Cu o scriitură densă, încărcată de simboluri și reflexivitate, poeta, profesoara și criticul literar Daniela Varvara continuă să fie una dintre prezențele distincte ale liricii contemporane. Inițiatoare a Festivalului „Poezie la nisip” de la Corbu, un proiect care a depășit granițele locale și s-a impus în circuitul cultural național și internațional, Daniela Varvara a marcat Ziua Internațională a Poeziei printr-un recital emoționant susținut la Doors Club, într-un eveniment organizat de Asociația KULTurale.
Evenimentul, desfășurat într-o atmosferă caldă și atent calibrată pentru întâlnirea directă dintre poeți și public, a adus în prim-plan o selecție de autori contemporani, cu o vizibilă predominanță feminină, aspect remarcat chiar de Daniela Varvara în intervenția sa. Discursul său a funcționat ca o punte între biografic și poetic, între reflecția asupra condiției poeziei și intimitatea actului de creație.
Autoarea a ales să deschidă lectura cu un text dedicat mamei sale, prezentă în sală, extrăgând dintr-un volum publicat în 2017 o poezie în care imaginarul corporal și simbolistica maternității se împletesc într-o viziune profund neo-modernistă. Ulterior, a prezentat și două poeme recente, încă nepublicate, din ciclul „Poemele iertării”, confirmând direcția introspectivă și maturizarea discursului liric.
„Ziua Poeziei este în luna martie, care e o lună a femeilor și, dacă vă uitați, pe afiș sunt mai multe poete decât poeți. Poate ne luăm revanșa în felul ăsta. În orice caz, de ce am făcut introducerea asta? Pentru că primul poem este dedicat mamei mele, care este aici în sală, și este dintr-un volum din 2017, de vară.
Dimineața cu lapte albastru deschis, ascunsă în placentă. Văd cum oamenii îmbătrânesc pentru că se depărtează de mamele lor, uitând gustul laptelui. Iar laptele devine albastru deschis, apoi albastru închis, închis în sânii femeilor adormite. Mama mea doarme așa de frumos, că eu mă ridic să-i dezvelesc ochii. Și coapsele să-i mângâi surâsul și drumurile picioarelor. Cândva, ea va trebui să mă nască și să mă uite. Va deveni și ea o femeie adormită, cu lapte albastru închis.
Și două poeme destul de recente, nepublicate, din ciclul «Poemele iertării». Eu am ajuns acolo când locul era părăsit. După ce, mai întâi, firește, fusese ocupat. Am ajuns acolo cât să văd că era”, a transmis Daniela Varvara.
Prin această intervenție, Daniela Varvara reconfirmă nu doar forța unei poezii care explorează memoria afectivă și corporalitatea într-un registru simbolic intens, ci și rolul său activ în dinamizarea scenei literare. Festivalul „Poezie la nisip”, pe care îl coordonează la Corbu, rămâne unul dintre reperele importante ale dialogului poetic contemporan, reunind anual voci diverse și consolidând punți între generații și spații culturale.
Ziua Internațională a Poeziei, celebrată la Constanța, a devenit astfel nu doar un prilej festiv, ci și un moment de reflecție asupra direcțiilor actuale ale liricii, în care vocea Danielei Varvara se distinge prin coerență estetică și autenticitate.
Alexandra VASILE
