Bunica, Stela Cocârlea, ne-a transmis scrisoarea pe care a scris-o fiica sa pentru băiețelul ei de aproape 6 ani, cu ocazia zilei de 1 iunie. O surpriză, pentru că ei (Irina Maria Merlino și Giovanni) locuiesc peste hotare, iar coregrafa, în Constanța.
„Odă copilului meu
Iubirea…
De ce nimeni nu mi-a spus ce forță imensă e iubirea? De ce nu am știut până acum ce este, de fapt, IUBIREA?
Am iubit la viața mea: îl iubesc pe Dumnezeu, îmi iubesc părinții mei și bunicii, am iubit animalele de companie pe care l-am avut, am iubit păpușile copilăriei mele, am iubit prietenii mei, am iubit băieți, bărbați… Dar cum te iubesc pe tine nu am iubit pe nimeni, nici măcar pe mine.
De când te-ai născut, te-am iubit. Mint! Înainte să te naști te-am iubit, de când erai doar două dungi pe o bucată de plastic, de când erai doar o grupare de celule care forma o micuță inimioară care bătea… de atunci te iubesc… mint! Te iubesc de când eram mică și mă jucam cu păpușile și îmi imaginam cum va fi când, în sfârșit, te voi cunoaște, când în sfârșit jocul meu de-a Mama va deveni realitate.
Nu am știut niciodată că inima poate purta atâta dragoste în ea. Cum e posibil? Cum de nu explodează? Cum se poate multiplica dragostea pe zi ce trece? Cum devine și mai mare și mai puternică… cu fiecare privire pe care mi-o arunci, cu fiecare zâmbet, cu fiecare îmbrățișare.
Prima ta privire pe mi-o voi aminti toată viața… în prima secundă a vieții tale, pe pieptul meu… când ai ridicat ochii la mine și te-am simțit și ți-am spus primul Te Iubesc! Din inimă… din inimioara care atunci era mică, parcă inocentă, neștiind ce urmează, neștiind cât de mult se va mări, neștiind forța ce urmează să o învăluiască și să o poarte pe culmi infinite. O forță incredibilă, care îmi dă puteri supranaturale: mă face să mă simt odihnită când dorm doar câte o oră – două, mă face să fac o multitudine de lucruri care le făceam în câteva zile, acum le fac în câteva clipe, pentru a avea cât mai mult timp cu tine, mă face puternică, să te pot purta în brațe tot timpul și să simt că zbor, mă face să devin un întreg show de entertainment doar pentru a fura un zâmbet de la tine, mă face să devin doctor și să îți alin durerea cu mâna, mă face clarvăzator, să îți identific nevoile fără ca tu să mi le poți spune, mă face protectorul tău, purtătorul tău de cuvânt, mă face parte din tine, precum ești tu parte din mine și vei fi pentru totdeauna, mă face să mă simt mândră că mă pot numi MAMĂ și, mai ales, că mă poți numi tu… această forță e Iubirea. O Iubire care m-a învăluit și mă poartă ca pe un norișor pe cer… ca un norișor care, pe zi ce trece, se transformă într-un uragan care e în stare să măture totul din calea sa, pentru a vedea copilul meu fericit. O Iubire care este ca o cascadă infinită, un puț fără fund, un univers etern închis într-o inimioară…
Copilașul meu,
Îți mulțumesc că mi-ai arătat eternitatea: mi-ai arătat că te iubesc dinainte să te cunosc și te voi iubi pentru totdeauna, mi-ai arătat ce este această forță incredibilă care nu are limite, mi-ai arătat cine sunt, de fapt, EU înăuntru, acolo unde nu știam să caut până acum, acolo unde sufletul meu vorbește și vorbește prin dragoste.
Îți mulțumesc și acum închei scrisoarea asta, pentru că trebuie să fug ca vântul și ca gândul să fiu acolo în fața ta când te vei trezi. Abia aștept!
Mama“
V.I.



























