamă, au fost consemnate în raportele Securității. Motivul? Intrau în condraicție cu „prețioase indicații” ale liderului suprem.
D.A.
