George Mocea este un constănţean care munceşte în China din 2014 – este arhitect; în luna mai a acestui an “împlineşte” 6 ani de când este departe de casă. Nu se teme de coronavirus (asta nu înseamnă că este inconştient), ba chiar înclină să creadă că “mass media exagerează”.
“Da, străzile oraşului în care locuiesc eu, Shanghai, sunt goale, iar câteva alte oraşe sunt închise. Dar, în această perioadă, când este Anul Nou chinezesc, milioane de oameni pleacă înspre mediul rural, să petreacă sărbătorea alături de părinţi. Sigur că e mai gol decât de obicei, pentru că este şi situaţia cu acest virus. Însă, de Anul Nou, o săptămână întreagă sunt închise mai multe magazine. În această perioadă am avut doar o situaţie de panică pentru că se vorbea că nu mai găsim alimente la magazine. Asta discutam online, pe grupul de români din China. Dar am găsit cele necesare. Multe întrebări şi temeri aveau femeile însărcinate (românce – n.r.)”, a relatat, pentru Focus Press, George. Puţin înainte de discuţie, George Mocea spune că s-a grăbit să îi schimbe tatălui său, care l-a vizitat, rezervarea la avion: „I-am schimbat, să plece mai repede, nu cumva să se anuleze zborurile”.

Dar, cum e viaţa în Shanghai? “Altfel decât în România. Totul e altfel. Spre exemplu, am mers la spital aici. Într-o oră am terminat tot ce aveam de făcut, inclusiv radiografie. În România fie te programezi peste nu ştiu câte luni, fie stai o zi întreagă şi aştepţi să-ţi vină rândul. (…) În situaţia în care este acum China, cu toate aceste cazuri de îmbolnăiri şi suspiciuni de virus, adevăraţii eroi consider că sunt medicii. Oamenii aceştia nu mai ajung acasă, fac gărzi peste gărzi, circulă o sumedenie de imagini cu ei cum dorm în spital, atunci când efectiv nu mai pot de oboseală”, ne mai relatează George.

“Ce mi se pare interesant este cât de bine transmite guvernul chinez măsurile în situaţia dată: peste tot unde sunt televizoare sau panouri cu leduri, în magazine, pe stradă, rulează sfaturi despre cum să ne spălăm pe mâini şi aşa mai departe…”, adaugă constănţeanul.

O situaţie ieşită din comun este, în ultimele săptămâni, legată de măştile de protecţie: “Se termină foarte repede. Eu am noroc că mi-a adus tata din România, am stocul făcut. Dar, când se aude că sunt aduse măşti la farmacii, se formează cozi… ‘ca la pâine’, cum am zice noi”.
Dar, cum a ajuns George Mocea în China? Ei bine, în 2012-2013, după ce a terminat Arhitectura, la Bucureşti, a constatat că nu prea avea oportunităţi să se angajeze. Ştia pe cineva care era deja în China, aşa că a zis să-şi încerce norocul: “Am spus că stau 2 ani. S-au făcut deja 6… Mai stau 2 ani şi vin acasă. Sau, cine ştie?”. Ar fi interesant pentru el să rămână de tot în China, însă nu a învăţat limba, iar problema cea mai mare este legată de diferenţa care se face între străini şi chinezi: „Un străin nu ar avea aceleaşi drepturi legate de asigurare, de pensii. Iar aici, dacă ai copil, păi munceşti numai să plăteşti grădiniţa”.

În prezent, George Mocea lucrează la o firmă care se ocupă de amenajări interioare – „boutique design” –, iar de dată recentă a fost înfiinţată divizia de arhitectură, unde este angajat el. Înainte, a lucrat la o firmă germană care a proiectat clădiri grandioase şi stadioane foarte mari în China.
Alexandra CUCU
Imagini şi video oferite de George Mocea


























