Unii preoți se pare că au început să ceară adeverințe de medic din care să reiasă ”clinic-sănătos” pentru ca un bebeluș să poată fi botezat.
Preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti, Sandra Alexiu, susține că a primit o solicitare în aceast sens și a relatat pe pagina sa de Facebook despre acest subiect, arătându-se extrem de uimită de cererea Bisericii Ortodoxe.
”Când credeam că le-am văzut pe toate, primesc solicitare de adeverință că un sugar e sănătos, ca să poată fi botezat… Am solicitat suportul legal. Am primit informația că așa e legea de la patriarhie și să fac bine sa respect legea, ca asa fac toți ceilalți medici, nu crâcnesc. Am primit și o adeverință drept exemplu, drept dovadă (lumească) de incompatibilitate a legii patriarhiei cu legile celelalte.
Semnat și cu Doamne ajută! Mai urmează ca părintele să recomande pacienților să se mute la un medic de familie care e mai binevoitor cu adeverințele. Eu acum ce să fac, să îi recomand să schimbe preotul?! Cât e adânc e întipărită în ADN gena birocrației în țara asta?”, a scris medicul pe rețeaua de socializare.
Iată ce spune Patriarhia Română
Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), Vasile Bănescu, a făcut următoarele precizări: ”În urma recentei apariții a unei „știri” bulversante, altfel ireale, din care reieșea că medicii pediatri ar fi, la inițiativa „dictatorială” a Bisericii, somați prin unii preoți și chiar „obligați” de o așa-zisă lege „făcută” de Patriarhie să elibereze o adeverință care să certifice starea bună de sănătate a copilului ce urmează a fi botezat, știre în care se menționa și revolta unui medic enervat la culme de situația „lucrului în sine”, e greu să nu-ți amintești observația calmă a unuia dintre cei mai lucizi și profunzi gânditori creștini din secolul XX: „Când înțelegem ce au înțeles cei ce păreau să înțeleagă, rămânem stupefiați”. (Nicolás Gómez Dávila).
Revenind la neliniștitoarea „știre”, NU, nu există, nici nu ar putea exista, desigur, pentru medici, o asemenea obligație emanată din zona eclesială. Bunul-simț, grija și responsabilitatea preoților, părinților și nașilor, cei care participă concret la evenimentul crucial al botezării unui copil, constituie singurul subiect real pe această înfierbântată temă. Pornind însă de la tragedia morții unui bebeluș, survenită după un botez oficiat la sfârșitul lunii ianuarie 2021 într-o biserică din Suceava, tragedie care a scos la lumină lucruri asupra cărora trebuie reflectat intens (starea -fragilă- de sănătate a pruncului, prejudecata că pruncii trebuie botezați la o vârstă cât mai fragedă, luându-se ca ipotetic reper vârsta de 40 de zile, dar ignorându-se esențialul, anume gradul de vigoare a copilașilor și, desigur, inexistența unui termen limită pentru Botez), pornind așadar de la acest caz tragic care a tulburat societatea și a surpat viața unui preot onest care, deși nu a fost găsit vinovat în cadrul cercetării judiciare declanșate de caz, a rămas grav marcat de tragedie.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române s-a pronunțat punctual în ședința sa de lucru din februarie 2021 după cum urmează:„Înainte de săvârșirea Sfintei Taine a Botezului, preotul are obligația de se întâlni cu părinții și nașii copilului, întâlnire în cadrul căreia aceștia, după consultarea anterioară cu medicul pediatru, să prezinte în mod onest preotului starea reală de sănătate a copilului și dorința ca el să fie botezat. ”Este vorba așadar despre o fermă și părintească hotărâre sinodală care se adresează în context exclusiv părinților, nașilor și preotului, aceea de a se acorda în mod responsabil maximă atenție stării de sănătate și gradului de vigoare a pruncului care urmează să fie botezat.
Gradul de calitate a transmiterii în spațiul public a unor hotărâri esențiale ale Sfântului Sinod depinde la rândul său inclusiv de gradul de rigoare și claritate al explicării acestora în eparhiile Patriarhiei Române, unde ierarhii participanți la ședințele sinodale au onoranta datorie și reala bucurie de a se întâlni și dialoga frățește cu preoții aspru confruntați cu probleme și provocări ivite din actuala și foarte complicata realitate socială, preoți slujitori care au nevoie la rândul lor de multiplu și cald sprijin arhipăstoresc. Important și eliberator rămâne, ca întotdeauna, adevărul curat, binevoitor explicat”.
A.V.
