Puțini dintre pariorii români reușesc să termine luna cu bani în cont. În majoritatea cazurilor, situația nu este cauzată de nepricepere, ci de incapacitatea de a gestiona emoțiile. Drept consecință, clienții agențiilor încep să joace la recuperare după câteva pariuri pierdute, ceea ce reprezintă cea mai mare greșeală.
Specialiștii care postează ponturi din fotbal evită pericolul jucatului la recuperare împărțind bugetul în unități și alocând un număr de unități fiecărui bilet, în funcție de risc.
De cealaltă parte, „pariorul comun” își face o promisiune solemnă la fiecare început de lună, atunci când își alimentează contul: „de data asta voi respecta managementul banilor”. Cât timp lucrurile merg bine, ei se țin de promisiune, ajustând miza fiecărui bilet la bankroll și la riscul indicat de cotă. Majoritatea pariorilor români respectă următoarele praguri „clasice”:
- miză = 1% din buget pentru bilete cu cota mai mare de 2.21
- miză = 3% din buget pentru bilete cu cota între 1.71 și 2.20
- miză = 5% din buget pentru bilete cu cota între 1.41 și 1.70
- miză = 7% din buget pentru bilete cu cota între 1.21 și 1.40
- miză = 10% din buget pentru bilete cu cota de cel mult 1.20
Invariabil, însă, fiecare parior traversează măcar o perioadă slabă într-o lună. Atunci se face diferența între jucătorii de succes și cei cu stofă de pierzători. Cei din a doua categorie se încarcă cu energie negativă și au în cap un singur gând: „trebuie să recuperez cât mai repede pierderea”. Treptat, acest gând devine o obsesie care șterge cu buretele orice strategie construită anterior.
Simptomele jucatului la recuperare
În încercarea de a ajunge la bankroll-ul inițial, jucătorii vulnerabili pariază pe echipe de care nu au auzit niciodată, doar pentru că acel meci este în desfășurare atunci când deschid site-ul de pariuri. Mai grav decât atât este că pariorii aflați în vrie nici nu mai stau să analizeze meciul, pentru a vedea care este riscul real al pariului. Mizele plasate pe bilete cresc necontrolat și nejustificat, până când se ajunge în situația de a risca toți banii din cont pe un singur bilet, pe principiul „ori la bal, ori la spital”.
Cu foarte mult noroc, este posibil ca strategia să dea roade într-o primă fază, dar cine a apelat o dată la ea va apela cu siguranță și a doua oară, iar ulciorul nu merge de multe ori la apă. Mai devreme sau mai târziu, pariorii care dezvoltă acest stil de joc compulsiv pierd toți banii din cont. Unii așteaptă luna următoare pentru a realimenta contul, în timp ce alții agravează greșeala și depun bani imediat, când sunt încă sub imperiul emoțiilor negative. Supărarea continuă să le întunece judecata, iar noile fonduri dispar ca și când nu ar fi fost introduse în cont. Evident, frustrarea se amplifică, punându-și amprenta asupra activităților de zi cu zi.
În concluzie, problema jucatului la recuperare este în primul rând una de ordin psihic. Vestea bună este că această latură poate fi antrenată. În același timp, pe măsură ce trece vremea, pariorii devin mai insensibili la eșecuri.
