Actorul, profesorul și coordonatorul Clubului Copiilor din Năvodari îi învaţă pe elevi că este nevoie de empatie ca să joci teatru. Interviu cu Loredana Solom: “Cursurile sunt gratuite. Îi așteptăm cu mare drag”

0
481

Teatrul, dansul și arta fanteziei sunt doar câteva dintre pasiunile care au prins viață în orașul Năvodari. Micuții care se implică în activități educative extrașcolare sunt repere pentru ceilalți. Aceste activități contribuie la dezvoltarea personalităţii preșcolarului sau elevului, el simţindu-se valoros, important, cu potenţial creativ, cu spirit de echipă şi dragoste de muncă. Ei se formează la Clubul Copiilor din Năvodari cu ajutorul unui om al teatrului, pe nume Loredana Solom.

Așa se face că, de-a lungul timpului, sute de copii au deschis porţile Clubului Copiiilor din Năvodari, structură a Palatului Copiilor din Constanța, modelându-se spiritual şi fizic, descoperindu-şi talente, competenţe şi pasiuni, nu arareori vocaţii, ca apoi, integraţi în prezentul continuu al oraşului, să păstreze amintirea orelor petrecute acolo nu doar ca nostalgie a copilăriei, ci şi a începutului unui drum.

Vârsta Clubului din Năvodari rămâne, dincolo de numărul anilor, vârsta copiilor, a celor care îşi petrec acolo clipele libere, adăugând gratuităţii frumoase şi necesare a jocului o dimensiune creativă. La Clubul Copiilor din Năvodari se valorifică în mod sănătos timpul liber al copiilor în cadrul activităților cercurilor artistice, dar și prin implicarea lor în proiecte educative.

Actorul, profesorul și coordonatorul Loredana Solom, care și-a picurat sufletul în fiecare colțișor al Clubului Copiilor din Năvodari, în fiecare activitate, în fiecare preșcolar sau elev pe care l-a însoțit un an sau mai mulți din viața lui, se bucură de fiecare clipă petrecută alături de copii. Profesorul Loredana Solom a reușit să atragă în jurul său nu doar copii din Năvodari, ci și din Lumina, Corbu și Ovidiu fiind bine-veniți la activitățile care îi pun în faţa ineditului.

Cursurile gratuite oferă tuturor copiilor, începând de la vârsta de 3 ani, posibilitatea de a pătrunde în universul copilăriei și al adolescenței pasionate de cunoaștere și creativitate, în afara orelor de grădiniță sau școală, iar părinții care au pășit în sălile de creație trăiesc într-un climat de siguranță știindu-i supravegheați într-un mediu optim de învățare.

Clubul Copiilor din Năvodari, instituție de învățământ preuniversitar de stat, specializată în educație extrașcolară, care funcționează în baza Ordinului Ministerului Educației nr. 5567/2011, este un real partener pentru școlile din localitate.

Atelierul de teatru este un loc minunat, în care orice emoție, trăire sau sentiment este posibil, reprezentând o formă artistică deosebită și autentică, iar Loredana Solom contribuie semnificativ în această lume magică prin idei, proiecte, zâmbete, înțelepciune și energie pozitivă. Acest domeniu are o semnificație aparte pentru actorul și profesorul Loredana Solom. Coordonatorul Clubului Copiilor a avut plăcerea să ne răspundă, în cadrul unui interviu Focus Press, la câteva întrebări care cred că v-ar face și pe voi curioși.

La începutul lunii octombrie, mai exact sâmbătă, 2 octombrie a.c., vor debuta activitățile dedicate tuturor copiilor. Doritorii își pot înscrie gratuit copilașii la cursurile de Teatru, Dans și Arta Fanteziei, fiind necesară completarea unei cereri pe care o găsiți la sediul Clubului Copiilor din Năvodari, aflat pe strada Cabanei, nr. 10, vizavi de Creșă, însoțită de o copie după certificatul de naștere al copilului. Așadar, dragi părinți, ajutați-i pe copiii voștri să creadă în puterile lor, în ceea ce sunt şi în ceea ce pot deveni, iar Clubul Copiilor din Năvodari este o alternativă sănătoasă de petrecere a timpului liber, activități care nu includ telefonul mobil și tableta.

“La bază nu am pornit ca profesor, ci ca actriță. Un vis pornit din copilărie”

Reporter: Sunteți profesor al Clubului Copiilor din Năvodari. Aveți o afinitate pentru pedagogia artei actorului. Cum a pornit totul?

Prof. Loredana Solom: Trebuie să știți că la bază nu am pornit ca profesor, ci ca actriță. Acesta a fost debutul meu. Un vis pornit din copilărie. Un vis foarte frumos, dacă ar fi să zic așa. Sper cândva să mă reîntâlnesc cu scena, să revin pe scenă și să joc. Pe cartea de muncă prima dată a fost trecut și este trecut acolo “actriță debutantă”. Eu așa mi-am început cariera și, ulterior, viața m-a adus din teatru către această profesie. Deocamdată am rămas aici, în acest domeniu.

“Am crescut cu piesele de teatru difuzate la televizor. A fost o bucurie imensă să le văd pe marile actrițe și pe marii actori la televizor. Visam să ajung și eu cândva acolo”

Rep.: Ați avut un mentor? Cine v-a desenat un orizont?

Prof. Loredana Solom: Un mentor? Da! În copilărie, îmi place să spun lucrul acesta, am crescut cu piesele de teatru difuzate la televizor. A fost o bucurie imensă, imensă, imensă să le văd pe marile actrițe și pe marii actori la televizor. Visam să ajung și eu cândva acolo. Mi-am pus în gând această dorință de a ajunge și eu pe scenă. Mă gândeam cum mi-ar sta mie acolo. Mă vedeam pe scenă. Îmi proiectam visul acolo. Mai este un lucru la care mă gândesc cu drag și despre care am mai vorbit și spuneam așa: “Erau filmele muzicale în care Fred Astaire și Ginger Rogers dansau step și așteptam ca părinții mei să plece la culcare, îmi luam pantofii și încercam să reproduc acele mișcări de step în dorința de a fi și eu ca acești mari actori”. A fost o perioadă foarte frumoasă. Am crescut cu teatrul radiofonic – “Un șir de mărgărite”. Plecam de la școală, în pauză. Nu locuiam departe de școală. Fugeam în pauza aceea scurtă numai ca să prind teatrul radiofonic. Părinții mei au făcut un lucru extraordinar cu mine. Noi când mergeam în concedii cu părinții, în vacanțe, mama mea avea un obicei frumos și sănătos. Ne ducea în librării pe noi, copii fiind. Acolo ne dădea voie să ne alegem cărți. Ne spunea: “Aici sunt cărțile de școală și aici sunt cărțile cu povești. Ce doriți să vă alegeți?” Întotdeauna mergeam la cărțile cu povești și îmi alegeam acele cărți frumoase pe care le și citeam de altfel. Am crescut cu această lume frumoasă. Am avut ocazia ca studentă să joc în spectacole frumoase regizate de actori, regizate de regizori. Am avut ocazia să mă întâlnesc și mi-a fost profesor regretatul compozitor Dumitru Lupu. Am avut ocazia foarte frumoasă să-l întâlnesc pe domnul Aurel Manolache. El fusese director al Teatrului Fantasio. Am avut această colaborare pe Festivalul Mamaia Copiilor. Mergeam cu dânșii peste tot în țară unde aveau loc aceste selecții de copii. Mi se părea o lume extraordinară. Am avut o ocazia să-i întâlnesc pe Octavian Ursulescu, pe poetul Grigore Vieru. Într-o seară, la Festivalul Mamaia Copiilor, a fost invitat acolo. A făcut parte din juriu. Era invitat special. Îmi aduc aminte că am avut această ocazie să stau în preajma poetului și să-i simt energia atât de frumoasă așa cum de altfel am simțit energia și din partea domnului Dumitru Lupu. Cine nu o cunoaște pe doamna Ileana Șipoteanu? Am avut ocazia să-i întâlnesc, așa cum stau și comunic cu dumneavoastră, și să stau aproape de ei și să păstrez o amintire frumoasă și peste ani. Am avut ocazia, după ce am terminat facultatea, să joc în spectacole în regia unor foarte cunoscuți și apreciați regizori: Ada Lupu. Am avut ocazia să joc în spectacole în regia domnului Mihai Lungeanu și marele și iubitul Radu Afrim – face niște spectacole extraordinare – regretatului Ion Lucian. Am avut ocazia să mă întâlnesc cu acești oameni. Am avut ocazia să joc alături de cei care atunci, cândva, mi-au fost profesori de teatru: regretata doamnă Diana Cheregi. Sunt amintiri frumoase pe care le păstrez cu drag. Îmi place să cred că toți acești oameni au contribuit la formarea mea, la dragostea și respectul pe care l-am avut și îl am față de teatru. Mi se pare o lume extraordinară, o lume unde este o ardere foarte puternică. Amețitor de puternică și periculoasă. La un moment dat există riscul să aluneci către o pantă a vanității, a orgoliului nemăsurat. Am avut ocazia să întâlnesc această lume, cu această ardere interioară și mi s-a părut o lume extraordinară și este o lume extraordinară. Celor care își doresc să urmeze acest drum le doresc din suflet mult succes. Este adevărat că la noi acum în țară este puțin mai greu. Cultura? Of! O cenușăreasă aruncată de colo-colo. Totuși, această cenușăreasă cred că poate să fie prințesă și poate să fie, pentru că are mult potențial.

“Înainte de spectacol veneam cu o oră înainte la teatru și începea pregătirea noastră ca actori”

Rep.: Ce v-au insuflat aceste nume mari pe care le-ați menționați și cu care ați avut ocazia să jucați pe aceeași scenă, să trăiți aceleași momente frumoase?

Prof. Loredana Solom: Respectul și dragostea față de această meserie. Înainte de spectacol veneam cu o oră înainte la teatru și începea pregătirea noastră ca actori. Acest lucru l-am învățat de la actori, de la decanii de vârstă, pentru că îi vedeam în cabină cum se pregăteau să intre pe scenă, cum se pregăteau ei pentru spectacolul din seara respectivă. Începeai încet-încet să te dezbraci de haine civile, să te îmbraci în haine neutre, în halatul tău, să te gândești la personaj, să-ți pregătești chipul, coafura. La machiaj veneau doamnele cabiniere care ne ajutau să îmbrăcăm costumul. Și nu în ultimul rând exercițiile de dicție pe care le făceau actorii de vârstă înainte de a intra pe scenă, pregătirea aceea și concentrarea. Concentrarea începea și am învățat-o de dimineață. Am avut grijă întotdeauna să nu mâncăm foarte mult, să ne detașăm de orice ar putea să ne distragă atenția. Ne concentram pe rolul care îl aveam de jucat. Pregătirea începea cu mult de dimineață, iar cu o oră înainte de spectacol eram în teatru. Acest lucru l-am învățat de la profesorii mei, de la decanii de vârstă pe care i-am întâlnit în teatru și cu care am avut ocazia să joc, o ocazie minunată.

“Sper din suflet ca la un moment dat viața să mă reîntoarcă pe scenă și cumva să mai am parte de această bucurie și de această energie frumoasă a scenei de teatru”

Rep.: Această pregătire continuă și astăzi. Prin Clubul Copiilor din Năvodari, unde vă desfășurați activitatea, vi s-a oferit șansa să puteți, întocmai cum un actor dă viață personajelor sale, să formați mici actori. V-ați dorit dintotdeauna să fiți profesor de teatru?

Prof. Loredana Solom: Să știți că nu m-am gândit să fiu profesor de teatru. Am să vă spun de ce. Este o meserie foarte frumoasă, dar cred că implică o conștientizare a rolului pe care îl are dascălul atunci când se întâlnește cu un copil. Cineva spunea la un moment dat că un profesor, un învățător are grijă de fapt de sufletele copiilor. Când te gândești la lucru acesta, te gândești la sufletul copilului și ți se pare și este ceva foarte fragil. Nu vrei să rănești. Vrei ca totul să fie foarte bun, de calitate și el să crească frumos, să aibă din ce să se hrănească. Ne dorim ca acești copii să ajungă adulți frumoși pe care îi întâlnim pe stradă și cu drag să-i vedem, să ne fie drag să stăm de vorbă cu ei, să fie exemple la rândul lor pentru ceilalți. Nu m-am gândit să fiu profesor. Vă spun sincer că, în 2015, am ales să fiu părinte pentru a doua oară. Știu că eram la un casting, o audiție pentru un rol, o pisă de Shakespeare. Îmi aduc aminte că a fost un moment, dădeam audiție pentru un rol, și în momentul acela am făcut un gest pe care nu l-am mai făcut niciodată. Am luat textul și l-am lăsat pe o măsuță, în sala de audiții, și am plecat. Am ales să fiu părinte și acest lucru mi-a adus un membru în plus în familie, pe fetița mea. Nu îmi pare rău. Aștept și sper din suflet ca la un moment dat viața să mă reîntoarcă pe scenă și cumva să mai am parte de această bucurie și de această energie frumoasă a scenei de teatru. Vă spuneam că nu mă gândeam să fiu profesor. Dar, devenind părinte, la un moment dat, cu trecerea timpului, mi-a spus “Ce aș putea să fac cu ceea ce am învățat?” Am primit un talant și dacă am să-l îngrop s-ar putea să-l pierd și pe acesta și multe alte oportunități. Și am spus: “Cred că mai înțelept ar fi să-l înmulțesc! Cum aș putea să înmulțesc acest talant?” Am dat concurs pentru postul de arta actorului. Am dat concursul de titularizare, concursul național. L-am luat. Am devenit profesor și a început această provocare a muncii cu copiii de la vârste fragede până la cei de 18 ani, care sunt clasa a XII-a.

Rep.: Ați pășit spre o altă lume…

Prof. Loredana Solom: Altă lume!

“La un moment dat trebuie să înveți tu, ca actor, să rămâi în culise și de acolo să fii vocea care le șoptește copiilor”

Rep.: Ați făcut trecerea de la actor la profesorul de astăzi…

Prof. Loredana Solom: Da! Care implică multe alte lucruri. Acolo, ca actor, nu mă gândeam la copilași sau la sufletul lor. Mă gândeam ca publicului să-i placă ceea ce fac eu, să iubească personajul meu în aceeași măsură în care l-am iubit și eu și să plece cu o schimbare în sufletul lui. Nu mă gândeam că voi ajunge să lucrez cu copiii și să contribui la formarea lor. Am avut ocazia să joc în spectacole pentru copii. Am simțit această regie a copiilor când se întâlnesc cu personajele din basmele românești sau piesele de teatru dedicate copiilor. Am avut această ocazie și a fost minunat. Schimbul de energie este extraordinar, dar nu se compară cu această latură în care devii profesor, lucrezi cu copiii, care îi formezi. La un moment dat trebuie să înveți tu, ca actor, să rămâi în culise și să-i vezi pe copii în culise și tu de acolo să fii vocea care le șoptește copiilor “Mai tare! Mai tare! Mai tare! Ia recuzita. E bine, e bine!”

L

“Imperfecțiunea este frumoasă și aduce cu ea o lecție de care trebuie să ținem seama. Copiii mă obligă să țin cont de toate aceste lucruri”

Rep.: Dacă ar fi să îl definiți pe profesorul Loredana Solom, cum ar fi el?

Prof. Loredana Solom: Nici n-aș ști. Cred că cel mai bine ar vorbi copiii despre mine, copii care de altfel mi-au dat și o lecție foarte frumoasă în anul trecut școlar. Lucrând cu copilași micuți, copii care la un moment dat nu au mai dorit să joace și eram încrâncenată. Doream ca toate lucrurile să iasă foarte bine, să fie foarte bine, să vadă părinții, să vadă ceilalți spectatori cât de mute știm noi, cât de frumos să fie, perfect. Și au venit copiii care au avut un blocaj. N-au dorit. În momentul acela eram foarte supărată că nu o să meargă lucrurile bine. Pe moment am fost foarte supărată și după aceea mi-am dat seama că am greșit. Aceasta a fost o lecție pe care copiii mi-au dat-o și de la care trebuie să învăț. Trebuie să învăț de la ei că această încrâncenare, că trebuie să fie totul perfect, nu există. Imperfecțiunea este frumoasă și aduce cu ea o lecție de care trebuie să ținem seama. Copiii mă obligă să țin cont de toate aceste lucruri.

“De la copii putem învăța lucruri extraordinare”

Rep.: Ați învățat de la copii că această imperfecțiune este frumoasă?

Prof. Loredana Solom: Foarte mult! Nici nu mi-am închipuit. Dacă îmi spunea cineva acum 10 sau 20 de ani că poți învăța de la copii lucruri minunate aș fi spus “Da, mai vedem”. Dar să știți că nu este așa. De la copii putem învăța lucruri extraordinare. Tonul vocii nu trebuie să fie foarte ridicat, chiar dacă noi avem de susținut ceva cu fermitate. Nu există așa ceva. Tonul vocii trebuie să fie unul controlat. Gestica noastră trebuie să fie una controlată. Atunci când copilul obosește și spune “Stop!” să înțelegem că este stop și că nu se mai poate. Să înțelegem că are nevoie de o pauză și că metodele noastre de predare trebuie să alterneze. Această alternare trebuie să ducă mai mult spre joacă decât spre partea de teorie în care noi să le vorbim. Prin joacă și prin exercițiul acesta de joc ei rețin mult mai ușor și sunt mult mai dornici de a intra în această joacă informațională.

“Nu mi-am propus să îi fac pe acești copii actori. Mi-am propus să le dezvolt creativitatea și să contribui la formarea unei expresivități vocale, să aibă cunoștințe teatrale”

Rep.: La câți copii deslușiți tainele actoriei în Năvodari?

Prof. Loredana Solom: Of! O întrebare foarte grea. Nu mi-am propus să îi fac pe acești copii actori. Mi-am propus să le dezvolt creativitatea și să contribui la formarea unei expresivități vocale, să aibă cunoștințe teatrale sau despre literatură sau despre mari actori. Au fost copiii de liceu care au participat la festival și care s-au făcut remarcați de către membrii juriului, actori fiind aceștia și atunci am spus că “Este ok!” Dacă ei își doresc să fie actori, să meargă mai departe. Au un start bun. Nu m-am gândit și nici nu mi-am structurat informația astfel încât acești copii să devină actori. Ce pot să spun că într-adevăr am făcut este să le trimit anunțuri pe care le primeam de la agențiile de casting care căutau copilași pentru figurație în film. Eu le redirecționam acest anunț și cine dorea mergea la casting.

“Noi am participat la concursuri de teatru și sunt copilași care au luat premii frumoase”

Rep.: I-ați și susținut și i-ați și pregătit în sensul acesta?

Prof. Loredana Solom: Cu mare drag! În ultimul timp, din cauza pandemiei, concursurile s-au suspendat. Noi am participat la concursuri de teatru și sunt copilași care au luat premii frumoase. N-am afișat diplomele. Am zis că diplomele sunt o amintire, mergem, construim și amintirile se păstrează undeva în suflețelul lor și al familiilor lor și sper al copiilor.

“Copiii să știe că pot veni aici și pot face cunoștință cu teatrul de păpuși, cu personajele, cu marionetele, cu teatrul de umbre”

Rep.: S-a format un cult pentru teatru în Năvodari?

Prof. Loredana Solom: Nu știu dacă s-a format un cult pentru teatru în Năvodari. Aș vrea doar ca acești părinți, acești copii, indiferent de vârstă, să știe că pot veni aici și pot face cunoștință cu teatrul de păpuși, cu personajele, cu marionetele, cu teatrul de umbre. Că pot veni și se pot întâlni cu personajele din basme, cu personajele din piesele de teatru din literatura noastră și literatura universală. Poate peste ani, dacă lucrurile vor merge în direcția bună, să reușim cumva să dăm și spectacole. Să facem săptămâni de spectacole în care cei din Năvodari să vină să-i vadă pe copii.

“Avem Atelierul Fanteziei, Dans Modern și Cercul de Teatru”

Rep.: Clubul Copiilor oferă o alternativă sănătoasă de petrecere a timpul liber. Practic, ce cursuri pot face copiii în Năvodari?

Prof. Loredana Solom: Așa este. Avem Atelierul Fanteziei, Dans Modern și Cercul de Teatru. Deocamdată cam acestea sunt. Noi sperăm ca anul acesta să avem și dansuri populare. Sperăm să reușim să aducem aici măcar odată pe săptămână aceste dansuri și dacă pe viitor lucrurile se vor îmbunătății și vor fi mai generoase să aducem și Informatica. Aceste lucruri nu țin de noi, ci țin de alte demersuri.

“Toți copiii pot veni”

Rep.: Cine poate frecventa cursurile Clubului Copiilor din Năvodari și în ce constă procedura de înscriere?

Prof. Loredana Solom: Toți copiii pot veni. Toți copiii care iubesc nu numai teatru, ci și atelierul fanteziei sau dansuri. Le doresc să facă ceva în plus dincolo de școală. Copiii de la grădiniță și până la liceu sunt bine-veniți.

“Părinții trebuie să știe că aceste cursuri sunt gratuite”

Rep.: De la ce vârstă pot să vină copiii?

Prof. Loredana Solom: De la 3 ani și jumătate și până la 18 ani pot veni aici. Trebuie să menționez un lucru foarte important. Părinții trebuie să știe că aceste cursuri sunt gratuite. Clubul Copiilor din Năvodari suntem structură a Palatului Copiilor din Constanța. Ținem de Ministerul Educației. Cursurile noastre sunt gratuite și trebuie să completeze doar o fișă de înscriere pentru cei care nu au venit niciodată și să ne aducă o copie după certificatul de naștere al copilului. Au fost și părinți care din păcate nu au adus această copie după certificatul de naștere și nu putem să facem această înscriere. Toți copiii, ca și la școli, sunt trecuți în Registrul național. Este ca o școală practic unde trebuie să avem aceste documente în copie, nu în original. Cei care s-au înscris și au mai frecventat cursurile noastre vor completa doar o cerere de înscriere. Nu mai este nevoie să aducă nici un document, pentru că au rămas acele documente la dosar.

“Noi ne desfășurăm activitatea în afara orelor de la școală sau de la grădiniță sau de la liceu, cu precădere după-amiaza, inclusiv în weekend

Rep.: Până când se pot face înscrierile și când vor începe aceste cursuri?

Prof. Loredana Solom: Cursurile noastre vor începe pe data de 2 octombrie, la ora 10.00. Avem festivitatea de deschidere, unde vă invităm cu drag să veniți. Ei ne pot găsi aici de dimineață, începând cu ora 08.00-08.15, până în ora 13.00. Avem program, perioada de înscriere și după-amiaza. Pot suna la numărul afișat. O să vadă programul afișat. S-ar putea să mă găsească, pe lângă școli și grădinițe, împărțind fluturași, încercând să promovăm activitatea Clubului din Năvodari. Vrem să-i atragem pe copilași către cercurile noastre. Un lucru foarte important de menționat pentru părinți este acela că noi ne desfășurăm activitatea în afara orelor de la școală sau de la grădiniță sau de la liceu, cu precădere după-amiaza, inclusiv în weekend. Așa că îi așteptăm cu mare drag să vină. Își pot alege o zi pe săptămână când la școală nu au un program atât de încărcat, cu teme multe, și pot veni la noi. Cursul nostru durează 100 de minute. Încercăm cumva să ne pliem și pe timpul copiilor și să-i atragem către noi.

“Înscrierea este deschisă pe tot parcursul anului școlar, exceptând ultimele două luni din semestrul al II lea”

Rep.: Cei care nu v-au descoperit până în prezent, și vor să vină la aceste cursuri minunate pe care le organizați aici, până când pot depune cererea de înscriere?

Prof. Loredana Solom: Să știți că la noi înscrierea este deschisă pe tot parcursul anului școlar, exceptând ultimele două luni din semestrul al II lea când deja practic noi suntem pe ultima sută de metri cu pregătirile de spectacol, pe final de an școlar, și atunci este mai greu să facem înscrieri. Ei nu ar putea să intre în ritmul și pregătirea celorlalți copii. Acești copii se pot înscrie începând de astăzi și până spre mijlocul semestrului al II lea.

“Îi rugăm pe părinți să ne înțeleagă și să nu intre în această instituție, pentru că acestea sunt reguli impuse din necesitate și nu din rea voință”

Rep.: Ce ar trebui să știe părinții și copiii? Cum se desfășoară școala, cursurile, în 2021, un an pandemic, cu multe provocări? Ce se întâmplă aici?

Prof. Loredana Solom: Din cauza pandemiei și la noi sunt niște restricții. Am să-i rog pe părinți să înțeleagă că aceste restricții nu sunt impuse pentru că așa dorim, ci pentru că trebuie să respectăm niște norme sanitare. Părinții nu vor avea voie să intre în această instituție. Trebuie să respectăm și să purtăm masca de protecție. Masca este obligatorie. Copiii vor purta mască începând cu învățământul primar, pe care le-o putem oferi și noi în cazul în care o uită sau se rupe. S-a întâmplat anul trecut școlar să li se rupă măscuța și noi i-am ajutat. Anul trecut a fost o situație mai dificilă, pentru că am fost restricționați la numărul de copii. A trebuit să păstrăm distanța de 1,5 m. Spațiile nefiind foarte mari, nu aveam voie să avem foarte mulți copii în clasă. Așteptăm deocamdată ultimele noutăți înainte de deschiderea anului școlar. Vom respecta aceleași reguli de igienă, dezinfectarea mâinilor. Avem un izolator. O să trebuiască să măsurăm temperatura. Sunt lucruri nedureroase, dar cu care copiii sunt obișnuiți deja. Vom încerca să păstrăm această mască și această igienă obligatorie și traseul de intrare și ieșire din instituție. Îi rugăm pe părinți să ne înțeleagă și să nu intre în această instituție, pentru că acestea sunt reguli impuse din necesitate și nu din rea voință. Noi suntem aici ca să-i ajutăm, mai ales pe cei micuți care nu se pot descălța singuri sau nu se pot îmbrăca singuri sau au nevoie de ajutorul nostru în a face lucrurile acestea și înainte erau ajutați de părinți. Din cauza pandemiei, părinții să nu se îngrijoreze pentru că îi ajutăm noi. Chiar îi ajutăm să se descalțe, să se încalțe, să-și ia sticluța cu apă sau să meargă la baie, să se spele pe mâini.

“La teatru începem prin mișcare. Facem o încălzire corporală. Trecem prin diferite situații. Așa că nu avem timp de tabletă sau telefon, dar nu excludem tehnologia”

Rep.: Trăim într-o lume a tehnologiei. Mai sunt copiii dornici de implicare în activități care nu includ telefon și tabletă?

Prof. Loredana Solom: Sunt, să știți. Am să vă spun și de ce. Vă spuneam că mi-au dat această frumoasă lecție prin care îmi spuneau “Nu dorim atâta teorie și dorim mai multă practică, mai multă joacă” și noi ne jucăm. Jucându-se și relaționând cu colegii nu mai au timp să se gândească nici la telefon, nici la tabletă. La dansuri fac foarte multă mișcare. Consumă energia. Așa că nu e timp de tabletă. La teatru începem prin mișcare. Facem o încălzire corporală. Trecem la jocurile noastre. Trecem prin diferite situații. Așa că nu avem timp de tabletă sau telefon, dar nu excludem tehnologia. Noi am avut și ore online. Am lucrat prin intermediul platformei atunci când au fost suspendate cursurile. Așa ne-am reîntâlnit. Cumva tehnologia face parte din viața noastră. Nu este rău. E bine-venită și de ce nu. Să știți că avem exerciții prin care copiii învață să fie reporteri, să pună întrebări, chiar dacă dotarea este minimă. Ne folosim de telefoane, dar reușim cumva să aducem tehnologia alături de noi, chiar dacă este pentru o scurtă perioadă, cu joculețele acestea de creativitate sau jocuri de rol.

“Încercăm așa să ne jucăm, să trecem peste timiditate, să învățăm să fim dezinvolți, să vorbim clar și articulat”

Rep.: Putem să spunem că formați și mici reporteri?

Prof. Loredana Solom: Nu chiar așa. Departe. Acolo trebuie altă muncă. Este o altă tehnică. Trebuie să învețe copiii cum să pună întrebări, dar încercăm așa să ne jucăm, să trecem peste timiditate, să învățăm să fim dezinvolți, să învățăm să vorbim atunci când suntem priviți, să vorbim clar și articulat.

“Avem și exerciții de dicție, să venim în întâmpinarea copiilor care au o pronunție defectuoasă, să le corectăm aceste defecte. Nu înlocuim munca logopedului”

Rep.: Dicția joacă un rol important?

Prof. Loredana Solom: Da! Foarte important. Noi aici, la teatru, am să vă spun că am așa structurată programa astfel încât să avem și exerciții de dicție, să venim în întâmpinarea copiilor care au o pronunție defectuoasă, să le corectăm aceste defecte. Nu înlocuim munca logopedului. Dar, încercăm, prin exercițiile noastre, să contribuim și noi la corectarea acestor scăpări. Am observat că r și s le cam dau bătăi de cap. Șerpișorul cum îi spun eu. Învățăm că atunci când ne întreabă cineva să vorbim clar și articulat. Le spun copiilor că așa cum scriem mama așa trebuie să și rostim, să se înțeleagă mama.

“Ei sunt dornici să joace în spectacole și nu pot decât să mă bucur când văd că își doresc lucrul acesta”

Rep.: Cum reușiți să-i implicați pe copii în proiecte educative, să le valorificați timpul liber în cadrul activităților cercurilor artistice și să le captați atenția micilor actori sau reporteri?

Prof. Loredana Solom: Cu unii copii a fost puțin mai greu, cu alți copii nu a fost greu deloc. Vreau să le mulțumesc pe această cale. Noi am avut inspecție anul trecut și au fost minunați. Nu am spus-o eu, ci a spus-o cei care au venit în inspecție. Asta este extraordinar. Ei sunt dornici să participe la concursuri. Ei sunt dornici să joace în spectacole și nu pot decât să mă bucur când văd că își doresc lucrul acesta. Pentru asta au și venit, indiferent că vorbim de teatru sau că vorbim de dans, unde au ocazia să meargă la concursuri să danseze. Vreau să vă spun că la Dans Modern, de 1 iunie, anul trecut școlar, acești copii din Năvodari au mers pe scenă, în Mamaia, și au avut ocazia să se manifeste artistic. A fost minunat. Ce poate să fie mai minunat decât să-i vezi pe copilași acolo, dansând?

“Atunci când vine greul să nu renunțe. Nimic nu se face ușor”

Rep.: Ce calități ar trebui să aibă un actor? Dar un dansator?

Prof. Loredana Solom: Calități? Să aibă voință de a face, dorința de a face, de a descoperii, curiozitate. Aș mai spune încă un lucru. Nu știu cum să-l denumesc. Consecvență. Atunci când vine greul să nu renunțe. Nimic nu se face ușor. Le spun copiilor că pietrele prețioase sunt ascunse și pentru a ajunge la ele trebuie să săpăm mult. Așa și aici. Să-și dorească, să nu renunțe, chiar dacă este mai greu, chiar dacă se simt obosiți, să meargă mai departe.

“Cred că orice meserie nu poate fi făcută la modul forțat”

Rep.: Aveți un cuvânt important de spus în privința formării acestor mici talente? Ce satisfacții vă oferă munca pe care o depuneți?

Prof. Loredana Solom: Of! Nu știu dacă aș putea să vin aici, și o spun cu maximă sinceritate și cred că este valabil pentru toate cadrele didactice de aici din club, și nu cred că ar putea să vină cineva aici dacă nu s-ar simți fericit, bucuros atunci când se întâlnește cu acești copii. Cred că orice meserie nu poate fi făcută la modul forțat, pentru că trebuie să faci. Cred că dacă n-aș mai avea această bucurie pe care mi-o insuflă copiii nu aș mai avea această energie pozitivă. Dacă nu aș mai simți această energie nu știu dacă aș putea să merg mai departe. Faptul că ei mă pun să mă gândesc de acasă cu ce să-i mai surprind și îmi dau teme de gândire și vin și îi întâlnesc și mă îmbrățișează sau îmi fac desene, inimioare pe care îmi scriu tot felul de mesaje, mă determină pe mine să merg mai departe dincolo de rezultatele frumoase la concursuri, care sunt importante. Este egalul pe care îi pui în muncă. Munca este valoroasă = Da! Acestea sunt rezultatele. Dar dincolo de aceste rezultate, care până la urmă rămân în amintire, faptul că îi ți sufletul bucuros când vine la această întâlnire cred că asta este cel mai important pentru mine și cred că și pentru oricine se întâlnește cu copiii. Faptul că vine cu drag și nu vine din obligație și nu vine pentru că “trebuie” să facă lucrul acesta.

“Gândul nostru se vede înainte ca să vorbim”

Rep.: Teatrul necesită timp și răbdare, un exercițiu despre empatie, dragoste de aproape,  cunoaștere, confirmare și speranță. Ce vă doriți cel mai mult de la copiii-actori din Năvodari?

Prof. Loredana Solom: Am să vă spun. Ați spus un cuvânt foarte important – empatie. Le vorbesc copiilor despre această empatie. Ce înseamnă a empatiza? A înțelege ce se întâmplă cu cel de lângă tine. Cât de important este să-l înțelegi pe cel de lângă tine și să nu reacționezi într-o maniera negativă. Empatia este foarte importantă. Ca mic actor, atunci când te întâlnești cu un personaj, dacă nu empatizezi, dacă nu îl simți, dacă nu cauți să-l înțelegi de ce acționează așa, ce s-a întâmplat cu el de acționează așa, este greu. Ce l-a îndemnat pe lupul acela să pornească în prinderea scufiței roșii sau bunicuței? Ce s-a întâmplat cu scufița roșie de a greșit? Mă gândesc la piesa de teatru pe care am avut-o. Trebuie să înțelegem mecanismele care au declanșat comportamentul și dacă înțelegem cumva privim oarecum mai toleranți. Nu suntem atât de încrâncenați, atât de agresivi cu ceea ce se întâmplă. Cred cu adevărat că este important (să empatizezi -n.r.), pentru ca acești copii să descopere și să conștientizeze lucrul acesta. Conștientizarea aceasta îi va pune și pe ei într-o zonă de siguranță. Avem un exercițiu, de exemplu, la teatru în a identifica în partenerul care lucrează toate elementele nonverbale pe care ni le transmite, toate stările emoționale. Îmi place acest joc să-l fac cu copiii. Noi descoperim din gestica mâinii, gestica corporală, gestica privirii cam ce gândește persoana respectivă. Gândul nostru se vede înainte ca să vorbim. Eu le spun copiilor că noi vorbim înainte de a scoate un cuvânt din acest limbaj nonverbal. Prin gesturile pe care le facem noi spunem că nu spunem nimic sau că nu transmitem nimic. Nu este adevărat! Este un exercițiu pe care îl fac cu copilașii de identificare a acestor elemente nonverbale. Dacă-i învățăm să privească oamenii îi jurul lor atunci vor recunoaște anumite lucruri, anumite informații care la un moment dat îi vor proteja pe ei sau îi vor ajuta să-i înțeleagă pe oamenii aceia. Este foarte importantă empatia. Aș vrea să cred că acești copii, nu numai la teatru și la dans și în întâlnirea cu hârtia colorată la atelierul fanteziei, învață să aibă răbdare, să migălească acea hârtie și să o modeleze. Cere foarte multă răbdare. Eu trebuie să mă debarasez de această agitație, pentru ca să pot să mă concentrez și să îmi adun energia pe ce am de făcut chiar dacă mă enervează. Dacă fac mai repede nu mai iese lucrul bine. Peste tot este nevoie de această înțelegere. Ea ne ajută pe viitor. Contactul, zic eu, cu această lume a culturii contribuie la formarea lor. Sper din suflet și asta îmi doresc să contribuie la formarea unor caractere foarte frumoase. Mai este un lucru pe care mi-l doresc enorm de mult. Peste ani, acești copilași, devenind părinți la rândul lor, să le spună copiilor: “A, știi că eu am fost aici, la Clubul Copiilor? Ia să vedem ce mai este aici? Hai să te înscriu și pe tine!” Să deschidă această mapă personală și acolo să aibă fotografii sau înregistrări, filmări de la spectacole, diplome și să spună “Uite, asta sunt eu aici! Mă recunoști? Aici e mami sau aici e tati”

“Pandemia a schimbat foarte mult cursul evenimentelor”

Rep.: Care sunt proiectele de suflet pe care le-ați implementat cu succes la „Clubul Copiilor” din Năvodari?

Prof. Loredana Solom: Proiecte? Nu sunt ale mele personale, dar am participat aici la un proiect derulat de orașul Năvodari “Ziua Educației”. Copiii Clubului din Năvodari, de la dansuri, de la teatru s-au implicat și au susținut câteva momente artistice. Au fost proiecte la nivelul Palatului Copiilor Copiilor, concursul de teatru și dans, Ziua Copilului. Repet, acestea nu sunt proiecte ale mele personale, ci sunt ale instituției Palatului Copiilor, care la rândul ei s-a implicat în alte proiecte dezvoltate de școlile din orașul Constanța. Aici copiii au avut ocazia să participe. Din păcate vorbesc la trecut, pentru că pandemia a schimbat foarte mult cursul evenimentelor. Liceul din Năvodari a avut un eveniment unde copiii cercului s-au implicat și au urcat pe scenă. A fost o întâlnire frumoasă.

Rep.: Care este cel mai iubit spectacol creat în atelierul de teatru din Năvodari?

Prof. Loredana Solom: N-am un spectacol favorit.

“Toate spectacole de teatru sunt frumoase și sunt interesante ca evoluție”

Rep.: Cel mai iubit de copii. Ce le-a plăcut cel mai mult?

Prof. Loredana Solom: Fiecare grupă a avut câte un spectacol de pregătit. Sunt spectacole diferite, pentru că vorbim de copii cu vârste diferite. Dacă la cei mici avem întâlnirea cu personajele din basme, cu cât ne îndreptăm spre copilașii mai mari întâlnirea este cu dramaturgii și atunci vorbim de evoluții, interpretări și viziuni diferite. Toate spectacole de teatru sunt frumoase și sunt interesante ca evoluție.

“La un concurs de teatru se punctează interpretarea, dicția, jocul actorilor, costumele, decorul”

Rep.: Ce înseamnă azi un spectacol bun? Ce îl face de succes? Ritmul? Subiectul? Jocul?

Prof. Loredana Solom: Am să vă spun că la un concurs de teatru se punctează interpretarea, dicția, jocul actorilor, costumele, decorul. Este important să avem costume de spectacol. Este important să avem un decor bun de spectacol. Cred că toate aceste lucruri fac ca un spectacol să fie bun și să fie plăcut. Dacă nu avem recuzita, dacă nu avem costumele frumoase, dacă interpretarea nu este de acolo, nu suntem punctați. Nu iese ce ne-am dorit noi și atunci feedbakul nu se ridică la înălțimea așteptărilor noastre.

“În timpul repetițiilor avem ocazia să facem schimb de roluri”

Rep.: Cum faceți distribuţia rolurilor? În funcţie de talentul elevilor sau sunt și alte aspecte de care țineți cont?

Prof. Loredana Solom: Un element important este acela al audiției în care copiii au ocazia să citească personajele pe rând și să discutăm unde s-ar potrivi mai bine fiecare. Sunt copii care își doresc un anumit rol și nu doresc să iasă din zona aceasta. Vor doar rolul acela să-l joace, deși uneori nu li se potrivește cel mai bine. Dar ne luăm revanșa. În timpul repetițiilor avem ocazia să facem schimb de roluri și atunci chiar dacă în spectacolul final nu toți interpretează rolul Cenușăreasa sau Aurora așa cum și-l doresc fetele, pe parcursul repetițiilor, făcând schimb de personaje au această posibilitate să joace și să interpreteze rolul pe care și l-au dorit. În principiu, acești copii au ocazia să citească piesa de teatru și să-și iubească personajul.

“Vă așteptăm cu mare drag la cele trei cercuri ale noastre – Atelierul Fanteziei, Dans și Teatru”

Rep.: În încheiere, vă rog să transmiteți un mesaj pentru copiii și părinții care aleg să participe la cursurile organizate la Clubul din Năvodari?

Prof. Loredana Solom: Vă mulțumesc că îmi dați această ocazie de a invita pe părinți și pe copii la cursurile noastre. Vă așteptăm cu mare drag la cele trei cercuri ale noastre – Atelierul Fanteziei, Dans și Teatru. Se adresează tuturor copiilor din Năvodari, Lumina, Corbu, chiar și din Ovidiu am avut copilași. Ele sunt gratuite și ne găsesc pe strada Cabanei, nr. 10, aici, în Năvodari.

Rep.: Vă mulțumim pentru că ați dorit să ne împărtășiți din toată această activitate pe care o desfășurați cu mult drag.

Prof. Loredana Solom: Eu vă mulțumesc. Îi așteptăm cu mare drag!

Alexandra VASILE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.