Pe data de 3 februarie 1925, la sediul Parchetului din Constanța a fost depusă o sesizare privind o presupusă și complexă înșelătorie desfășurată în piețele urbei, în domeniul piscicol. Procurorii au aflat de la mai mulți vânzători din oraș că, din cauza unor fapte penale comise de un anumit individ, peștele, aliment accesibil pentru marea masă a orașului (și din abundență până în acea iarnă), a devenit de negăsit în piețe și hale. S-a declanșat imediat o anchetă și în scurt timp s-a aflat întreaga poveste.
Încă din anul 1924 Societatea Frigula devenit concesionara vânzării peștelui în Constanța, după un angajament încheiat cu Statul român. Compania era obligată, prin contract, să vândă prin puncte proprii 50% din peștele primit de la pescării, iar restul de 50% să îl distribuie (la un preț minimal) vânzătorilor privați care activau în piețe și hale. Reprezentantul societății Frigul se numea Vasile Târnăcop și conducea afacerile firmei de la depozitul său aflat în Piața Griviței. Aici era adus tot peștele de la pescăriile maritime ale municipiului și tot de aici marfa trebuia să fie vândută sau redistribuită către vânzătorii privați, pentru ca și aceștia să o înainteze către populație.
Problemele au început atunci când privații au fost informați de către Târnăcop că nu este destul pește și pentru ei și că nu are ce să lea dea. Oamenii au observat însă că de la pescării veneau cantități mari și au presupus că se întâmpla ceva ilegal. Au continuat să îl supravegheze pe intendent și au descoperit că marfa ce trebuia să ajungă la ei era trimisă de Târnăcop la București și în alte localități. Intendentul vindea peștele în exterior, pe bani grei (la suprapreț) și își însușea astfel sume uriașe, în contul personal. Înțelegând că este vorba despre o infracțiune exclusiv a numitului Târnăcop, privații au sesizat direcțiunea societății Frigul, iar aceasta a declanșat o anchetă proprie. Au fost trimiși la sediul din Griviței un inspector și un ofițer de poliție, care au descins pe neașteptate în biroul funcționarului și au descoperit dovezi clare ale faptelor penale.
Pentru a se justifica în fața șefilor săi, Târnăcop falsificase numeroase acte și chitanțe, semnând el personal în locul unor vânzători privați care, chipurile, ar fi primit peștele cuvenit. Crezând că acele documente vor fi luate de bune de cei de la Frigul, intendentul încerca să facă pierdută cantitatea de pește, dată pe sub mână. Doi negustori din Griviței care se plângeau că nu au ce vinde au aflat cu stupoare că au primit câte 1.632 de kilograme de chefal sărat. Falsul era dovedit! Anchetatorii de la Frigul și-au întocmit raportul care arăta ilegalitățile, iar privații au mers la Parchet unde au depus sesizări. În scurt timp, Târnăcop a fost arestat și a ajuns în fața instanței de judecată. În piețe, peștele a reapărut iar criza a luat sfârșit.
3 februarie 1923 – ”O fugă amoroasă – Acum câtva timp a dispărut de la domiciliul conjugal din Arad dna Maria Krasnik, soția magazionerului șef al acelei gări. Cercetările ce au urmat au stabilit că numita fugise la Constanța în tovărășia unui croitor, tot din Arad, pe nume Tudor Ciobanu. Soțul înșelat venind în localitatea noastră a reușit să dea de urma fugarilor. Anunțând Parchetul a reușit să-i suprindă azi noapte în flagrant delict de adulter, la locuința croitorului Pandeli, din strada Ștefan cel Mare no. 35.” (ziarul Dacia)
Pe 3 februarie 1925, în fața instanței de judecată a ajuns dosarul unui agent de poliție acuzat de luare de mită. Cazul avea mai multe elemente deosebite, care au atras atenția opiniei publice.
Povestea a început în vara anului 1924, când o familie din Israel, soții Zoropapel, a ajuns la Constanța și s-a cazat în Piața Independenței (Ovidiu), la Hotelul Elita. În timp ce familia se afla în oraș, persoane necunoscute au intrat în camera lor și au sustras o pereche de cercei de aur cu diamante, o geantă de argint, două bucăți de aur (lingouri) și o bucată de 6 metri de stofă fină. Cercetările efectuate imediat au fost făcute în grabă și nu au dat niciun rezultat. Soții Zoropapel au părăsit Constanța, necrezând că ar putea vreodată să își recupereze pierderea. Totuși, un agent de siguranță, pe numele său Niculae S. Vârlan, a continuat ancheta și a dat de urma hoților. Aceștia erau Elena Mocanu, fostă “madamă” a hotelului și concubinul ei, Vasile Sabin.
Agentul Vârlan nu avea însă nicio intenție de a face dreptate, nu i-a arestat pe vinovați și nici nu a raportat superiorilor săi, așa cum se cuvenea. Mai mult, el i-a contactat pe hoți, iar aceștia, pentru ca omul legii să tacă, i-au dat mită 3.000 de lei, precum și obiectele pe care le furaseră. Agentul Vârlan credea că s-a îmbogățit. Ce nu știa el era că și un alt polițist, subcomisarul Cojocaru, continuase să investigheze cazul. Acesta i-a găsit și el pe hoți, a aflat despre mită și i-a raportat totul comisarului Ionel Gheorghiu, șeful Brigăzii de Siguranță Constanța, care a trimis cazul în instanță. Vârlan a fost demis din poliție și s-a ales cu ani grei de pușcărie.
Reclama zilei – Magazinul de coloniale și băuturi spirtoase La Flota Engleză s-a mutat din strada DA Sturdza no.39 pe aceeași stradă dar la no.19 (Fosta Bancă Lazaris). Fiind complect renovat. Pune la dispoziție onoratei sale clientele orice fel de articol de coloniale și băuturi spirtoase. Desfide orice concurență (1926)
L.M.
