Într-un cadru vibrant și dens cultural, Doors Club din Constanța a devenit, de Ziua Internațională a Poeziei, un spațiu al întâlnirii dintre voci, generații și formule expresive distincte, în cadrul unui eveniment organizat de Asociația KULTurale. Printre prezențele marcante ale serii s-a numărat poeta Amelia Stănescu, director al Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din septembrie 2024, doctor în Filologie, membră a Uniunii Scriitorilor din România și o voce consolidată în literatura contemporană încă din 1993.
Cunoscută pentru o scriitură densă, tensionată și expresivă, Amelia Stănescu își extinde discursul poetic și în zona performativă, unde textul capătă nu doar consistență semantică, ci și dimensiune scenică. Intervenția sa de la Doors Club a depășit tiparul lecturii convenționale, transformându-se într-un discurs hibrid, pe alocuri ironic, fragmentat, autoreferențial, care chestionează însăși condiția poetului și statutul poeziei în contemporaneitate.
De altfel, discursul său a mizat pe o construcție deliberat disonantă, în care interferențele sonore, repetițiile și aparentul „bruiaj” al sensului au devenit procedee estetice. În același timp, intervenția a păstrat o dimensiune reflexivă, punând în discuție raportul dintre poezie, public și legitimitate culturală.
„Ne-am adunat astăzi aici, în această minunată zi de sâmbătă, în această fastuoasă companie, să cinstim ce trebuie cinstit și ce se cinstește, de regulă, o dată bună pe an: Ziua Internațională a Poetului din toate timpurile, din toate generațiile, din toate spațiile conturate de drone, din toate cartierele Constanței.
Ziua Internațională a Poetului din toate timpurile, din toate generațiile, din toate spațiile măturate de drone și din toate cartierele Constanței, se aud urale în difuzoare. Să ne amintim, așadar, ce vrea să fie și pentru cine această entitate indeniabilă numită poet.
Cuvântul „poet”, care vine din grecescul „poietes” și din verbul „poiein”, înseamnă… aici este un discurs indescifrabil în difuzoare. Nu mai este acel discurs „ura, ura, ura”, ci este un altul. În difuzoare, deci, un discurs indescifrabil, pe care mi l-a pregătit Iulia Pană și pe care vi-l puteți închipui cu ușurință. Dar, conform cercetătorilor britanici, se spune că… urmează un discurs indescifrabil în difuzoare. Exact!
Iar dacă este să întrebați un profesor de limba română, el este de părere că… în fine, poetul este o formă de intoleranță la regulile vieții, un fel de gânditor timid sau personalitate exacerbată. În urma lecturilor sale repetate și a găzduirii muzei teritoriale, începe să scrie și să împărtășească idei prietenilor, recomandabil publicului larg, cu un ridicat factor de risc la nivel local, național, pe termen nelimitat.
Cu ce se măsoară poezia și cât cântărește ea la bursa valorilor literare? Poezia nu este analizabilă, cuantificabilă. Nici cel care o scrie nu vă poate spune ce este, cu adevărat, poezia. Poezia este înțeleasă diferit de fiecare în parte și, de același, diferit în momente diverse.
Poezia nu este pentru toate gusturile, nu este pentru toată lumea. Este mai mult pentru femei dacă este scrisă de bărbați. Este mai mult pentru bărbați când este scrisă de bărbați și comentată de bărbați. Nu se știe exact când, unde și la cine ajunge în minte, cine pe cine minte, de fapt, stimați spectatori și poate un pic de telespectatori.
Ce este, aceea, poezia? O cutiuță muzicală? O scrisoare de dragoste? O petiție? O nevoie, un geamăt, un strigăt de ajutor? Un atac de panică?”, a relalatat Amelia Stănescu.
Prin această intervenție, Amelia Stănescu a oferit nu doar un discurs despre poezie, ci o experiență poetică în sine, una care refuză definițiile fixe și preferă ambiguitatea fertilă. Prezența sa la evenimentul organizat de Asociația KULTurale reconfirmă rolul activ pe care îl joacă în viața culturală constănțeană și în configurarea unui spațiu literar contemporan deschis experimentului și dialogului interdisciplinar.
Alexandra VASILE
