9 ani de când jurnalistul Romeo Ghioc a plecat la ceruri

0
453

S-au împlit 9 ani de la plecarea dintre noi a cunoscutului jurnalist și om de cultură tulcean Romeo Ghioc. Numele domniei sale este înainte de toate, în conștiința publică, sinonim cu cei 35 de ani de presă veritabilă, presărată cu mii de articole și reportaje, mii de ore de teren de investigații. Un deontolog desăvârșit și mentor pentru mulți ziariști, respectat până în zilele de acum de către mulți sportivi, pe care i-a susținut direct prin cuvânt și implicare, în evoluția lor.

Deschizător de drumuri în perioada imediat post revoluționară pentru primul cotidian liber privat Inedit Press, iar apoi pentru prima televiziune locală Cony Satv. A fost și rămâne un redutabil om de cultură cu șapte volume publicate și sute de articole în reviste de cultură. “Tata a fost un mentor pentru mine. I-am ascultat mereu prețioasele sfaturi profesionale, chiar și când am fost colegi de presă; atunci cel mai mare critic al meu era tata, iar acest aspect m-a ajutat enorm. Tata era o enciclopedie de cultură generală. Era realmente îndrăgostit de opera eminesciană. De altfel m-am convins total de acest aspect, în seara unui octombrie 2005, când, la 61 de ani, tata a început să recite Luceafărul și cu fiecare strofă realizam că e singurul om cunoscut de mine, care a știut la un moment dat integral acest mega poem”, spune fiica regretatului jurnalist, Laura Ghioc, la rândul ei scriitoare, ca și tatăl ei.

La 9 ani de la moartea tatălui ei, în plină pandemie, Laura și-a comemorat într-un mod special tatăl. “Ultimele săptămâni din viața tatălui meu au fost un du-te vino bancă (lucram la BCR atunci) -spital ATI Reanimare. (…) Tata îmi spunea la un moment dat că văzuse multe lumini colorate în salon și că toată lumea era fericită… Apoi, prin propria luptă cu boala m-am atașat pentru totdeauna de misiunea asumată, că voi sprijini prin voluntariat orice acțiune medicală necesară pentru binele comunității. Și am devenit totodată adepta cromaticii în actul terapeutic medical. Astfel, am ales ca cei 9 ani fără tata să îi comemorez printr-un dar util și de suflet, făcut secției ATI Reanimare. Alături de voluntarii Albă ca Zăpada, am dus seturi complete de lenjerii de bumbac albastre, pentru saloanele secției, halate de unică folosință și 23 de pulsoximetre de mare folos acum în plină pandemie. Prietenii mei voluntari au răspuns cu mult suflet apelului meu și le mulțumesc profund pentru acest gest. Nu există o liniște sufletească mai mare, decât să știi că ceea ce oferi ajută ulterior sute de bolnavi, dar ușurează în egală măsură și actul medical”, a mai spus Laura Ghioc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.