Cristian Tranulea, câștigătorul Cupei Mondiale la notă în ape înghețate, a discutat într-un interviu Focus Press despre provocările competițiilor din Germania, Scoția și Olanda, evidențiind etapa din Germania ca fiind cea mai dificilă din cauza temperaturilor scăzute și oboselii acumulate.
A menționat rivalitatea cu britanicii Brian Bain și Chris Cook, dar a încercat să nu se lase afectat de presiune. Momentul câștigării Cupei Mondiale a fost unul de împlinire, dar el rămâne concentrat pe viitor. Tranulea a subliniat sacrificiile făcute, inclusiv orele de antrenament, trezitul devreme, epuizarea concediului și dificultățile financiare, având sprijin limitat din partea federației. A avut probleme fizice, în special cu umărul, dar a continuat să lupte. Evoluția sa sportivă a inclus întărirea psihicului pentru a face față emoțiilor competițiilor importante.
A mulțumit antrenorului Octavian Tilară și doctorului Dobre pentru sprijinul acordat, precum și familiei și susținătorilor. Reprezentarea României pe scena mondială îi aduce mândrie națională. În prezent, are nevoie de o pauză pentru recuperare fizică și mentală, urmând să-și stabilească noi obiective majore în viitorul apropiat.
Reporter: Ai acumulat 296 de puncte în etapele din Scoția, Olanda și Germania. Care dintre aceste etape ți s-a părut cea mai dificilă și de ce?
Cristian Tranulea: În Germania, fără doar și poate, pentru că, deși temperatura apei nu a fost chiar atât de joasă, au fost 2 grade în apă; la Molveno, de exemplu, a fost mult mai frig decât a fost în Germania, a fost pentru prima dată în acest an când temperatura aerului a fost foarte scăzută. În dimineața competiției erau undeva la minus 7–8 grade Celsius și lucrul acesta s-a simțit mai ales pe partea de refacere, pentru că nu reușeam să mă încălzesc și să-mi revin cum trebuie după probă și, implicit, să fiu gata pentru probele care urmau.
Pe lângă diferența mare de temperatură din aer, a fost și ultima etapă, în care am simțit din plin toată oboseala acumulată pe parcursul anului și chiar a fost, de departe, cea mai dificilă etapă.
Rep.: În clasamentul final i-ai devansat pe britanicii Brian Bain și Chris Cook. Ai simțit presiunea rivalității directe cu ei pe parcursul sezonului?
C.T.: Am încercat să nu mă gândesc la asta. Toți cei care au fost foarte aproape de mine în acest sezon au venit puternic pe probele de fond. Și am simțit constant o frustrare, pentru că vedeam cum, de exemplu, în Scoția am terminat cu 5 medalii de aur, în toate cele 5 probe în care am luat startul, și nu a fost suficient ca să preiau conducerea clasamentului.
Evident că a existat o presiune constantă, dar am încercat să trec peste și să-mi văd de obiectivul pe care îl aveam setat de la început.
Rep.: Ce a însemnat pentru tine, din punct de vedere emoțional, momentul în care ai văzut că practic ai câștigat Cupa Mondială?
C.T.: Mă așteptam, mai mult sau mai puțin, pentru că știam că am apucat să-mi revin după accidentare, mă simțeam foarte bine și știam că sunt în cărți, conform punctajului. Matematic vorbind, înainte de ultima etapă eram în cărți.
Eram pregătit să lupt, inclusiv în probele de distanță din Germania, dar, din fericire, nu a fost cazul. A fost un sentiment de împlinire, dar nu am timp să-mi iau o pauză după un rezultat mare. Prefer să rămân concentrat pe ce am de făcut în continuare. Ok, sunt fericit, dar hai să mergem spre următorul obiectiv.
Rep.: Ai avut o postare pe Facebook în care ai spus așa, citez: „un an în care am epuizat toate resursele pentru un singur scop”. Ce sacrificii concrete au stat în spatele acestui titlu?
C.T.: Nenumărate. Au fost foarte multe ore de antrenament. Alarma a fost setată întotdeauna undeva la 5 dimineața. Au fost nopți în care mă trezeam la 3–4 dimineața să mănânc, pentru că aveam antrenament foarte devreme și efectiv îmi puneam alarma să mănânc, apoi mă culcam la loc, ca să am suficientă energie — nu pot să merg cu stomacul gol la antrenament.
Mi-am epuizat zilele de concediu. Din fericire, clubul unde antrenez, în Constanța, a fost foarte permisiv cu mine, dar, adunat, pentru toate deplasările acestea, am avut aproape două luni de concediu și cred că mi-am folosit efectiv toate zilele de concediu pe anul acesta.
Din punct de vedere financiar, au fost niște costuri foarte mari. Neavând federație momentan, nu am avut sprijin direct pentru a susține toate etapele acestea.
Avem această asociație la noi în țară, condusă de Paul Georgescu, iar el chiar încearcă, pe cât posibil, să ne asigure un confort pentru întreg lotul național, dar au existat provocări inclusiv din punct de vedere financiar. Sănătatea, uzura mentală și fizică — cam acestea au fost sacrificiile.
Rep.: Ai avut un moment în care corpul tău ți-a spus „stop”?
C.T.: Da, la Molveno, la Campionatul European. Corpul meu nu a vrut să coopereze. Am luat startul la 100 m spate și, în primii 7–8 metri, a trebuit să mă opresc, pentru că nu mai făceam față cu umărul. Am avut probleme cu umărul în mod constant pe parcursul sezonului și pur și simplu nu m-a mai ajutat.
Inclusiv în Germania am avut probleme la 100 m liber, am fost nevoit să abandonez în mijlocul cursei. Da, cred că am terminat în genunchi sezonul acesta, dar, din fericire, am terminat cu medalia de aur. În genunchi, dar cu un trofeu bine meritat.
Rep.: Cum a evoluat Cristian Tranulea, sportivul de acum, față de cel de la începutul carierei?
C.T.: Este același sportiv, dar care a trecut prin anumite experiențe. M-am confruntat, de-a lungul timpului, grație performanțelor, cu trăiri mai intense. De exemplu, când eram în fața blocstartului la un Campionat European sau la un Campionat Mondial.
Au fost perioade în care am fost copleșit de emoție. Dar, de-a lungul timpului, am trecut prin experiențe pe care sportivul din trecut nu le-a avut și am reușit să-mi întăresc, în primul rând, psihicul, ca să pot lupta cu toate armele atunci când sunt pus în fața unei competiții foarte importante.
Să fiu sigur că nu mă mai trădează emoțiile, că nu mai am treabă cu ele în timpul cursei. Evident, emoții există inclusiv la nivelul acesta, în condițiile în care am sute, poate mii de competiții în picioare.
Rep.: În mesajul pe care l-ai postat atunci când ai aflat că ai câștigat Cupa Mondială, ai vorbit despre energia oamenilor. Cine au fost pilonii principali în sezonul acesta pentru tine?
C.T.: Principalii doi oameni, fără doar și poate, în acest sezon au fost antrenorul Octavian Tileagă, care chiar a făcut tot ce a putut pentru cea mai bună pregătire, pentru că a fost și relativ improvizată. La bazinul de la Palatul Copiilor, știm cu toții situația, nu am putut să ne bazăm. Am continuat pregătirea la scafandri, din când în când la Atena, la noi, la bazin, dar domnul Tileagă a căutat mereu să-și adapteze planul de pregătire în funcție de ce se întâmpla de la o etapă la alta sau de condițiile de pregătire.
Al doilea om, fără doar și poate, care a fost acolo în mod constant, a fost doctorul Dobre, care a reușit cumva să-mi pună umărul la loc în perioada aceasta, pentru că nu eram capabil nici măcar să mișc umărul, nu să înot la un nivel optim.
Am avut parte de sprijinul familiei și, la fiecare postare, îi vedeam pe cei din cercul de prieteni sau cunoștințe căutând informații să vadă ce s-a mai întâmplat de la o etapă la alta. Am simțit că toată lumea este cu mine și că toată lumea speră să câștig circuitul mondial.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine să reprezinți România pe scena mondială?
C.T.: Este un sentiment interesant, pentru că nici măcar nu am visat acest lucru, dar mă bucur foarte tare de ceea ce trăiesc în prezent. Este un sentiment de mândrie națională, indiferent de problemele pe care le avem la nivel general în sport, nu doar în sportul meu.
Mă mândresc foarte tare că fac parte din echipa națională și port tricolorul cu mândrie de fiecare dată când am ocazia.
Rep.: După un asemenea sezon, ce urmează? Ai un nou obiectiv major?
C.T.: Ca să pot să-mi setez un nou obiectiv major, am nevoie, fără doar și poate, de o pauză. Am nevoie de timp să-mi revin atât fizic, cât și mental, după tot ce a fost în perioada aceasta.
Îmi doresc ca, în perioada următoare, să mă antrenez ușor, să-mi recapăt mobilitatea, să mă recuperez cum trebuie, iar apoi să-mi pot seta următoarele obiective majore. În momentul de față nu am ceva concret, dar, cu siguranță, va apărea un obiectiv major în viitorul apropiat.
Mihaela GIUGLEA
Felicitari FocusPress ca prezentati astfel de oameni!
Bravo Cristian si succes in continuare!