Rugby-ul românesc încearcă să-și croiască drum pe o scenă sportivă marcată de lipsuri, dar și de speranțe. În timp ce alte discipline beneficiază de susținere constantă și resurse, rugby-ul, un sport al curajului, al solidarității și al respectului, luptă pentru vizibilitate și sprijin.
România sportivă are nevoie de o strategie clară, de o lege a sponsorizării funcțională, de o legislație a voluntariatului fără lacune și de o implicare reală din partea autorităților locale. În lipsa acestora, sportivii și cluburile se zbat între pasiune și sacrificiu, în loc să se dezvolte firesc.
Rugby-ul în 7, disciplină olimpică și spectaculoasă, poate fi un vector de imagine și performanță pentru România, dar are nevoie de terenuri, competiții și susținere instituțională.
Despre toate acestea, despre șansele rugby-ului și despre cum sportul românesc ar putea fi pus mai bine în valoare, am stat de vorbă cu unul dintre oamenii implicați în organizarea turneelor de rugby în 7 atât în România, cât și pe plan international, prof.ing.ec. Constantin Bonea, președintele Comisiei de Citare și Observare (CCOB) a Federației Române de Rugby.
Stadionul „Flacăra” din Năvodari, găzduiește prima ediție a Turneului Internațional de rugby în 7 “Năvodari Rugby 7s Mania”. La întrecere vor participa echipele: Politehnica Iași, Sportul Studențesc București, RC Bârlad, National Academy Sofia, Sirius Ciorescu din Republica Moldova și formația gazdă, CS Năvodari. Merită amintit că rugby-ul în 7 va fi prezent și în programul Jocurilor Olimpice de la Los Angeles, în 2028.
Reporter: Ce înseamnă Turneul Internațional „Năvodari Rugby 7’s Mania” pentru România?
Prof.ing.ec. Constantin Bonea: Pentru România, înseamnă un nou eveniment care va apărea pe harta Europei de rugby, care, bineînțeles, va trebui să atragă și pe viitor țările din jurul nostru. Țări care au rugby, dar la care această ramură de sport nu este foarte dezvoltată. Sperăm ca, pe lângă cluburile care vin acum din Bulgaria și Republica Moldova, în viitor să se alăture și echipe din Serbia, Ungaria, Ucraina și, de ce nu, chiar și din alte zone mai îndepărtate. Putem învăța împreună să dezvoltăm rugby-ul în 7, care este și ramură olimpică.
Reporter: Cum veți încerca să dezvoltați rugby-ul pe plan local și internațional?
Prof.ing.ec. Constantin Bonea: Pe plan local, din păcate, la nivel de seniori, campionatul de rugby în 7 are doar 3-4 etape. Rugby-ul feminin are însă 8 etape și o Cupă a României, atât la seniori, cât și la junioare. Băieții, la seniori, au doar aceste 3 etape, la fel și juniorii mari, care practică rugby în 7 între etapele Campionatului Național de rugby în 15. Totuși, nu există încă un campionat de rugby în 7 structurat pe tot parcursul anului. De fapt, rugby-ul în 7 este un sport de vară. Multe echipe își desfășoară activitatea în aer liber, într-o atmosferă de festival, cu corturi, muzică și meciuri scurte de 15 minute, câte 7 minute fiecare repriză, spectaculoase și intense. Balonul circulă repede, nu există multe momente fixe, iar jocul devine atractiv chiar și pentru spectatorii mai puțin familiarizați cu acest sport. Sperăm ca turneul să fie vizibil pentru cât mai mulți, mai ales că se transmite și la un pot TV. În acest fel putem atrage mai multe echipe pe viitor. A fost conceput destul de în pripă, pentru că în general cluburile își fac bugetele în toamnă, pentru anul următor. Tocmai de aceea suntem recunoscători celor care participă acum și care, din puținul lor, au reușit să fie prezenți la această adevărată sărbătoare a rugby-ului în 7, pe care ne dorim să o trăim intens în cele două zile ale competiției.
Reporter: Ce îndemn aveți pentru jucătorii Turneului Internațional „Năvodari Rugby 7’s Mania”, dar și pentru organizatori?
Prof.ing.ec. Constantin Bonea: Jucătorii trebuie, în primul rând, să se bucure de ceea ce fac pe teren și să iasă sănătoși, fără accidentări. Rugby-ul în 7 este un sport de contact, dar nu atât de dur. Dacă știi să pasezi repede mingea, contactul direct cu adversarul este mai redus. Jocul este frumos, spectaculos și fiecare jucător își poate arăta talentul. Organizatorii sunt extraordinari! Mi-a plăcut atmosfera și implicarea, atât la nivel județean, cât și local, mai ales în zona Năvodari, care se dezvoltă de câțiva ani. Vin aici în fiecare septembrie și cred că este un mare câștig faptul că reușim să aducem echipe și în extrasezon. Dacă și turiștii vor asista la turneu, cu atât mai bine. Am remarcat și prezența reprezentanților Parlamentului României. Sper ca acea Comisie de Sport să sprijine Agenția Națională pentru Sport în a valorifica mai bine ceea ce are nevoie sportul românesc. Din păcate, acesta suferă: nu avem o lege clară a sponsorizării, legea voluntariatului are lacune, iar UAT-urile întâmpină dificultăți în a sprijini corect sportivii. Nu trebuie sprijinit doar un anumit tip de sport, toți copiii au dreptul să facă sport. Rugby-ul ne învață disciplină, colaborare și solidaritate, calități esențiale pentru viață.
Reporter: Ce modificări legislative sunt necesare astfel încât sportul să nu mai aibă de suferit?
Prof.ing.ec. Constantin Bonea: Haideți să luăm exemplul Islandei, care alocă aproape 3% din PIB pentru sport. Am fost acolo și am văzut: într-o localitate mică exista un complex sportiv cu patru terenuri de tenis, două terenuri de antrenament pe iarbă, un teren pentru competiții, un bazin descoperit și unul acoperit. La ora 18:00, toate erau pline de copii.
Reporter: Ne lipsește infrastructura?
Prof.ing.ec. Constantin Bonea: Da, infrastructura este o problemă clară. Rugby-ul este foarte văduvit. Nu vreau să blamez fotbalul, dar fotbalul „ia tot ce prinde”. Au resurse, venituri și mulți copii care îl aleg pentru că este ușor accesibil: pe stradă, în curtea școlii, cu două pietre pe post de porți. Alte sporturi sunt mai complicate, ai nevoie de fileu, coș sau alte echipamente. Iar la rugby este și mai greu, pentru că ai nevoie de teren mare, omologat. De multe ori se promite că va fi și pentru rugby, dar gazonul este sintetic, iar tipul de gazon folosit la fotbal nu este potrivit: produce răni, dezechilibre și este diferit ca înălțime și densitate. Apar astfel divergențe și pierdem terenuri.
Sperăm să rezistăm, să găsim noi suprafețe și, mai ales, să reușim să le păstrăm.
Reporter: Vă mulțumim!
Prof.ing.ec. Constantin Bonea: Cu drag!
A consemnat Alexandra VASILE
