Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că, în cazul angajaţilor care lucrează cu un monitor, angajatorul trebuie să le furnizeze ochelari de vedere sau să le deconteze costul acestora, dar nu sub forma unui spor general la salariu, informează stiripesurse.ro.
Decizia a venit după ce un angajat al Serviciului pentru Imigrări Cluj s-a adresat instanţei întrucât Inspectoratul General pentru Imigrări nu i-a rambursat contravaloarea ochelarilor necesari după ce vederea i s-a deteriorat, în urma muncii în faţa unui monitor.
CJUE a decis, în 22 decembrie, că ochelarii de vedere destinaţi celor care lucrează cu un monitor trebuie furnizaţi lucrătorilor de către angajator sau acesta să ramburseze cheltuielile aferente, însă nu prin plata unui spor general la salariul lucrătorului.
În decizie se arată că angajatul îşi desfăşoară activitatea lucrând la monitor, afirmând că lucrul la monitor şi alţi factori de risc, precum lumina ”vizibilă discontinuă”, absenţa luminii naturale şi suprasolicitarea neuropsihică, au determinat o deteriorare puternică a vederii sale, astfel că ar fi trebuit, la recomandarea unui medic specialist, să schimbe ochelarii de vedere pentru a corecta scăderea acuităţii sale vizuale.
Susţinând că sistemul naţional de asigurări de sănătate român nu prevedea rambursarea sumei de 2.629 lei, reprezentând contravaloarea costului ochelarilor de vedere, angajatul a solicitat Inspectoratului General să îi ramburseze suma, dar cererea a fost respinsă.
Ulterior, acesta a sesizat Tribunalul Cluj cu o acţiune având ca obiect obligarea Inspectoratului General la plata sumei menţionate, dar instanţa a respins acţiunea pentru că nu erau îndeplinite condiţiile pentru obţinerea rambursării solicitate, în măsura în care articolul 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1028/2006 nu ar conferi dreptul la rambursarea costului unui dispozitiv de corecţie special, ci numai la furnizarea unui astfel de dispozitiv dacă utilizarea sa ar fi considerată necesară.
Angajatorul a făcut recurs împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Cluj, care este instanţa de trimitere, solicitând anularea sa şi reexaminarea pe fond a litigiului.
”Instanţa de trimitere consideră că, pentru a soluţiona litigiul aflat pe rolul său, este necesară interpretarea noţiunii de ‘aparate de corecţie speciale’, care figurează la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270, care nu este definită de aceasta. Aceasta apreciază că noţiunea în discuţie ar trebui interpretată în sensul că include ochelarii de vedere, în măsura în care aceştia sunt necesari angajatului care suferă de o deteriorare a vederii cauzate de condiţiile sale de muncă”, se mai arată în decizie.
Astfelm CJUE a decis că Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 90/270/CEE a Consiliului din 29 mai 1990 privind condiţiile minime de securitate şi sănătate pentru lucrul la monitor [a cincea directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 87/391/CEE] trebuie interpretat în sensul că ”aparatele de corecţie speciale”, prevăzute de această dispoziţie, includ ochelarii de vedere care vizează în mod specific corectarea şi prevenirea dificultăţilor vizuale care au legătură cu o activitate ce implică un echipament cu monitor. Pe de altă parte, aceste ”aparate de corecţie speciale” nu se limitează la aparate utilizate exclusiv în cadrul profesional.
De asemenea, Articolul 9 alineatele (3) şi (4) din Directiva 90/270 trebuie interpretat în sensul că obligaţia de a furniza lucrătorilor în cauză un aparat de corecţie special, prevăzută la această dispoziţie, care îi revine angajatorului, poate fi îndeplinită fie prin furnizarea directă a aparatului respectiv de către acesta din urmă, fie prin rambursarea cheltuielilor necesare efectuate de lucrător, însă nu prin plata unui spor general la salariu lucrătorului, a stabilit CJUE.
D.A.
