Continuăm seria litigiilor civile care au ca părți proprietari vecini, în condițiile în care aceștia au recurs la ajutorul justiției pentru a se face dreptate. Astfel de articole au mai fost publicate în cotidianul Focus Press cu titlu de exemplu, mai ales că pe rolul instanțelor există mii de astfel de litigii.
Speța de față analizează o situație rezultată în urma unei licitații din urmă cu 19 ani și are ca protagoniști membrii a două familii din Eforie Nord. Cazul a ajuns să fie tranșat, inițial, de magistrații Judecătoriei Constanța, după care dosarul a ajuns la Tribunal, în apel.
Este vorba despre o acțiune în revendicare imobiliară, miza fiind un teren de 218 mp. Prima instanță a dat dreptate reclamanților, stabilind că terenul respectiv este ocupat abuziv de cealaltă familie, totodată fiind calzulate și despăgubiri.
De la licitația din 2007 la contractul din 2017
Așa cum arătam mai sus, mărul discordiei îl reprezintă un teren situat pe strada Brizei din eforie Nord, Reclamanții au obținut dreptul de a cumpăra terenul încă din 2007, în urma unei licitații publice organizate de Consiliul Local Eforie.
Drumul către proprietate a fost însă blocat timp de 10 ani de contestațiile pârâților (care participaseră și ei la licitație) și de refuzul sau, mai bine zis, imposibilitatea autorităților locale de a finaliza actele.
După multiple procese și plângeri penale, abia în decembrie 2017 reclamanții au reușit să semneze contractul de vânzare-cumpărare. Cu toate acestea, posesia a rămas doar la nivel teoretic, terenul fiind îngrădit și folosit în continuare de vecini.
Apărarea pârâților: „Uzucapiunea de 30 de ani”
În fața acuzațiilor de ocupare abuzivă, membrii celeilale familii au încercat o manevră juridică de forță, invocând uzucapiunea (prescripția achizitivă). Aceștia au susținut că stăpânesc terenul încă din anul 1990, în baza unei „chitanțe de mână” semnate cu fosta Întreprindere de Hoteluri și Restaurante (IHR) Eforie Nord.
Instanța de fond a respins însă aceste apărări, subliniind două aspecte critice, și anume: viciul precarității, dat fiind că, în opinia instanței, pârâții nu s-au comportat ca adevărați proprietari, deoarece în trecut ceruseră în instanță doar un drept de superficie, recunoscând implicit că terenul nu le aparține; respectiv neîndepplinirea termenului legal necesar pentru a invoca uzucapiunea, dat fiind că probele administrate au arătat că ocuparea efectivă a început, cel mai probabil, în 1994, deci nu se împlinise termenul legal de 30 de ani cerut de vechiul Cod Civil.
Ce au decis judecătorii
Astfel, Judecătoria Constanța a admis acțiunea civilă privind revendicarea imobiliară și obligând pârâții să restituie terenul, să accepte linia de hotar stabilită prin expertiză topografică, plus o sancțiune financiară pentru ocuparea abuzivă a terenului, fiind vorba despre suma de 22.818 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru ultimii șase ani, conform sentinței civile din data de 20 iunie 2024.
Această soluție a fost atacată, ulterior, la instanța ierarhic superioară, Tribunalul Constanța, apelanții fiind atât reclamanții, cât și pârâții.
În timp ce reclamanții insistă pe eliberarea completă a terenului de construcții provizorii și pe clarificarea posesiei, pârâții continuă să conteste însăși calitatea de proprietar a vânzătorului inițial, Orașul Eforie.
Apelurile au fost înregistrate la data de 26 martie 2025 iar în acest moment cauza civilă se află în faza de judecare a acestor căi de atac. Ultimul termen a avut loc joi, 5 martie. De precizat că, după judecarea apelului, verdictul pronunțat va fi cel final, neexistând posibilitatea atacării mai departe cu recurs, întrucât valoarea întregului litigiu nu atinge pragul de 200 de mii de lei.
Daniel ALBU
