O persoană se sinucide la fiecare 40 de secunde, avertiza Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 2019. Sinuciderea reprezintă a doua cauză de deces în rândul tinerilor între 15 şi 29 de ani, după accidentele rutiere. Cu 800.000 de persoane care îşi pun capăt zilelor în fiecare an la nivel mondial, cifrele rămân alarmante chiar dacă rata sinuciderilor la nivel global a cunoscut o scădere în ultimii ani. Potrivit unui raport realizat de World Life Expectancy pe baza datelor colectate de la OMS, România se situează pe locul 100 din 183 de țări. Cele mai frecvente metode de sinucidere sunt spânzurarea, otrăvirea şi împuşcarea.
Printre cei care recurg la gesturile extreme se numără inclusiv polițiștii. Cel mai recent caz s-a înregistrat la Medgidia. Un tânăr de 22 de ani, polițist la Secția Transporturi Medgidia, s-a împușcat chiar în sediul postului de Poliție, cu pistolul din dotare. Din fericire, în cazul său, discutăm despre o sinucidere ratată. El s-a împuşcat razant în bărbie. Dumnezeu, însă, pare să aibă alte planuri cu el. Oamenii legii spun că a suferit o plagă prin împușcare. A fost transportat la spital în vederea acordării de îngrijiri medicale, fiind conștient și în stare stabilă. Conform unor surse, gestul extrem ar fi avut loc pe fondul certurilor cu prietena, însă oamenii legii au demarat o anchetă în acest caz pentru a stabili cu exactitate ce s-a întâmplat. Anchetatorii iau în calcul un accident sau o tentativă de sinucidere. Menționăm faptul că tânărul polițist a trecut testarea psihologică. Însă, testele psihologice efectuate la angajare nu pot decela în profunzime structura psihică și psihologică, resorturile interioare, ale unui om.
Parchetul va solicita, dacă va fi cazul, o expertiză psihiatrică
Când provocările vieţii sunt peste capacitatea oamenilor de a le îndura, moartea pare să fie singura opţiune. Unele persoane își calculează gesturile în detaliu şi nu lasă pe nimeni să vadă greutăţile prin care trec. “Deocamdată se pune problema vitală, să trăiască și să fie sănătos. Cred că Parchetul va solicita, dacă va fi cazul, o expertiză psihiatrică. Eu mă ocup de expertiza psihiatrică și nu am primit nimic în sensul acesta”, a declarat, pentru Focus Press, ș.l. dr. Mihai Onciu, cel mai cunoscut medic legist din Constanţa, medic specialist psihiatru, doctor în Științe Medicale, master în Managementul Serviciilor de Sănătate, licenţiat în Drept şi președinte al Comisiei de Expertiză Psihiatrică şi Psihică din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sf. Apostol Andrei”. Ce-i determină pe oamenii legii să recurgă la gesturi extreme? “Sunt și ei oameni. Toate examenele, oricât de complexe ar fi (examenul psihic, psihiatric, psihologic), făcute și refăcute periodic, nu pot decela în profunzime structura psihică și psihologică, resorturile interioare, ale unui om. De aceea se întâmplă. Și se întâmplă oriunde, nu numai în România. Oamenii aceștia sunt supuși periodic la multe controale și multe examene psihologice”, susține medicul Onciu.
Angajatorii ar trebui să sprijine angajații
Angajatorii au un rol important în astfel de situații. „În momentele dificile, când află șefii de problemele lor personale ar trebui să-i trimită la psiholog sau să le diminueze programul de muncă. Vedem asta și în filmele americane, unde se pune mare preț pe sănătatea psihică și psihologică a lucrătorilor, pentru că lucrează într-un domeniu extrem de sensibil. Cu toate aceste examene periodice, verificări, nu vorbesc aici de psihoterapia care ar trebui făcută la un moment dat, dacă ar exista probleme de natură psihică sau psihologică, la un lucrător al legii, nu poate să deceleze în profunzime toate acestea”, accentuează dr. Onciu.
Dr. Onciu: Activitatea unui polițist are multe componente de responsabilitate și de încărcătură psihologică, mai multe decât la alte profesii
Dacă un examen psihologic nu este relevant, poate fi completat cu un examen psihiatric sau poate fi refăcut. “Vorbim în general de niște limite. Dacă se încadrează în limitele respective, examenul este considerat valid și trecut. Dacă un examen psihologic nu este relevant sau este neclar, examenul ar putea fi repetat sau completat cu un examen psihiatric. Dacă nu există elemente de tip patologic în trecutul lui, oamenii nu se gândesc că ar putea să facă așa ceva”, a declarat dr. Onciu. Polițiștii au responsabilități mai mari în comparație cu alte activității profesionale. “Sunt mai multe paliere aici. Activitatea unui polițist are multe componente de responsabilitate și de încărcătură psihologică, mai multe decât la alte profesii. Atunci când este supraîncărcat, cu o chestiune de ordin familial, uneori apare preaplinul și atitudinea lui de tipul acesta poate fi explicată din punct de vedere psihologic. Nu neapărat să aibă o tulburare psihică. Supraîncărcarea psihologică pe care el nu a mai suportat-o sau a vrut să o descarce în felul în care a făcut-o, nu neapărat ascunde o tulburare psihică, sub forma unei afecțiuni psihice care să necesite tratament psihiatric. Dacă vom putea să facem un examen complet, atunci vom putea să pătrundem în profunzimea psihicului sau a structurii sale psihologice. Nu am primit o solicitare în sensul acesta și nu se va face până când nu va fi externat din spital. Atunci cred că s-ar impune un examen psihiatric complet, pentru a vedea resorturile care l-au împins să facă gestul respectiv”, a declarat dr. Onciu.
Un examen psihologic la angajare nu poate detecta o structură psihologică mai fragilă
Oamenii pot recurge la gesturi extreme pe fondul suprasolicitări. “Ei au mari responsabilități. Suprasolicitarea este și acum. Noi avem grijă să nu ne prindă și să nu ne amendeze, dar ei efectiv au o mai mare responsabilitate decât avem noi. Poliția, Jandarmeria, Ministerul Apărării Naționale au responsabilități în plus. Lor li se cere să fie cei mai puternici, cei mai corecți. Unele persoane au o structură psihologică mai fragilă pe care nu o poate detecta un examen psihologic oricât de complex ar fi la angajare. Mai intervin și unele probleme pe parcurs care îi slăbesc. Cele de ordin familial au un rol important și în contextul acesta poate să apară evenimente de tipul acesta. Revin la ideea că angajații din sectoarele cu mari responsabilități, ar trebui să treacă periodic pe la un psiholog. În situațiile în care șefii lor văd schimbări în atitudine, în comportament, chiar o supărare persistentă, ar trebui să se intereseze dacă nu cumva au o problemă pe care nu o pot gestiona singuri și poate că au nevoie de ajutor specializat. Situația trebuie privită cu atenție”, susține medicul specialist.
Psihoterapia și grupul de sprijin, soluții salvatoare
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a cerut guvernelor să adopte planuri de prevenire care să ajute oamenii să facă faţă stresului şi să reducă accesul la mijloacele de a-şi lua viaţa. “Omul crede că poate să suporte sau să compenseze respectivele probleme, dar nu poate. Uneori le este rușine să recunoască, poate consideră că odată cu trecerea timpului vor putea să facă față situației. Răbufnesc în momentul în care apare un factor declanșator, o situație conflictuală. Este greu de spus cât poate duce fiecare. O soluție ar fi psihoterapia, dacă se ivesc probleme. O altă soluție ar fi grupul de sprijin care să-l ajute să treacă peste: prietenii apropiați, familia. Șefii să aibă o atitudine mai îngăduitoare. O vacanță scurtă, pentru a-l pune în repaus puțin de celelalte probleme de serviciu. Este necesar un grup de sprijin. Dacă tocmai temelia (grupul de sprijin) se surpă, atunci este o mare problemă”, a adăugat dr. Onciu. Cert este faptul că un psiholog poate ajuta un om aflat în impas să depășească toate greutățile. “Psihologul va sesiza dacă problemele sunt de natură psihologică sau dacă sunt mai profunde, de natură psihică, și poate să recomande efectuarea unei examinări psihiatrice și un examen psihiatric, poate un tratament, completat și cu psihoterapie, dar și niște sfaturi de ordin general care se îndreaptă și către grupul de suport, grupul de sprijin psihologic. Prietenii și familia sunt cei în care omul respectiv are încredere și cărora le respectă opinia”, a conchis dr. Onciu.
Alexandra VASILE
Citește și:
