Corina Martin a împărtăşit pe reţeau de socializare Facebook cum a primit Lumina Învierii într-un bloc din staţiunea Mamaia.
Iată mesajul Corinei Martin:
„Mă pregătisem să sper că cineva, oricine, îmi va bate la uşă şi-mi va aduce şi mie Lumină. Căci altfel, cum? Ce Paşte să fie aşa de aspru, fără Lumină?! Cu 8 minute înainte de miezul nopţii, m-am gândit, brusc, că nu are cine să bată la uşa mea, într-un bloc în Mamaia, în care locuiesc puţini constănţeni şi mai mult studenţi străini. Am pus ceva pe mine, în grabă, decisă să ies chiar în stradă, dacă va fi nevoie, numai să găsesc Lumină. De cum am ieşit din ascensor, am auzit vorbă. Tocmai treceau doi bărbaţi, spre cealaltă uşă de ascensor, în cealaltă parte a holului….iar unul din ei ţinea în mâini o lumânare. Aprinsă! Aşa am cerut şi am primit Lumină! Întâlnind singurii oameni pe care îi puteam întâlni…Mi-au spus că afară nu e nimeni, nimeni…! Nimeni.
Ne-am chinuit ceva, de la lumânare la lumânare. Dar din a treia încercare, a mers. Aşa am primit Lumina!
Nu ştiu cine erau, nu ştie cine sunt, cu figura mea acoperită de mască. Dar le-am spus „Hristos a Înviat!” şi le-am mulţumit. Cea mai frumoasă expresie a umanităţii este să împarţi ce ai, cu un străin. Nu îl cunoşti, nu te cunoaşte.
Aşa că am urcat cu grijă înapoi în ascensorul scării mele, şi când am ajuns la etajul meu, am bătut la o uşă, mi s-a deschis, şi am întrebat dacă nu doresc Lumină. Şi am dat Lumină!
Despre asta e sărbatoarea Paştelui.
Şi despre Lumină.
Când am intrat în casă, am înţeles. În noaptea sfântă, la ceasul potrivit, preotul spune „Veniţi de luaţi Lumină!”
Iar tu trebuie să faci pasul. Să cauţi Lumina, ca să o primeşti. Să orbecăi prin întuneric, prin greşeli, prin încercări, prin vâltori…până o găseşti.
Aceasta este încercarea. Să strabaţi tu drumul de la întuneric la Lumină.
Şi tot aşa precum Lumina învinge întunericul, tot aşa, binele va învinge răul.
Veniţi de luaţi Lumină! Hristos a Înviat!”
